Știu sigur că mărfarul ce pleacă dimineața în zori spre Bulgaria trece prin Iași. Și dacă vreau pot ocoli poemul adorminând pe scara vagonului până ce gropile pe care le-a lăsat curcubeul din Drăgănești or fi ele astupate cu lacrimalumii.


Am hotărât să călătoresc. Așa cum și cărăbușul pune în ramă zborul pleșuv al vulturului așa și eu siliștean pun iată azi spre împerecherea gândului acest articol cu poze pe câmp. În alb și negru portret alinaluimanole.


Femeia aceasta scrie poeme și așterne în culcușul cucului poețesc plapumă pentru poeme scrise și nescrise. Cheltuiește femeia alinaluimanole din pântecul acestui oraș cu măsură ca atunci cînd Liviu lui Nanu strigă lumea să se primenească în bine.



Fotografie cu aburi. Aici pozarul prinde Nichitei Victoria singura viață a unui tulburător poem. L-am uitat. Ea...NU.


Stau cu o altă femeie la hotel de lux.
Mă pregătesc să nu adorm în cafeaua Silviei Caloianu


fiindcă mă prinde Liviu Apetroaie și dă cu mine prin critici.


Dana lui Ștefan vine din oradea...


Decembrie ninge peste dealul prochipiucului cu mării. Sache nu știu de unde...


dar știu bine de prindinsprece soseste Mihai Zabet.


Privesc în oglindă! Nimeni nu dă cu coasa prin ea. Cineva îmi dedică un poem. E frumos poemul și mă las repede dus spre o tristețe a lemnului. Domnul Marius Chelaru vorbește despre poezia Silviei Caloianu. Dar nimeni nu prea ascultă. Notă proastă pentru unii care nu au găsit de cuviință decât să șușotească... inclusiv caloianca.


Anemică întâlnire parcă obosită de după o nuntă în care doar complezența a dansat tangoul. Fără nerv , împănată cu mici trucuri gen să citim din poezia altora... Păcat de efortul alinei al nichitei și al celor ce s-au implicat, de fapt poate doar atât ați putut, și e de înțeles. Se cuvine să respectăm toate acestea.


Dar nu se lasă a cădea să nu mai dau cu barda trăgând de fustă acel CEVA care se numește profesionalism cînd unii și alții vorbesc despre munca altora. Putem fi o mare familie. Suntem! Să fim mai întâi musafiri la noi acasă. Pe urmă vine ea și gazda. Cu surorescă și frățească dragoste floriansilișteanu l.
Știu sigur că mărfarul ce pleacă dimineață în zori...


aceste fotografii au fost obositoare mainilor silistene cele cu care el uneori necuprinde prietenia...