Cred că este datoria mea morală, ca om ce l-a cunoscut pe Liviu Ioan Stoiciu, de a veni în sprijinul său măcar prin acest text, ce se dorește a fi o aducere în atenție pe www.poezie.ro a subiectului ce frământă astăzi lumea scriitoricească din România: repudierea curândă a scriitorului Paul Goma și demiterea Domnului Stoiciu din funcția de redactor șef al publicației „Viața Românească”.

Cei care se învârt cât de cât prin cercurile în care se răsfață Doamna Literatură sunt obișnuiți cu atmosfera confortabilă în care se conservă pe poziții solide corifeii Domniei Sale. În pofida valurilor artificiale iscate de curentele literare nou apărute și de veșnica dispută sterilă între nonconformiști și opozanții acestora (în fapt, „o apă în ochi” menită să canalizeze atenția în direcții eronate), cei care au în mână robinetul prin care ne parvine literatura au devenit în timp mici dumnezei, și asta nu numai datorită notorietății lor justificate în domeniu, ci și datorită supușeniei lor politice degradante-moral, „înălțatoare”-social și carieristic. Astfel, USR, reprezentanta prestigioasă a literaților de astăzi, a ajuns să fie o Înaltă Curte care judecă nu actul artistic, ci actul istoric și politic, luând și impunând măsuri administrative împotriva acelora care scriu sau publică pe aceia care se arată împotriva dicteurilor politice.
Este și cazul concret în care se află domnul Liviu Ioan Stoiciu. Culpa? A publicat în numărul 6-7 al revistei „Viața Românească” jurnalul pe anul 2005 al scriitorului auto-exilat în Franța, Paul Goma.
Pentru că nu cred că veți avea ocazia să citiți acel număr al „Vieții Românești”, care s-a epuizat încă de sub tipar, am să vă spun pe scurt că Paul Goma, sub forma unui jurnal, analiza acțiunile și componența „comisiei internaționale” pentru studierea holocaustului în România, comisie sponsorizată neconstituțional de Ion Iliescu. De asemenea, Paul Goma aduce aminte de fapte istorice de netăgăduit (acțiunea reprobabilă a unor grupări evreiești din Basarabia și România înainte și după anul de referință 1944) și comentează în stil propriu aceste acte ce produc și astăzi efecte în politica internă și internațională a României.
Tratat ca antisemit, datorită celor scrise, și nu ca nesupus politic, ceea ce era mai greu de susținut, Paul Goma are toate șansele să fie interzis în România și sa fie scos din librării. Și, odată cu el, să pice în dizgrație toți aceia care, din profesionalism literar, i-au publicat opera. Primul pe eșafod, sub ghilotina ipocriziei, a fost împins poetul și prozatorul Liviu Ioan Stoiciu care a fost executat de către Comitetul Director al USR prin demiterea sa din funcția ce o ocupa la „Viața Românească”.
Horia Gârbea, directorul de imagine al USR, ne asigura într-un comunicat de presă: „Comitetul Director al USR nu s-a întrunit ca să pună pe cineva la colț, ci doar prin consultare să găsească acele măsuri ca asemenea situații să nu mai aibă loc”... și: „Nu vor fi represalii împotriva lui Liviu Ioan Stoiciu, așa cum poate el se teme.” Cu siguranță că Stoiciu nu s-a temut, dar la ce i-a folosit?!
La rândul său L.I.Stoiciu declară:
E un caz fără precedent. Proprietarul unei reviste își dă cu firma în cap, punându-i o etichetă infamantă, aceea că promovează antisemitismul. Avem în fruntea Uniunii Scriitorilor o echipă operativă, imorală, de rea-credință, dovedit amatoristică. Ea nu cunoaște nici măcar realitățile de fapt ale USR. A fost o mizerie aruncarea anatemei asupra „Vieții Românești” numai fiindcă l-a publicat pe celebrul scriitor disident Paul Goma, adică fiindcă și-a făcut datoria de a publica un mare scriitor la o revistă a scriitorilor. USR e în stare acum să inventeze o lege prin care Paul Goma, care „nu-și ține gura” (e singurul care mai spune lucrurilor pe nume), să fie interzis, și nu oricum, ci cu etichetă de antisemitism. Vânătoarea de vrăjitoare se face invers. Foștii scriitori compromiși de comunism ocupă funcții în USR și-i condamnă pe scriitorii adevărați, de caracter, cu coloană vertebrală, dovediți așa înainte de '89. Aștept represalii la adresa mea, pe față sau pe ascuns.
Nu știu ce aș mai putea să adaug pe marginea acestui subiect cauzat de gheaba morală a noii conduceri a USR care s-a grăbit să acționeze ca o instanță penală, înainte ca vreo instanță de drept să se manifeste în acest caz.
Ce ar putea fi spus despre colegii domnului Stoiciu de la „Viața Românească”, director-ambasador(la Atena), domnul Caius Traian Dragomir și redactori-Petre Got și Vasile Andru, care și-au însușit toate criticele aduse acestei reviste și care au „aderat” la hotărârile USR nu ca niște elevi spășiți, ci ca niște „oameni” care tremură în fața deciziei unei instituții și ale unor personalități care le-ar putea afecta cariera?

Cert este faptul că un proces a început. Nu este vorba doar de procesul pe care Paul Goma îl va intenta împotriva USR și împotriva lui Manolescu, ci Procesul Scriitorului Român, scriitor care se vede îngrădit în actul creației și relatării adevărului de către lașitatea și servilismul celor care conduc soarta literaturii române.
Rezultatele pot fi numai două, cale de mijloc nu există!
Ori se va promulga o lege prin care scriitorului (și chiar istoricului) îi vor fi interzise abordarea subiectelor (istorice-certe și nu propaganda antisemită sau instigarea la antisemintism) ce ar putea leza interesele comunității evreiești și politica lipsită de coloană vertebrală a politicii românești din ultimii ani... ori... mira-m-aș! se vor ridica toate opreliștile ce stau în calea exprimării libere și a adevărului istoric.
„Justiția este oarbă!”... În cazul unei sesizări a Justiției, sper din tot sufletul ca aceasta să-și dezlege cârpa de la ochi și să analizeze corect faptele nelăsându-se influențată de „firul roșu”, căci altfel, decizia sa va schimba decisiv sensul democrației literare. În Executiv nu îmi pun nici o speranță, dimpotrivă! Prevăd că Parlamentul, autosesizant și docil, ne va servi o lege inchizitorie cât de curând așa cum a mai facut-o.

Atâta am putut să fac, deocamdată, să scriu două rânduri de încurajare și simpatie pentru cel cu care am avut deosebita plăcere de a discuta câteva ore bune, în timp ce conduceam un vehicul obosit către casă, în drumul nostru de la Agigea la București. Sper sincer că ne așteaptă un alt drum, cu un alt vehicul, cu care să putem străbate literatura alături de oamenii puternici ai acestei Minunate Doamne. Și mai sper că atât Paul Goma, cât și Liviu Ioan Stoiciu nu vor fi lăsați de izbeliște, ci vor fi susținuți de oamenii de caracter, care au onoarea și dreptatea mai sfinte decât orice altceva în viața lor.




Pentru verificarea pulsului aveți câteva texte din care m-am informat și eu:

observatorul

gardianul

stiri neogen

Opinia și istoria lui Paul Goma despre USR în România Liberă

Pagina de internet unde puteți să găsiți aproape tot ce a scris Paul Goma, inclusiv Jurnalul sau pe anul 2005