agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-08-21 | [This text should be read in romana] |
S-a afirmat cト existト un stadiu iniネ嬖al al evoluネ嬖ei ネ冲iinネ嫺i, impregnat de filosofie, テョn speネ崙 o filosofie a naturii. O asemenea fundare filosoficト are ca motor al funcネ嬖onトビii ei, de regulト, principiul analogiei. Filosoful Descartes, de pildト, s-a folosit de modelul sトブ ontologic mecanicist 窶 abandonat, テョn timp 窶 pentru a elabora ideea 窶 テョn sine valabilト 窶 de reflex condiネ嬖onat, テョnネ嫺les ca o conexiune cauzalト テョntre senzaネ嬖e ネ冓 reacネ嬖e. Un psiholog tinde sト recurgト la analogii sugestive cu manifestトビile energiei fizice pentru a descrie viaネ嫗 energiei psihice, deネ冓 prin tot ceea ce face nu reuネ册ネ冲e sト dea o definiネ嬖e precisト acesteia. La fel procedeazト ネ冓 teologul, care, de multe ori, recurge la raネ嬖onamente analogice, pentru a-ネ冓 creiona concluziile menite sト convingト. Exemplul clasic este binecunoscutul argument imaginativ potrivit cトビuia ceasul テョl aratト pe ceasornicar, iar natura pe Creator.
Tocmai asemenea mari propoziネ嬖i ontologice テョntemeiate experimental sunt strトナne de spiritul ネ冲iinネ嫺i actuale. Philipp Frank, テョn filosofia ネ冲iinネ嫺i, a arトフat cト pテ「nト nu demult se proceda la deducerea principiilor ネ冲iinネ嫺i din principii filosofice 窶枴nteligibile窶, astfel テョncテ「t un lanネ unic de raネ嬖onamente lega ネ冲iinネ嫗 de filosofie. Cu totul altfel se prezintト situaネ嬖a lor actualト, cテ「nd lanネ孛l s-a sfトビテ「mat, ネ冲iinネ嫗 s-a autonomizat ネ冓 s-a separat de filosofie ネ冓 de o anumitト tradiネ嬖e a fecunditトκ嬖i gテ「ndirii, ce putea deschide lesne calea teologhisirii. Problema reunificトビii ネ冲iinネ嫺i cu filosofia, a refacerii verigii pierdute, se pune テョn vremea actualト mai acut decテ「t niciodatト, considera Philipp Frank [1]. Obiectivul preconizat de Frank, テョnsト, este literalmente irealizabil, cred alネ嬖i, dupト socotinネ嫗 cトビora filosofia devine inutilト pentru ネ冲iinネ嫗 ajunsト la un anumit stadiu de maturizare. De exemplu, V. I. Perminov afirma cト 窶柎riunghiul ネ冲iinネ崙-gnoseologie-ontologie se dezagregト inevitabil pe latura ネ冲iinネ崙-ontologie, iar ネ冲iinネ嫗 se separト de filosofie prin natura ideilor sale窶 [2]. Este imposibilト 窶 se afirmト 窶 テョntoarcerea la acea filosofie raネ嬖onalistト a naturii 窶枋are pretindea inferarea deductivト a legilor ネ冲iinネ嬖fice din principii filosofice generale窶 (deネ冓, din cテ「te ネ冲im, Planck ネ冓 Einstein au putut crede, la vremea lor, altfel, n. n.). Ceea ce din filosofie rトノテ「ne テョntotdeauna relevant pentru ネ冲iinネ崙 este, テョnsト, gnoseologia, teoria cunoaネ冲erii, critica gテ「ndirii. テ始 acest sens, e important de remarcat, テョn direcネ嬖a recunoscutト de gテ「nditorul rus V. I. Perminov, cト 窶杪serネ嬖unile gnoseologice au un anumit corelat ontologic, ele テョネ冓 gトピesc suportul sau sancネ嬖unea テョn reprezentトビi ontologice窶 [3]. Dar cテ「t de steril poate fi un demers filosofic ca rezultat al exerciネ嬖ului reflexivitトκ嬖i este o altト テョntrebare spinoasト, ce ne complicト traseul テョnネ嫺legerii. La ce concluzii poate ajunge o gテ「ndire care se repliazト, care se priveネ冲e ネ冓 se studiazト pe sine ネ冓, astfel, se ambiネ嬖oneazト sト punト テョn discuネ嬖e temeiurile subiective implicate テョntr-un act de cunoaネ冲ere pretins obiectivト? Abisul unei interogaネ嬖i de acest tip decurge dintr-un impas al circularitトκ嬖i, al regresiei la infinit, テョntrucテ「t gテ「ndirea care gテ「ndeネ冲e asupra sa テョncepe de la un punct テョncolo sト se テョndoiascト ネ冓 de sine, dacト gテ「ndeネ冲e corect sau nu atunci cテ「nd se gテ「ndeネ冲e pe sine, sau dacト e テョn mトピurト, prin propriile puteri, テョn speネ崙 cele ale raネ嬖unii, sト se judece pe sine o datト cu lumea. テ始trebarea despre om Prin exerciネ嬖ul util al reflexivitトκ嬖i, atingem vrテ「nd-nevrテ「nd o problemト fundamentalト a filosofiei, care e ネ冓 una de neignorat pentru ネ冲iinネ崙: cea care priveネ冲e omul. Cum sト explici omul, care este totodatト o parte, cテ「t ネ冓 窶 nu mai puネ嬖n 窶 un cuprinzトフor, prin conネ冲iinネ崙, al universului? Omul este sistemul cu cel mai テョnalt grad de complexitate cunoscut テョn naturト. Analizarea problemei simplului ネ冓 complexului, テョn cazul materiei, e テョn sine o chestiune destul de dificilト, pentru cト existト legi ale structurilor de diferite niveluri, deosebindu-se calitativ ネ冓 totodatト legate テョntre ele prin tranziネ嬖i. Trecerile de la un nivel la altul, treceri ale cantitトκ嬖i テョn calitate ネ冓 invers nu sunt uネ冩r de evidenネ嬖at ネ冓 cu atテ「t mai puネ嬖n de explicat. テ始 cadrul unei ipoteze despre existenネ嫗 nivelurilor de realitate, s-au radicalizat afirmaネ嬖i テョn sensul cト nimic nu ar explica trecerea de la un nivel la altul, negテ「ndu-se totodatト acネ嬖unea unor posibili parametri ascunネ冓, consideraネ嬖 reminiscenネ嫺 ale unei tradiネ嬖i de gテ「ndire defunctト [4]. 窶暸 explica cele mai multe fenomene naturale este, テョntr-adevトビ, mai curテ「nd o caracteristicト a metodei religioase decテ「t a metodei ネ冲iinネ嬖fice テョn acネ嬖une窶 [5]. Relevantト pentru mentalitatea postmodernト ce a テョmbrトκ嬖ネ兮t ideea de aleatoriu, metafizica probabilistト gテ「nditト de autorul menネ嬖onat se constituie, nu テョn ultimul rテ「nd, ca o atitudine de respingere a unei tendinネ嫺 mecaniciste a gテ「ndirii, care a dominat secolele al XVIII-lea ネ冓 al XIX-lea, dar care mai dトナnuie テョntr-o anumitト mトピurト ネ冓 テョn fizica modernト. テ始 istorie a existat un moment cテ「nd ideile mecanicii au fost ontologizate ネ冓 cテ「nd imaginea lumii s-a constituit printr-o explicare a complexului prin simplu ネ冓, inevitabil, cu ajutorul unei operaネ嬖i de reducネ嬖onism ontologic. 窶暸tomistica clasicト este inseparabilト de negarea mecanicistト a salturilor calitative din dezvoltarea materiei窶. Aceastト dezvoltare este interpretatト, テョn cele din urmト, numai ネ冓 numai ca o creネ冲ere cantitativト, iar complexul, ca o amplificare a simplului [6]. Modul テョn care respectivul mecanicism supravieネ孛ieネ冲e テョn fizica modernト ネ嬖ne de ideea cト traseul explicaネ嬖ei ce vizeazト proprietトκ嬖le ネ冓 comportarea unui sistem porneネ冲e de la elementar la complex, adicト de la studiul pトビネ嬖i, al protoparticulelor. Analiza acestora テョnseamnト a garanta cunoaネ冲erea sistemelor cu orice grad de complexitate. Partea dト seama de テョntreg. 窶曠ezvoltarea teoriei relativitトκ嬖i ネ冓 a teoriei cuantice scot, テョnsト, テョn evidenネ崙 tendinネ嫗 contrarト, aceea de a explica proprietトκ嬖le particulelor prin proprietトκ嬖le sistemelor constituite de ele窶, adicト microevenimentul prin macroeveniment (idem., p. 266). Apartenenネ嫗 la un テョntreg determinト un alt comportament al pトビネ嬖lor sale integrante. テ始tregul tinde sト devinト criteriul explicativ [7]. Apトビテ「nd ireductibilitatea unui nivel de realitate, ale cトビui proprietトκ嬖 nu pot fi regトピite la alt nivel, P. Suppes neagト, pe aceastト linie, posibilitatea de explicare fizicalistト a psihologiei: 窶槓亙 astfel aネ vrea sト susネ嬖n cト nu existト nici un fel de unitate a ネ冲iinネ嫺i la nivelul creierului ネ冓 minネ嬖i. Vor exista, desigur, conexiuni, aネ兮 cum existト conexiuni テョntre fizicト ネ冓 hidrodinamica celulelor. Acele conexiuni nu reprezintト, テョnsト, nimic de genul unei conexiuni reductive テョn sens tare. Istoria mintalト vie ネ冓 interesantト a unui individ poate fi cunoscutト numai pe cトナ mintale ネ冓 niciodatト テョn toate amトハuntele ei importante pe cトナ fiziologice. Chiar aceastト linie de argumentare face din psihologie tot atテ「t de fundamentalト ca ネ冓 fizica. Cu diferite prilejuri, au fost susネ嬖nute pトビeri greネ冓te despre reducネ嬖a psihologiei la fiziologie, sau, テョn termeni ネ冓 mai テョndrトホneネ嬖, a psihologiei la fizicト窶 [8]. Corelarea multiplelor niveluri ネ冓 stトビi 窶 potenネ嬖ale ネ冓/sau factuale 窶 de realitate テョi apare lui Suppes un demers imposibil, fapt pentru care 窶 テョn acord cu o stare de spirit, sト-i spunem tipic postmodernト 窶 el a aderat la teza inaccesibilitトκ嬖i certitudinii テョn cunoaネ冲ere, care, テョnsト, nu-i totuna cu agnosticismul. Conform tezei, incertitudinea nu ネ嬖ne de lacunele テョn cunoaネ冲ere, ci de テョnsトκ冓 realitatea obiectivト, aネ兮 cum a putut s-o surprindト mecanica cuanticト. Dupト cum se ネ冲ie, la acest nivel nu existト identitatea particulelor devenite indiscernabile. Potenネ嬖alul ネ冓 factualul nu cunosc raportarea univocト, deterministト. Fenomenul se individualizeazト, scapト din undiネ崙, nu poate fi precizat dinainte. Pot avea loc salturi nerecurente, sau recurente neanunネ嫗te. Fizicieni importanネ嬖 (Dirac, Eddington) au identificat aici un temei sau un corelativ al libertトκ嬖i spirituale preexistent ネ冓 テョn materie. Din acest punct, totul テョncepe sト devinト posibil. Deネ冓 テョn aparenネ崙 atテ「t de rarト ネ冓 de puネ嬖nト, viaネ嫗 poate totuネ冓 sト fie privitト 窶 ネ冓 prin ochii ネ冲iinネ嫺i 窶 nu 窶枋a o excepネ嬖e sau iregularitate テョn raport cu legile majore ale naturii窶 [9]. 窶朷iaネ嫗, un epifenomen al materiei 窶 ca ネ冓 gテ「ndirea un epifenomen al vieネ嬖i窶 窶 tocmai テョmpotriva acestei atitudini minimalizante trebuie luptat cu insistenネ崙, afirma acelaネ冓 autor, convins fiind cト viaネ嫗 nu e o anomalie bizarト, テョnflorind sporadic la suprafaネ嫗 naturii: 窶朷iaネ嫗 nu ca un epifenomen, ci ea テョnsトκ冓 esenネ嫗 fenomenului窶 [10]. Ochiul de la capトフul realitトκ嬖i Acestea fiind zise, revenim la テョntrebarea despre om. テ始 pofida sau, mai degrabト, din pricina a tot ce s-a spus, ea nu poate fi eludatト. Teologia creネ冲inト a vトホut テョn om o テョncununare a universului creat. Cosmosul se prezintト ca o structurト ierarhicト, mai mult, dupト creネ冲ini, ca o existenネ崙 orientatト, dトビuitト cuiva, un eveniment al donaネ嬖ei (Alexei Nesteruk). Viaネ嫗 se prezintト experimental テョn faネ嫗 ネ冲iinネ嫺i ca un efect material al Complexitトκ嬖i, afirma Teilhard de Chardin. Tocmai acest efect de organizare, la nivel de macroeveniment, creeazト formele perceptibile, propriu-zis un univers al practicii umane, pe mトピura omului. Existト astfel un mister al existenネ嫺i perceptibile, fiindcト numai unul din modurile de a fi ale realitトκ嬖i ajunge spontan la organele de simネ, la aceastト gurト a spiritului care ingurgiteazト tot ce convine metabolismului intern. Misterul calitトκ嬖lor senzoriale (Εrwin Schrテカdinger) e precedat de o altト importantト tainト: cea a materiei complexificate, ca o stofト cosmicト 窶 o numea Chardin 窶 ce a fost croitト dupト o tトナeturト spiritualト, cea a formei ネ冓 a identitトκ嬖i. La capトフul materiei existト altceva decテ「t tot o suprastructurト materialト, un alt nivel de realitate tot material, cum ar fi un ネ冓r infinit de pトパuネ冓 Maネ册nka, ce se テョnghit unele pe altele fトビト a ネ冲i unele de altele, テョntr-un ネ冓r infinit de 窶枡xistenネ嫺 pentru nimeni窶 [11]. Terminala universului material are o deschidere ネ冓 o destinaネ嬖e majorト: lumea spiritualト. La capトフul fagurelui molecular existト un degustトフor, aネ兮 cum la capトフul oricトビui alfabet e prezent un cititor ネ冓, astfel, un punct de finalizare pentru tot ce existト. La capトフul lucrurilor stト Cuvテ「ntul, テョnglobant al lumii, un cuprinzトフor spiritual de cu totul alt ordin decテ「t e legea ce dicteazト constituirea sistemelor de sisteme materiale. Conネ冲iinネ嫗 reprezintト infinit mai mult decテ「t un punct final al ascensiunii sistemice a materiei, prima e chiar receptorul de la capトフul drumului, テョn raport cu テョntreg demersul constructiv de tip piramidal, aネ兮 cum este valoarea scop atinsト テョn raport cu valorile mijloc. O naturト vorbind spiritului Structurile complexificate ale materiei cautト ochiul, rezoneazト テョn simネ孛ri ネ冓 テョn spirit. Ele n-au un テョnネ嫺les テョn afara fiinネ嫺i receptive ネ冓, mai ales, テョn afara omului, dacト nu sunt, deci, puse テョn raport cu un corelativ spiritual, cu o imagine de acest fel. Mikel Dufrenne a identificat aici poein-ul naturii, fiinネ嫗 ei poeticト intens formativト, ce se adreseazト spiritului ネ冓 chiar subtilitトκ嬖i unei trトナri poetice. 窶霸oeticul indicト expresivitatea imaginilor テョn care se exprimト poein-ul naturii窶 [12]. 窶霸uterea naturii este, テョn ultimト analizト, puterea de dezvトネuire. Dar dezvトネuirea se opereazト prin om窶 [13]. Este prea puネ嬖n zis cト menirea omului ar fi de a da テョnネ嫺les lucrurilor. Iniネ嬖ativa aparネ嬖ne deopotrivト naturii. Lucrurile pregトフesc, prin propria lor organizare, un テョnネ嫺les pus de Logosul creator テョn ele. Bachelard vorbea, astfel, de un imaginar al materiei, de parcト materia ar trトナ テョn sine felurite reverii, miネ冂テ「ndu-se dupト tipare poetice, dupト intuiネ嬖i formale, identitare ネ冓 chiar de nuanネ崙 spiritualト. E ca ネ冓 cテ「nd ea ar visa omul, pregトフindu-i o lume テョn care spiritul sト se poatト regトピi pe sine ca acasト. De regulト, fizicienii omit ネ冓 totodatト recunosc implicit un fapt de o importanネ崙 fundamentalト, atunci cテ「nd apreciazト realitatea macroscopicト drept o iluzie ce ネ嬖ne mai degrabト de simネ孛ri decテ「t de natura materialト. Ei remarcト aici un efect straniu al complexitトκ嬖i acestei naturi, menit sト inducト 窶枴luzia窶 cト legile spirituale acネ嬖oneazト deopotrivト din afarト テョnトブntru, ca ネ冓 cテ「nd identitatea ar fi prezentト テョn afarト ネ冓 trimisト ca un mesaj spiritului. De fapt chiar aネ兮 ネ冓 este. Natura ネ冓 omul pot vorbi acelaネ冓 limbaj de esenネ崙 spiritualト, profund inteligibilト. Algebra aridト a realitトκ嬖i nu poate fi cititト テョn sine, cテ「nd poate pトビea fトビト sens, ca o carte rトノasト pururi テョnchisト. Partea se citeネ冲e テョntotdeauna prin テョntreg, avテ「nd ca o cheie hermeneuticト intuiネ嬖a finalitトκ嬖i. Aceastト viziune despre existenネ崙 vトホutト precum o Carte a Facerii constituie opera creネ冲inismului. テ始aintea omului ネ冓 spre om au fost create toate, spre a se テョmpトビtトκ冓 de slava lui Dumnezeu. Recent, Alexei Nesteruk a elaborat cosmologia sa fenomenologicト pe temeiuri creネ冲ine. Universul apare テョnネ嫺les ca o donaネ嬖e cu sensul テョmplinindu-se テョn actul uman de a o primi [14]. Asistトノ la un feed-back constituit de un rトピpuns iubitor consecutiv unei oferte. Putem vorbi, astfel, de reciprocitate ネ冓, mai larg, de Liturghia Darului cu deschidere cosmicト, prin lucrarea Sfintei Treimi. Note: [1] Philipp Frank, 窶霸hilosophy of Science窶, New Jersey, 1958, p. 21. [2] V. I. Perminov, 窶曚auzalitatea テョn filosofie ネ冓 ネ冲iinネ崙窶, ed. ネtiinネ嬖ficト ネ冓 Enciclopedicト, Bucureネ冲i, 1988, p. 163. [3] Ibid., p. 167. [4] A se vedea P. Suppes, 窶朞etafizica probabilistト窶, ed. Humanitas, 1995, pp. 89-90. [5] Ibid., p. 97. [6] M. E. Omeleanovski, 窶曠ialectica テョn fizica modernト窶, ed. Politicト, col. 窶曵dei Contemporane窶, 1989, pp. 263-264. [7] Recentele experimente fトツute de cercetトフorii japonezi au favorizat o concluzie uimitoare despre corespondenネ嫗 テョntre calitatea gテ「ndului uman ネ冓 variaネ嬖a structurii moleculare a materiei, テョn acest caz apa. [8] P. Suppes, op. cit., p. 231. [9] Teilhard de Chardin, 窶朖ocul omului テョn naturト窶, Union Gテゥnテゥrale d窶凖嬰itions, Paris, 1950, p. 27. [10] Ιdem. [11] Vezi Mikel Dufrenne, 窶霸entru Om窶, ed. Politicト, Bucureネ冲i, 1971. [12] Mikel Dufrenne, 窶霸oeticul窶, ed. Univers, Bucureネ冲i, 1971, p. 245. [13] Idem, p. 222. [14] Alexei Nesteruk, 窶暸ngajamentul Teologic テョn Cosmologia Modernト ネ冓 Demarcarea テョntre ネtiinネ嫺le Naturale ネ冓 cele Umane テョn Cunoaネ冲erea Universului II. De la Explicare la Cosmologia Existenネ嬖alト窶 (trad. din lb. englezト de Florin Caragiu), revista 窶朶inapsa窶, Nr. VIII/2011, p. 45. (articol apトビut テョn sトパtトノテ「nalul "Lumina de Duminicト", rubrica "Religia, Filosofia ネ冓 ネtiinネ嫺le テョn Dialog", Duminicト 21 August 2011) foto: Diana Popescu |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy