Cenaclul Agonia.ro continuă sâmbătă 31 martie, orele 14.00, la Café Deko, în incinta Teatrului Național București, cu poezie și muzică. Ne vor prezenta poeziile lor Gelu Vlașin și Sorin Despot.

Momentul deosebit al acestei întâlniri, față de cele anterioare, este prezența doamnei Cristina Cornea, care va interpreta un solo voce poeme din volumul Tratat la psihiatrie, de Gelu Vlașin, pe o muzică compusă de Viorel Simionca.

Moderatorul cenaclului va fi Felix Nicolau, iar cronica va fi întocmită de Traian Rotărescu.


***

Cristina Cornea - a terminat Facultatea de Muzică la Cluj, a fost profesoară de muzică la Bistrița, a studiat canto, vioară, pian.


Gelu - debut literar în România literară în 1999, cu o prezentare de criticul Nicolae Manolescu; debut editorial: Tratat la Psihiatrie (versuri) Editura Vinea, București 1999; multiple premii literare naționale și internaționale, a publicat grupaje de versuri, eseuri și comentarii critice în reviste locale, dar și din alte țări [enumerăm, printre altele: România literară, Viața Românească, Luceafărul, Dilema, Poesis, Convorbiri literare, Cotidianul, Romanian Roots (USA), Puertas Abiertas (Spania), Rumano en el mundo (Spania), Agero (Germania), Romanian Times (USA), Atheneum (Canada), Revue d'art et de litterature (Franta), Galateea (Germania)]


Sorin - student al facultății de comunicare și relații publice "David Ogilvy" din cadrul SNSPA, debater - membru ARDOR (Asociația Română pentru Dezbatere, Oratorie și Retorică), nedebutat (în volum), dar scrie poezie pe diverse portaluri literare și este membru al cenaclurilor Agonia.ro, Euridice, Bocancul Literar.

***



Vă prezentăm textele celor doi autori, noi ne pregătim instrumentele de analiză și interpretare, și vă așteptăm impresiile, comentariile, părerile în spațiul alocat comentariilor, sau pe adresa [email protected], dar mai ales sâmbătă, cu noi, la Cafe Deko.

Tot pe aceeași adresă puteți trimite textele dumneavoastră care vor fi prezentate în următoarele ediții ale cenaclului.

Cine dorește, dintre participanții prezenți la cenaclu, să ne ofere o lectură a propriilor texte, la finalul întâlnirii noastre, este binevenit!









Gelu Vlașin


153 de cuvinte pentru Irina
lui Claudiu Komartin


îmi amintesc o peșteră

adâncă și alburie

în care o altă irina

mai puțin politicoasă

îmi dăruia străveziu și indecent

o pereche aproape perfectă de sâni

niște buze atât de lipicioase

și umărul acela

întipărit veșnic pe retină

imi spunea irina

printre picăturile de salivă

roșiatică îmi spunea

lasă lasă tu că vine întunecimea

lasă lasă nu-ți mai face atâtea griji

pentru mine

sunt acum a ta

îmi spunea irina

sunt acum toată a ta

și dacă vrei să știi

sunt chiar mai mult decât adâncimea

în care-ți oglindești chipul

sunt o casă de cărămidă

în care tu ți-ai exilat existența

îmi spunea irina

dar într-o altă vară

la fel de copleșitoare

probabil într-un altfel de trup

la fel de copleșitor

despre care

nu-mi mai aduc aminte

veneau niște călători singuratici

și-mi alungau nepăsarea

în timp ce irina își lua zborul

către alt loc

mai întunecos

mai rece

și mai fără de întoarcere





buenas noches hasta mañana


stau întins

pe o masă rotundă

și din mine

țâșnesc două

fântâni arteziene ca

două femei

în formă de clopot

- niște tuburi galbene

din tavanul stroboscopic

se oglidește apoi

o limbă străină:

está prohibido fumar

și plescăie satisfăcut

medicul de gardă

în dimineața asta

mi-am înfipt în venă un

cui ruginit

din care

necunoscutul roșu

s-a scurs în realitate

printre

bisturiuri cataplasme

și alte viermuiri trecătoare

- Spinning Chain

poate într-o altfel de existență

n-are rost

să mai văd un

capăt de lume

din care s-au stins toate

beculețele :

buenas noches hasta mañana





poem irlandez



o tequila

ca o potcoavă

izbindu-se

de colțul unei mese

peste care s-au așternut

rânjetele noastre

într-un irish pub

lângă cibeles

dintr-un perete strâmb

scot un cui

ruginit

și-l rostogolesc pe masă

lânga tine

sau poate doar chipul tău

undeva

ronțăindu-și

umbra trecutului

un barman

cu barba în formă de arbore

culege cuiul

și-l transformă în săgeată

pe care într-o clipă

cineva

o acoperă

cu multe

cuburi de gheață

și mi-o înfinge

în mâna dreaptă ca

să simt fiorul acela întunecos

despre care

numai hancock și hooker

mai știu să-mi vorbească




preinfract


astăzi

mi-am luat inima-n dinți

și-am stat așa

nemișcat

clipe-n șir

nenumărate

prețioase

ireversibile

mă dureau dinții mei

de-atâta puls

mă dureau

așa

încleștați în așteptare

inima mea n-a cedat

n-a fost pusă la colț

n-a fost reciclată

inima mea n-a stat

degeaba

nu și-a lins rănile sângerânde

inima mea

n-a plâns

nu s-a milogit pe la colțuri

nu m-a părăsit

inima mea știe

să bată

astăzi

mi-am luat inima-n dinți

și-am alergat cu ea

desculț

pe o stradă ingustă

cu sens unic

la capătul căreia

scria cu litere negre

de-o șchioapă

accesul interzis

muritorilor de rând

și atunci

inima mea

s-a oprit...




vis himeric


azi noapte

mi-am dăruit un stilou

de argint

cu el o să scriu

cuvinte deșarte

până când cerul

o să se transforme-n

pulbere de cristal

și-o să cadă

la picioarele tale

azi noapte

mi-am dăruit

niște aripi uriașe

peste care

s-au așternut păsările obosite

de prea multă căutare

azi noapte

gândul meu

avea o formă ciudată

de inimă călătoare

în zbor

azi noapte

am visat un delfin

respirând cu nesaț

înlăuntrul meu

bucurându-se cu mine

în mine

prin mine

azi noapte m-am scăldat

în apele tulburi

și nu mi-a fost frică

de întuneric

"am zburat prin apă

așa cum pasarile

zboară prin cer"

și stelele m-au primit apoi

în brațele lor sângerânde

azi noapte

mâinile mele s-au împreunat

pentru veșnicie





trecătorul


m-am răsturnat

peste apele clocotinde

ale începutului de zi

mi-am spus:

dimineața asta

nu începe cu tine

dimineața asta

numai ochii mei

rătăciți

se plimbă

pe străzile pustii

un trecător grăbit

mi-a întins mâna

mi-a atins mâna

era o muzică stranie

pe care-o ținea

ascunsă-n

buzunarul de la piept

un fel de tic-tac molatic

o altfel de chemare

spre abis

mâna lui întinsă

tremurând în așteptare

mâna lui mângâind aerul

ca o pasăre-n zbor

i-am atins umbra

cu piciorul meu stâng

și-a început să plângă

umbra lui





călătoria


astăzi barba mea

s-a desprins de mine

și-a făcut

înconjorul lumii

a navigat

printre corăbiile piraților

a văzut piramidele egiptene

s-a cățărat pe turnul eiffel

a dormit

în grădinile luxemburgului

s-a certat

cu dalai lama

a negociat pacea lumii

cu bin laden

și george bush

l-a înjurat pe fidel castro

apoi s-a odihnit

în casa lui el greco

când m-am trezit

era deja miezul zilei

și barba mea

încă mai hoinărea

prin altă lume




neștiință


n-am știut

să zbor

mai demult

ca să nu-mi rămână

urmele pașilor

pe nisipul barcelonei

n-am știut să zbor

când aveam aripile ascuțite

ca să pot străpunge

înaltul cerului

n-am știut să cer

când inima ta

era pătrunsă

de muzica lui

george grover jr.

n-am știut

să dansez în ploaie

cu lupii

ca să nu mai fiu nevoit acum

să urlu în pustiu




omul


omul și-a luat lumea-n cap

și lumea l-a privit

intr-un fel

cu mânie

era prea

mare

pentru lumea

pietruită în

așteptarea celui

ce n-o să mai vină

niciodată

de-aia omul și-a luat

lumea-n cap

ca să simtă

toată

greutatea

pământului




oamenii


oamenii obișnuiți sunt

oamenii care dorm în

paturile

altora

oamenii obișnuiți

sunt cei care

nu-și văd în oglindă chipul

și care un știu să se minuneze

în fiecare zi

oamenii obișnuiți nu sunt ai

nimănui pentru că

oamenii obișnuiți

nu știu să fie

pentru

oamenii obișnuiți

nu știu

să iubească

pentru că

oamenii obinșuiți

nu sunt

iubire



***


Sorin Despot



mă gîndesc că) e momentul să fiu băgat în seamă / cineva să mă agațe

de guler și să mă scoată din mocirla creierului meu / altfel caut pupicul

de pe gîtul de-atunci / mirosul pictat pe păr / textura buzelor întredeschise

un kitsch total altcîndva - o gălăgie de șoapte acum / un pantof desperechiat

pe macadamul încins / cauciucul topit ca o rușine în carnea tînără a drumului

ne lasă într-o alunecare dulceagă / în urmă au rămas judecățile noastre

florile trimise degeaba / mărunțișul de pe tejghea

porția de ciorbă în cantină / aburul împuțit și mai ales ochii bărbaților

toți libidinoși toți lipiți de obrazul de sînul și de bazinul tău

îmi pare că am realizat ceva și cevaul ăsta e și el confortabil

ca un roman polițist ca o slujbă la penticostali / undeva în guinea

un român iese din piscina hotelului și comandă un cuba libre

același senzațional narcotic și în venele lui același

nu-mi amintesc nimic / nimic pe sub ușă

sertarele goale îmi spun că aici nu mai stă nimeni

sub pernă un revolver argintiu și buletinul îmi spun că

problema delincvenței juvenile ar trebui să mă preocupe mai mult


( promit solemn...TOT, e-e.T. )



---


pune problema așa / te chinui ani

poate 7 sau mai mult & copilul tău

e produsul tău preferat / radiezi și nimic

nu poate să-ți ciuntească mulțumirea

apoi apar eu și se duce totul pe p...ă




---



peste oraș un fel de

liniște-n care

oamenii calcă

și urcă (nu e

greu de imaginat – șuie paparude – scandaL:

„fii atent la combinația asta! spală-te-n urechi!”)

pieptul meu tînăr poate găzdui pletele negre ale copilei tale

trupul ei / imaginează-ți / într-o explozie de convulsii bolnave

un soi de exorcizare / un final cu adevărat dramatic în care

îmi gîfîie transpirat între mîini / și pletele negre ale copilei tale

peste pieptul meu tînăr sînt terci iar peste ele brațele mele

ca un fel de liniște-n care

oamenii calcă

și urcă



---



evadarea din căminul P13 avea să fie urîtă și grețoasă

ca o vată pe băț roz (de ce vreodată ar mînca cineva așa ceva?)

într-un cișmigiu în același timp prăfuit și lipicios – dar asta e altă poveste –

eram ca michael scofield din prison break în episodul 20

din sezonul I cînd a trebuit să facă niște compromisuri odioase

în urmă au rămas nebunul (împins la suicid în sezonul al II-lea

de un ofițer FBI corupt) bătrînul (care nu a putut continua

din cauza rănii provocate în ep. 19 de un gardian al penitenciarului)

și grasul (care n-a putut să sară gardul) toți oameni buni „la o adică”

am plecat noaptea fără bagaje fără bani dar cu votkă și tichete de masă

am așteptat pînă dimineață în fața cantinei și hăul

dintre mine și căminul P13 se adîncea se lărgea săpa

în ochii mei pînă în creier și de pe față nici foamea

nu mai putea să îmi șteargă

zîmbetul tîmp

mulțumit



(cică mă lamentez... cică îmi place)




---



aceasta este o carte



cum ar spune-o DespoT:

cartea miroase a Dero
moartea miroase a Dero
cartea miroase a moarte
sau / ai carte / ai moarte


Sociu:

mi-e rușine cu coperțile acestei cărți
în care cineva și-a adunat rușinile



RA:

mirosul de vagin în barba mea nerasă
un reflex pavlovian și apoi cartea
pe ochii mei umflați undeva între
un vis rocknroll și fosta femeie a lui
cosmin dragomir


la care cosmin dragomir:

această carte e o expresie a depresiei zen
iar depresia zen sînt eu


adina batîr:

această carte nu a fost scrisă de erhan


radu herinean:

și ce dacă?


marin mincu:

autorul acestei cărți a debutat în preajma anului 2000
e ceva nou
așadar
a apărut o nouă generație literară
pe care eu am descoperit-o


ștefania plopeanu:

din umilul meu punct de vedere
incongruența introspectiv cromatică
a transcendentalismului interstițial
coroborat în fine cu o catacreză monumentală
ca să zic așa între prima și ultima pagină
sînt alte cîteva de o valoare incomensurabilă
zic eu



tzupa:

cartea e și ea
un corp românesc
în definitiv
dacă tac
nu înseamnă
nimic


janush:

nu e nimic special în enunțul:
aceasta este o carte
e ca și cum ai spune:
stau singur în bucătărie
în chiloți și fumez
nu se produce fractura
nu poate fi poezie
deci


janush':

cartea asta - hîrtie igienică


paul bogdan:

măăăă... nu fiți mă dobitoci
că vă manipulează mă! cineva vrea ca voi
să gîndiți că aceasta este o carte


eugenia PanicO:

am doi sîni mișto.
de ce v-ar mai interesa
o carte?


ela luca:

visele albe pe voaluri albe stau pictate
ca vorbele albe din spatele foilor albe
din acest volum alb


claudiu komartin:

este, firește, o problemă de perspectivă.
dumneata, domnule, poate că o privești ca pe o simplă carte.
însă
adevărul nud în privința acestui obiect îl dețin eu și, firește, numai eu...


raul huluban:

subscriu.


raul huluban':

iar dacă eu aș fi scris acest volum,
s-ar fi intitulat băiatul cu o față de diamant.


toșa:

carte? dă-te bă de-aici!
postmodernist bull-shit
scrieți bă cu sufletu
nu cu curu! (și are dreptate!)


poetrycă:

un kil de castane și apoi
eu cu dexpot și
cu cartea asta în jos
pe splai într-un matico
îl căutăm pe enaque
enaque care are breton



la care enaque:

în copilărie,
atît de mult
m-am crezut geniu
încît am ajuns


și nu uitați

aceasta este o carte




---



n-am primit inimioară roșie
cu ailăviu de ziua lui vali
și sînt terminat

dincolo de ocean
o gălăgie de
grasă și ea
terminată
îmi cunoaște drama
și nu mă
cunoaște



---


zice MM / just remember
when you think your free
the crack inside your fuckin' head is me
și eu zac pe scaun / nimic fantastic
adică ar fi / dar nu aici / niciodată aici
pencă vezi tu / eu mă proptesc în pumn
și o iau pe arătură / zice MM
e o problemă ce ține de perspectivă / de
fiecare dată omul se pune pe sine între el
și om / ridic din umeri / firește
singur în cameră / în beznă / în chiloți
am un gînd mare / zic / volumul ăla nașpa
a luat premiul de debut la CR/ nu e vina mea
că nu sînt femeie / că nu am o sexualitate
cel puțin dubioasă / că mie mama mi-a spus
sorine / fetițele sînt pentru băieței
și eu așa cred / nu e vina mea
zic / că am 21 de ani și scriu mai mult beat
mai mult la mișto / mai mult în pungă
păi dacă volumul ăla nașpa al fetei

a luat premiul de debut la CR / înseamnă că
sînt genial / iar eu nu mă iau în serios
dar asta nu-i o problemă / zice MM / eu te iubesc
simt că sîntem suflete pereche
ieși mă