Husum e un mic port în Nordfriesland - o porțiune de pământ săpată de apele mării Nordului și de râurile care se varsă într-însa. Cine oare și-a imaginat că un nume oarecare ascunde o bijuterie de oraș unde casele (majoritatea din cărămidă roșie), nu prea mari, se întrec unele pe altele în splendoare, unde briza te-ajunge din urmă pe străzile pietruite, iar apele din canaluri cresc și descresc neîncetat?
Mica noastră vacanță în nord a coincis cu ziua în care acest oraș a găzduit o seară a culturii. Ceea ce nu aș putea să spun că este chiar o raritate având în vedere multiplele evenimente culturale (similare) ce au loc de-a lungul întregului an pe tot teritoriul Germaniei.
5 euro era valoarea cu care o persoană putea să se bucure, la alegere, de muzee, de expoziții, seminarii, concerte, reprezentații de dans și artă culinară și multe altele.
În ciuda faptului ca seara a fost atât de scurtă și a trecut atât de repede, am reușit să vedem mai multe decât ne așteptam. Este evident că timpul nu este suficient pentru a le gusta pe toate, dar cel puțin ai de unde să alegi.
Seara noastră a început cu o reprezentație de dansuri din perioada Renașterii. Un potpuri neobișnuit de pași, sărituri, bătăi din palme, învârteli și schimbări de locuri între parteneri frumos îmbrăcați în costume de epocă au adus timpul înapoi.
Între o plimbare și o înghețată am poposit în Marktplatz. Acolo se află Marienkirche, o biserică protestantă reconstruită acum mai bine de 200 de ani datorită faptului că turnul vechiului amplasament a căzut pur și simplu în piață ca urmare a terenului instabil și a cărei turlă (conform intenției arhitectului) seamănă cu un far. Ghidul și-a dat toată silința să scoată în evidență și să interpreteze până la cele mai mărunte detalii ale acestei biserici care la prima vedere nu spune nimic. În orice caz, bisericile protestante nu prezintă prea multe elemente decorative, ceea ce a întărit atitudinea mea de un oarecare jem’enfischeism în fața unui lucru ce nu-mi trezește entuziasmul. După turul ghidat al bisericii ne-a luat în primire, spre surprinderea mea plăcută, organistul care și-a dat de asemenea silința să ne demonstreze cum funcționează uimitorul instrument celebru de la Bach încoace, întorcându-l pe toate părțile, deschizând dulăpioare și suflând în pipele orgii, apăsând pe tot felul de butoane, imitând și combinând tot felul de sunete. Același tur a luat sfârșit cu un mic dialog într-o germană veche din care nu am priceput nimic, realizat de soția lui Martin Luther (Katharina von Bora) întrebându-l pe pastor de unde vine numele bisericii (Maria) atâta timp cât nu există nici-o întruchipare a acesteia înăuntru. De fapt, motivul principal al vizitei acestui lăcaș se pare că erau “pâinea de pe tava lui Luther și berea din cazanul Katharinei” din care am fost invitați să gustăm la fața locului.
Am ajuns un pic mai târziu și la Schiffahrtmuseum. Dinăuntru răsuna îmbietor o orchestră de jazz. Muzica ne-a însoțit pe tot parcursul vizitei noastre care începuse deja să-și grăbească pașii în speranța de a apuca să vedem cât mai multe într-un timp cât mai scurt. O adevărată surpriză acest muzeu – o colecție de machete de corăbii, tot felul de instrumente de construcție a unui vas navigabil, elemente componente ale unui vas, modele de noduri pescărești, tehnici de pescuit balene, instrumente de orientare și pescuit, imagini și picturi cu tematică. Printre toate acestea zăcea un rest de vas descoperit în nămolurile rămase după retragerea apelor și a cărui degradare continuă a fost oprită cu ajutorul unei soluții zaharate.

Am lăsat și jazz-ul și-am ajuns în casa memorială a unui celebru scriitor, autor de povestiri și poezie, Theodor Storm. În intimitatea încăperilor, undeva la parter erau expuse într-o vitrină traduceri în alte limbi ale cărților lui. Theodor Storm a fost tradus și în limba română. Erau, de asemenea, foarte multe lucruri de văzut ceea ce ar fi înghițit fără îndoială mai multe ore și minute…
Ne-am întors la Palatul Husum de unde pornisem. Șirul de evenimente culturale găzduite în acest spațiu, renumit și pentru colecția de artă pe care o deține, a luat sfârșit cu un tur inedit la lumina lumânărilor care au creat o atmosferă specială, ca de poveste, unde părea că timpul a stat în loc. Lipsa noastră de răbdare nu ne-a permis decât un tur alert, de capul nostru, prin palat, în urma căruia nu am rămas cu prea multe impresii în ceea ce privește colecția de artă, lumina fiind, evident, insuficientă pentru savurarea acesteia…
Probabil că ar mai fi fost multe de relatat aici dacă pașii noștri ar fi avut ocazia să poposească în mai multe locuri o dată. Cert este că au existat câteva momente de-a lungul serii care au constituit sarea și piperul pentru gustul oricărui vizitator inițial sceptic. De aceea nu ar trebui pusă la îndoială capacitatea oamenilor de a organiza ceva ce realmente merită văzut, ceva ce ne face multora viața mai frumoasă în acest timp care ne este dat să-l ducem până la capăt...

Sursa foto - nordsee panorama