Sunt zile în care vrei să fugi în ieri. Nu pentru că nu-ți plac. Doar pentru că te simți mai bine - mergând cu fața privind peste umăr…
… Octombrie, frunze galbene, aglomerație. Am găsit ușor loc de parcare, ceea ce m-a uluit. Și, chiar dacă am ajuns mai devreme, după ce am cumpărat cartea, am urcat treptele spre sala unde avea să se desfășoare lansarea. Era pentru prima dată când participam la un eveniment cultural, acolo. Spre surprinderea mea, nu eram prima. Sala opulentă, dar îmblânzită de privirea participanților, a devenit prietenoasă când i-am descoperit stucaturile și lumina care iriza de peste tot. M-am așezat pe mijloc, între arcade, și am făcut câteva fotografii. Apoi, am strâns pleoapele, sărind dintr-un timp în altul. M-am descoperit în haine de epocă, privind, printr-un binoclu, un papion deranjat. Murmurul m-a adus pe scaun și, deschizând pleoapele, am recunoscut atmosfera secolului acesta. Mi-am plimbat privirea pe chipuri: mulți, cunoscuți; mulți, cărora nu le știam numele, dar îi cunoșteam din vedere. Oricum, o vreme am avut senzația că sunt rătăcită. Am antamat câteva discuții, am răsfoit cartea care-și aștepta lansarea și mi-am revenit din starea, cumva, stingheră (pe care o dobândisem, cred, din prea mult protocol), doar când domnul Adrian NÃSTASE, Președintele Fundației Titulescu și moderator al acestui eveniment, a salutat auditoriul. Treptat , alocuțiunile invitaților (Ștefan DULU – directorul Editurii Semne, Emil LUNGEANU – scriitor și critic literar, Ștefan MITROI – scriitor, Florentin POPESCU – scriitor și critic literar, Eliza ROHA – scriitore și Paula ROMANESCU – scriitoare) au relaxat atmosfera, poezia intrându-și în drepturi și așezându-se în sufletul fiecăruia. Emoția de dincolo de aprecieri, lumina din ochii autorului, starea specială creată prin interpretarea poemelor de minunatul actor și interpret, Sergiu CIOIU, vorbele poetului Theodor RÃPAN și prezentarea blândă a moderatorului, toate, separat și împreună, au făcut ca evenimentul cultural să aibă o înaltă ținută. Poate muzica, venind de peste tot, dar de niciunde, poate apartenența la un segment de suflet care trăiește frumos întru cuvânt, poate oglinzile înalte prin care puteai să vezi cu bunăvoință cum mergea agale doamna aceasta măreață, CULTURA (fără de care noi nu am putea să existăm ca entitate - într-un traseu sinuos, de ieri, și azi și mâine), poate toate acestea, atunci și în alte dăți, au așezat în loc trainic devenirea. Acolo, politicul nu s-a amestecat cu poezia; a privit doar prin ușa ușor întredeschisă la cât de frumos este omul ce seamănă cu o carte căreia chiar dacă îi rupi coperțile… ele cresc din nou!
Drum frumos cărticică!
24 Octombrie 2018