Despre Institutul Cultural Român de la Praga, despre cultură, promovare, valori românești și perspective europene cu Excelența Sa, domnul Gheorghe Tinca, ambasador al României în Republica Cehă.

Stimate domnule ambasador, de când există Institutul Cultural Român de la Praga?
Din aprilie 2004. El a fost o idee mai veche pe care am avut-o și pentru care am insistat de mai mult timp pe lângă Ministerul de Externe și Președinție. Până la urmă am reușit să convingem că România trebuie să aibă un Institut Cultural la Praga. A durat mai mult pentru ca unii, deși adepți ai schimbării, rămâneau blocați într-o gândire mai veche, care presupune că activitatea culturală înseamnă activitatea emigrației. Cum la Praga nu prea sunt mulți români, nu se justifica înființarea unui institut cultural. Evident, era un mod greșit de a vedea lucrurile, pentru că românii din afara țării sunt, incontestabil, în atenția Institutului, dar activitatea acestuia nu se reduce numai la ei.
De ce este nevoie de un Institut Cultural Român la Praga?
Praga este un puternic centru cultural în mijlocul Europei. Viața culturală aici este foarte animată. Zilnic au loc întâmplări culturale de nivel european. Cehii sunt receptivi la cultură și le place să-i lauzi pentru asta. Instituțiile de învățământ, dintre cele mai vechi din Europa, numărul mare de teatre și săli de concerte, muzeele și galeriile de artă pe care le găsești la tot pasul, la care se adaugă puzderia de castele, palate si catedrale răspândite peste tot în Cehia creează toate un mediu propice culturii. Statul cheltuiește pentru cultură și aceasta se vede de la sezon la sezon. Există o strategie cu obiective pe termen lung a guvernului in domeniul cultural, coerentă și se îndeplinește indiferent de schimbările aduse de ciclurile electorale. Autoritățile centrale și locale au programe anuale alcătuite din timp, care implică comunitățile în activități culturale.
Viața culturală e și foarte variată, se întâlnesc curente sau tendințe de toate felurile de la cele clasice până la cele moderne, de avangardă sau chiar excentrice. Este loc pentru toată lumea. În fiecare an în Cehia vin turiști din toate părțile lumii, într-un număr aproape egal cu populația țării. Prin definiție turistul e deschis, el vine pentru a vedea, iar aici are prilejul să-și îmbogățească amintirile de vacanță cu experiențe culturale. Praga, în principal, este o scenă pe care poți să joci având siguranța că te văd nu numai cehii, dar și spectatori veniți de aiurea. Cum sa nu fi prezent cultural intr-un loc ca acesta?
Care ar trebui să fie activitățile unui institut cultural într-o capitală ca Praga?
Rosturile de bază ale institutului ar trebui să fie propagarea culturii și a vieții culturale românești în străinătate. In acest scop trebuie elaborate din țară și asigurate financiar politici și strategii culturale care să se adapteze situației dintr-o țară sau alta. Pentru institutele noastre un obiectiv esențial în această perioadă trebuie să-l constituie corectarea imaginii Romaniei si a românilor în țările respective. Este și cazul Cehiei unde, în ciuda raporturilor tradiționale de prietenie, avem o imagine negativă, mai ales în segmentul activ al populatiei.
De ce spuneți că avem o imagine negativă în Cehia?
Aceasta este o discuție mai lungă. Generațiile mai vârstnice au nostalgia tinereții când își petreceau concediile la noi. Ei continuă să aibe amintiri plăcute. Dar cei ce alcătuiesc acum segmentul activ al societății cehe au ca imagine ultimii ani ai regimului Ceaușescu, revoluția și mineriadele pe care le-au văzut la televizor. Cum nu era destul, în anii 1999-2001 Praga a fost bântuită de rromi veniți în număr mare din Romania, cu tot cortegiul lor de infracțiuni. Și cei care au această imagine despre noi face legea. Convingerea mea este că avem imaginea pe care nu ne-o dorim pentru că atunci când ea s-a format noi am fost absenți, nu ne-am preocupat să reacționam, iar când am facut-o, am improvizat sau nu ne-am priceput.
Și atunci cu ce îi poate atrage Institutul Român pe cehi?
Cultura noastră este parte a culturii europene si suntem parte a aceleiași civilizatii. La Praga putem să fim foarte bine înțeleși, căci Transilvania, alături de Bohemia, Moravia, Slovacia, au facut parte din același imperiu, Imperiul Habsburgic. Prin transilvăneni putem pretinde că românii aparțin culturii central europene. Ar fi extrem de interesant pentru mulți cehi să știe că împreună cu românii, au fost supuși aceleiași influențe culturale și civilizatoare.
Care sunt dotările Institutului?
Institutul de la Praga are cam tot ce-i trebuie din punct de vedere al dotării. Iși desfășoară activitatea în micul palat Morzin, unde se află Ambasada Romaniei. Cladirea, finalizata în 1712, aparține patrimoniului Cehiei și figurează în ghidurile care arată turiștilor cam tot ce merită să fie văzut la Praga. Este însă proprietatea statului român grație lui Titulescu, care a dispus cumpărarea clădirii în 1935. De la înființare, institutul a fost dotat cu toate echipamentele trebuincioase, există un director adjunct, foarte curând va avea secretară și intendent. Mai lipsește directorul. Problema care rămâne deschisă o reprezintă banii. Trebuie găsită o metodologie de lucru adecvată, căci proiectele pentru anul viitor se stabilesc în acest an, ori noi primim vestea legată de finanțarea unei acțiuni oarecare, în cel mai fericit caz, cu o lună înainte. Sper să intrăm în normalitate, întrucât improvizațiile sunt păguboase și creează mai degrabă contra-imagine.
Care au fost până acum cele mai importante evenimente din viața institutului?
În 2005 au fost organizate în jur de 20 de manifestări culturale: participări la diferite festivaluri de film, proiecții de film, expoziții de pictură, lansări de carte, recitaluri de poezie, concerte de muzică românească etc. La Institut a avut loc și în acest an cursul de limba română, la care au participat constant 10-15 persoane, mai ales tineri. Nu suntem, însă, mulțumiți, întrucât activitățile de până acum sunt cumva întamplătoare, în absența unei strategii coerente. Dacă vrem să ne integrăm în viața culturală de aici, trebuie sa facem cum fac cei cărora vrem să le fim parteneri, să programam acțiunile din timp și să avem în vedere calitatea. Un eveniment important s-a întamplat anul trecut, când împreună cu Institutul Francez, institutul nostru a organizat lansarea în premieră a cartii lui Jean-Yves Conrad, „Roumanie, capitale…Paris”, lucrare care tratează legaturile Romaniei cu Franța.
Cine vine la evenimentele culturale de la Institut ?
Pe de o parte vin cehii, mai ales oameni în vârstă care cunosc România. La unele evenimente le dau lacrimile, își amintesc probabil lucruri frumoase care îi leagă de țara noastră. Vin alții interesați de comerț și care acum vor să facă afaceri în România. Sunt și cehii născuți în România, dar stabiliți aici dupa 1989, ei se simt în continuare legați de România. Tot mai mulți studenți cehi vin la Institut împreună cu prietenii lor români sau colegii de la sectia de limba română de la Universitatea Carolină. Sa nu-i uitam nici pe membrii Asociației Cehia-România, ei sunt cei mai activi si consecvenți.
Pe de altă parte, asistăm în ultimul timp la un fenomen îmbucurător. Sunt în Cehia tot mai mulți tineri, românii ce lucrează la firme străine sau cehe, în domenii de vârf si care au o poziție bună, sunt apreciați pentru pregatirea lor. Ei vin la Institut si se țin aproape de ambasadă, rar le scapă vreo acțiune.
Situatia nu este însă așa de satisfăcătoare precum pare. Nu am patruns încă în acele cercuri artistice care contează aici. Imi pun mari speranțe că director al institutului va fi numită o personalitate cu o largă deschidere către cultură, care sa se faca cunoscut in toate aceste medii și grație căruia am putea avea ca invitați la institut personalități mai importante.
Cum face Institutul publice evenimente pe care le organizează?
Firește că evenimentele culturale de la Institut trebuie anunțate. Poate unii mai cred că putem proceda ca pe vremea căminelor culturale, când se anunța din gură-n gură că maine seară se dă film. Institutul Francez spre exemplu difuzează din timp programul lunar, o adevărată broșură de 40-50 de pagini. Fiecare își alege ce dorește. Ceva asemănător va trebui sa facem și noi, poate nu chiar atât de costisitor, putem rămâne la practica invitării prin poștă, dar și aceasta trebuie facută din timp.
De ce sunt românii atât de puțin reprezentați la festivalurile cehești, fie muzicale sau literare?
Îmi este greu să vă raspund pentru că organizatorii festivalurilor în cauză comunică direct cu cei presupus interesați din țară. Ambasada sau Institutul nu prea sunt informate. Se întâmplă ca invitații din țară să nu răspundă din varii motive, de regulă financiare. Poate că printre prioritățile noastre nu se află și Praga. De fapt mulți preferă să meargă la Paris, Berlin, în Italia sau Anglia decat să vină în Cehia, pe care mulți o numesc încă Cehoslovacia și cred despre ea că nu este mai mult decat un fost membru, ca și noi de altfel, în „colhozul” din care am scăpat. Contactele directe dintre instituțiile de cultură, publice sau private, din Cehia și România sunt normale și trebuie încurajate, dar ar fi în avantajul lor, în special al celor românești, să țină legătura cu Institutul sau cu Ambasada.
Cum am putea face ca românii să fie mai prezenți în viața culturală din Cehia?
Responsabilitățile celor de la centru rămân esențiale. Am însă motive să cred că o descentralizare a ofertei de promovare în străinătate poate fi avută în vedere. Despre ce e vorba? În județe sau în alte orașe mai mari sunt agenți purtători ai culturii românești. Ar trebui ca Institutul să se adreseze factorilor de autoritate din județe și orașe pentru a aproba participarea teatrelor, ansamblurilor folclorice sau a altor formațiuni artistice la acțiunile pe care le pune în operă în Cehia. Autoritățile locale sunt interesate să facă cunoscut potențialul cultural al regiunii lor și o fac cu entuziasm. Există un câștig și pe planul autenticității, atât în ce privește conținutul cultural, cât și factorul uman. Afirm aceasta pe baza câtorva experiențe fericite dintre care menționez organizarea ” Zilelelor porților deschise” înaintea sarbătorilor de iarnă: trei ani la rând am putut organiza astfel de acțiuni beneficiind de sprijinul Prefecturii Olt și a Primăriei municipiului Sighișoara, care au trimis la Praga formațiuni folclorice de ținută. Institutul ar putea sa creeze o retea de relații în teritoriu, pe baza cărora să facă cunoscută aici viața culturală din diferite zone ale țării.
La Institut există o biblioteca. Cum stau lucrurile cu cărțile românești în Cehia?
Ați atins o problemă delicată. Nici MAE și acum, nici Institutul nu au bani pentru cărți, pentru achiziționarea si trimiterea lor aici. Dupa 1989 nu a mai existat nici o preocupare în această privință. Biblioteca a fost luată la periat, s-au dat la o parte cărțile de propagandă și a fost pusă sub cheie. Nu am mai văzut interes pentru a împrumuta vreo carte. Dacă ar exista noutăți, presupun ca ar reveni și interesul pentru lecturi în română. Am intrat în contact cu câteva edituri mari, solicitandu-le donații de carte. Răspunsul a fost încurajator, dar nu am putut găsi soluția pentru aducerea cărților la Praga. Sincer, nu văd cum s-ar putea rezolva problema.
In încheiere ce ați putea ura Institutului Cultural de la Praga?
-Voi rămâne mereu legat de această instituție pe care o includ printre rezultatele concrete ale muncii mele aici. Intotdeauna când voi auzi de acest Institut îmi voi aminti de eforturile făcute pentru crearea lui. Sunt convins că odată cu așezarea Institutului Cultural din țară, se vor pune pe treabă și reprezentanțele sale din strainatate. Mi-aș dori ca subordonarea triplă a Institutelor (Institutul din țară, Ministerul Culturii si MAE) să nu ducă la tensiuni și la confuzie. De obicei fiecare instituție care își trimite reprezentanți în strainatate tinde să-și ”marcheze terenul” și să fie foarte circumspectă la colaborarea cu alte instituții de aceeași naționalitate. Cum s-ar spune, se creează bisericuțe izolate între ele. Cum această stare de lucruri pare sa fie o permanență, nu-mi rămâne decât să sper că orgoliile vor rămâne în țară, iar în străinătate, între institute și ambasade, se vor instaura relații colegiale, pentru atingerea unor obiective comune. Daca am aminti numai acuitatea nevoii de a schimba imaginea țării, unde institutele pot aduce o contribuție notabilă, merită să li se ofere tot sprijinul, iar ele să-l primească. Eu le urez tuturor succes.

Cifre interesante:
- România – 10 institute culturale în străinătate (în comparație, Franța – 153);
- Bugetul Institutului Cultural din Praga – incert (triplă subordonare financiară: Institutul Cultural Român, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Culturii și Cultelor);
- Evenimente organizate în 2005 de către Institutul Cultural Român din Praga: 15;
- Cărți achiziționate din 1990: 0;
- Numărul romînilor în Cehia: aproximativ 5000.