Anul IV, Nr.1.077, Vineri, 08 Octombrie 2004, ziarul INDEPENDENT

„Sunt victima publică a găștilor literare”
interviu cu scriitorul Horia-Roman Patapievici

- Care credeți că sunt principalele probleme cu care se confruntă acum domeniul cultural din România?
- Unul este cel material. Nu cred că există în momentul de față o relație sănătoasă între finanțarea de stat și cultură – pentru că finanțarea de stat impune un concept, care mie îmi stârnește o repulsie vie, acela de cultură oficială. Din păcate, doar acesta este promovat. Zona vie a culturii – care este strict privată și care nu poate, n-are dreptul să se lase îmbrăcată în aceste chingi ale culturii oficiale – este uitată. Al doilea aspect este relația dintre sectorul economic privat și zona de cultură privată. Deocamdată nu există un bun parteneriat între capitaliști și creatorii de artă. Sper să fie creat. Există un contencios vechi. Artiștii s-au instituționalizat în conștiința publică, în secolul al XIX-lea, pe modelul romantic, ca niște detractori și inamici ai capitalismului. Eu personal, ca scriitor, mă consider un mare prieten al capitalismului, fără de care cred că orice viață socială ar fi irespirabilă. Revista pe care o scot, „Idei în dialog”, militează, nu verbal și ideologic, ci practic, pentru o relație normală între creatorii de cultură și ordinea proprietății private, care este capitalismul. O altă problemă ține de proasta irigare a țesutului cultural. Avem un sistem circulator prost. Deși suntem tineri, suferim de un soi de tromboză generalizată. Asta se vede din faptul că oamenii nu comunică între ei, ajung foarte rapid să se deteste, atunci când se critică reciproc. Grupuscurile se individualizează foarte gelos pe baricade ideologice și din spatele acestora se înjură și se flegmează unii pe alții.

- Nu intervine, oare, în fiecare și frica de a nu-și pierde locul, o teamă absurdă, generată de o mentalitate păguboasă?
- Astea nu sunt problemele oamenilor de cultură, ci ale belferilor. Omul care născut cu scaunul lipit de cur nu este un om de cultură. Este un belfer. Bineînțeles că există și conced acest lucru. Al treilea aspect este izolarea dublă a culturii române: de vecini – noi, cultural vorbind, nu ne cunoaștem vecinii – și de lucrurile care se dezbat acum în Occident.

- Ce părere aveți despre găștile literare?
- O părere execrabilă. Eu sunt victima publică a găștilor literare. După ce m-a executat gașca naționaliștilor în `96, după „Politice”, după 2001 m-a executat gașca progresistă de la revista „Observatorul cultural”. Am o părere foarte proastă și cred că reprezintă o serioasă frână în vindecarea trombozei de care vorbeam.

- Cineva spunea că ele sunt inima, plămânul și ficatul unei literaturi. Cum comentați aceste cuvinte?
- Grupurile culturale, da. Dar nu găștile. Gașca este o haită. Ori, eu nu cred că ficatul – un lucru atât de respectabil și vital vieții noastre poate fi asociat cu ideea de gașcă.



- După succesul obținut cu „Omul recent”, ce va urma să apară pentru cititori?
- O carte mozartiană, care pornește de la o conferință despre cosmologia lui Dante. Un subiect aparent inactual din poetul meu favorit, Dante. Cartea va apărea la „Târgul Gaudeamus”.

- V-au fost traduse, în ultima vreme, lucrări în străinătate?
- „Omul recent” a fost tradus în spaniolă. Există o traducere la „Zbor în bătaia săgeții”, apărută în engleză și una în franceză, dar nefinalizată încă.

- Cum vă vedeți inamicii din spațiul cultural?
- Problema mea cu ei este una singură. Să construiască argumente și nu injurii. M-am săturat să fiu considerat fundamentalist ortodox, antisemit și legionar. Sunt lucruri cu care nu am nici o legătură și, cu toate astea, de patru ani, asta mi se pune continuu în cârcă. Se încearcă să se demonstreze că sunt un fundamentalist ortodox și din această calitate sunt un pericol pentru democrația românească și urmașul legionarilor.

- E mai dificil să fii scriitor decât director de revistă?
- Este destul de greu, pentru că sunt responsabilități diferite. Asta, abia acum învăț, cum să fac și să conduc o revistă. Este o mare provocare pentru mine.

- Aveți neliniști? Ce vă îngrijorează cel mai mult în viață?
- Sunt un om profund neliniștit și tulburat. Mă neliniștește mediocritatea clasei noastre politice. Urmarea mediocrității este căderea în autoritarism. Societatea este foarte apatică, în raport cu cât de intrepidă este clasa politică în a acumula averi și poziții de putere. Mă neliniștește faptul că sunt muritor și că voi avea de dat socoteală lui Dumnezeu pentru faptele mele.

interviu realizat de Gabriel Dragnea