Mari profesori ingineri prezenţi în
Muzeul Naţional Tehnic „Prof. Ing. Dimitrie Leonida”
din Bucureşti


Cuvânt de deschidere ţinut la vernisajul expoziţiei
„180 de ani de la primele cursuri de inginerie din Bucureşti” din 29.10.1998


Stimate domnule rector, onorată asistenţă

Muzeul Tehnic „Prof. Ing. Dimitrie Leonida” a organizat numeroase expoziţii în ţară şi străinătate, dar este o deosebită onoare pentru noi să participăm la această manifestare ce are loc în citadela creativităţii ştiinţifice româneşti.
Vă rog să-mi permiteţi să amintesc pe câţiva din marii profesori ai învăţământului Politehnic pe care memoria colectivă i-a păstrat şi datorită faptului că aceştia sunt prezenţi în Muzeul Tehnic prin creaţiile lor. Am să încep cu Dimitrie Leonida (1883-1965) fondatorul muzeului în 1909, fost profesor la Institutul Electrotehnic din Bucureşti.
Dimitrie Leonida a avut vocaţia de profesor, a fost apostol al învăţământului, a predat în învăţământul tehnic superior, în învăţământul tehnic mediu, la Şcoala de Electricieni şi Mecanici fondată tot de el în 1908, şcoală care era gratuită. Cu elevii şi studenţii, Dimitrie Leonida organiza excursii de studii la obiectivele industriale din ţară, dar mai ales din străinătate. Mărturiile păstrate în muzeu cu privire la concepţia profesorului asupra învăţământului tehnic sunt numeroase, dar cele mai elocvente sunt proiectele de diplomă ale unor elevi şi studenţi reprezentând exponate funcţionale care ilustrează legi şi fenomene din electrotehnică şi termodinamică.
În concepţia lui Dimitrie Leonida, Muzeul Tehnic reprezintă un element complementar învăţământului tehnic şi de aceea, încă de la înfiinţarea instituţiei în 1909, a organizat săli speciale dedicate unor inventatori Faraday, Newton, Edison, Traian Vuia şi Gogu Constantinescu.
Un alt mare profesor, Nicolae Vasilescu Karpen (1870-1964), a condus Politehnica din Bucureşti în cea mai îndelungată perioadă 1920-1940. Din 1905 până în 1940 a fost profesor de electricitate şi electrotehnică la Şcoala Politehnică, iar în 1940 până la sfârşitul vieţii a lucrat în laboratorul de electricitate , electrotehnică, măsuri electrice al Politehnicii înfiinţat tot de el în 1912.
Muzeul deţine piese din acea perioadă, galvanometre, contoare, punţi electrice. În expoziţie prezentăm una din realizările sale, celebra pilă „K”, având electrozii din aur şi platină, iar electrolitul acid sulfuric. Aceste pile produc energie electrică fără a se fi constatat reacţii chimice. Pentru a explica fenomenul, a elaborat o nouă teorie privind pilele „K”.
Un celebru profesor a fost şi Aurel Persu (1890-1977) prezent în expoziţie cu primul automobil aerodinamic brevetat în anul 1922. Forma automobilului este aceea a jumătăţii de apă în cădere. Aurel Persu a fost inventator, profesor de mecanică, dar şi un instrumentist de valoare, cântând la violoncel în orchestra inginerilor. În memoria acestui profesor şi a evenimentului omagial, cvartetul Armonia al Societăţii Române de Radiodifuziune va susţine un moment muzical omagial.
Amintesc aici şi pe alţi mari profesori prezenţi în expoziţie pe care i-am cunoscut personal :
- Profesorul Elie Carafoli (1901-1983) fost director tehnic la fabrica de avioane I.A.R. Braşov, realizatorul profilului aripei de avion Carafoli,;
- Ion S. Antoniu (1905-1987) care a realizat PQD-metrul, aparat pentru măsurarea puterii de deformare;
- Ion I. Agârbiceanu (1907-1971) realizatorul primului laser românesc şi al treilea în lume;
- Remus Basiliu Răduleţ (1904-1984) realizatorul monumentalei opere în 20 de volume a lexiconului tehnic;
- Dorin Pavel (1900-1979) întemeietorul şcolii hidrotehnice în România;
- Constantin Dinculescu (1898-1990) căruia îi datorăm actualul campus universitar al Politehnicii, coordonatorul monumentalei monografii a Istorei Electrotehnicii;
- Martin Bercovici, profesorul, şef de catedră la reţele electrice etc.
Fiecare din cei amintiţi precum şi cei prezenţi în expoziţie au contribuţii remarcabile în anumite domenii. Există însă trăsături comune care îi caracterizează, dragostea şi devotamentul pentru învăţământ, creativitatea şi un enorm spirit de sacrificiu pentru promovarea progresului tehnic în România.
Expoziţia pe care o vernisăm azi ilustrează importanţa acestei instituţii cu o tradiţie de 180 de ani, Universitatea Politehnică reprezentând o sursă inepuizabilă de creativitate.
Reamintim cu acest prilej faptul că învăţământul superior tehnic românesc are o tradiţie de 185 de ani, pentru că în noiembrie 1813, prin „luminata ţidulă domnească” a lui Scarlat Callimachi, s-a aprobat lui Gheorghe Asachi deschiderea cursului de ştiinţe matematico-inginereşti în cadrul Academiei Domneşti din Iaşi.
În iunie 1818, prima promoţie de ingineri a şcolii conduse de Gheorghe Asachi de la Academia Domnească dă examen public în faţa domnului şi, după cum se exprima Asachi, acesta a fost primul triumf al instrucţiunii în limba română.
În Bucureşti, sub conducerea lui Gheoghe Lazăr (1779-1823) se deschide în incinta Mânăstirii Sfântului Sava, în anul 1818 „Şcoala Academicească pentru Ştiinţele Filozofeşti şi Matematiceşti”. Aceasta a reprezentat prima şcoală tehnică pentru inginerii hotarnici în Ţara Românească.
Pregătirea inginerilor români s-a făcut din anul 1867 la Şcoala de Poduri, Şosele şi Mine care a funcţionat la început într-un local de pe Ştirbei Vodă. Printre primii profesori ai Şcolii Politehnice amintim pe Emanoil Bacaloglu, Elie Angelescu şi Mihai Câmputianu.
În anul 1881, prin reorganizarea învăţământului tehnic superior, Şcoala de Poduri, Şosele şi Mine se transformă în Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele, care de fapt reprezintă Institutul Politehnic de mai târziu.
Primul director a fost inginerul Gheorghe Duca sub conducerea căruia s-a construit clădirea din Calea Griviţei, inaugurată în 2 octombrie 1886.
În anul 1890, prin strădania inginerului Scarlat Varnav (1851-1918), director al Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele (1888-1894) absolvenţilor şcolii li se recunosc drepturi egale cu ale absolvenţilor şcolilor tehnice superioare din ţările apusene.
Mai reamintesc faptul că în anul 1913 profesorul Dragomir Hurmuzescu (părintele radiofoniei româneşti), a întemeiat pe lângă Universitatea din Bucureşti, Institutul Electrotehnic care s-a unit în anul 1938 cu Institutul Politehnic.
Noua clădire a Politehnicii a fost inaugurată în anul 1996 şi reprezintă împlinirea unui ideal al profesorului rector Constantin Dinculescu, o parte din arhiva profesorului păstrându-se la Muzeul Tehnic.
Expoziţia de azi, cuprinzând exponate unicat ale muzeului nu ar fi fost posibilă fără o finanţare pe măsură. Îmi face plăcere să anunţ sponsorii care au fost alături de noi : ATEX V S.R.L., TIPO AKTIS S.A., ROM TEAM SOLUTIONS, DUNĂREA LEASING, GOMBOSH INDUSTRY EXIM S.R.L., ELCO ILFOV.
În final, doresc să mulţumesc în mod deosebit domnului rector Gheorghe Zgură şi domnului prorector Dorin Cristescu, care ne-au investit cu încrederea domniilor lor pentru a participa la organizarea acestei prestigioase manifestări.