agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-11-06 | [This text should be read in romana] |
Salut, prietene! Astazi iti voi spune o poveste. Intr-un timp, care nici pe departe nu era unul stralucitor, cind nu era decit un singur canal TV si nu vedeai altceva la el decit combaine si tractoare, balet si comedii autohtone, era destul de popular desenul animat in care un ied a invatat sa numere si fara a face compromisuri a inceput sa atribuie numere toturor care ii ieseau in cale. Procedura in sine de a fi numarat si de a ti se atribui un numar era foarte inspaimintatoare. De curind am aflat ca in iudaism, spre exemplu, este interzisa numararea oamenilor, nu stiu cum evreii religiosi se descurca, dar acum nu vom zabovi asupra acestiu fapt. Am o noutate pentru tine, prietene. Si tu ai fost numerotat. Vreai sa afli cum si cind? Atunci citeste.
Cum asta s-a facut in vest La inceputul anilor 90 scriitorul canadiano-american Douglas Couplend si-a publicat celebra carte despre Generatia X. Generation X – sunt oamenii care s-au nascut la sfarsitul anilor saizeci- inceputul anilor saptezeci. Ei se deosebeau de parintii lor prin acelasi lucru princare parintii lor la rindul sau se deosebeau de predecesori- nu doreau sa joace dupa regulile vechi. Diferenta era aceea ca X-sii nu doreau sa joace deloc. Ei nu se zbateu pentru cariera sau pentru un locusor cald (probabil pentru ca pe atunci a devenit foarte dificil sa faci cariera, iar de toate locurile calde se tineau tare cei mai in virsta), in schimb ei isi ardeu viata in cafenele, se dadeu uitarii cu ajutorul substantilor euforizante si isi bateau joc de cei care care incercau sa-si traiasca viata „cu folos”. Ei faceau mari eforturi sa nu depinda de societatea in care traiau. Insa atitudinea lor negativa fata de aceasta nu inseamna ca societatea nu-i influenta. Poti oricit sa negi faptul ca opusele se atrag, insa acceptind sau nu- sa cazi de la o mare inaltime e foarte dureros, asta e un fapt demonstrat. Burghezii rai din corporatiile internationale l-au strins intr-un colt pe Couplend si l-au rugat:”Asculta, prietene, vinde-ne aceasta generatie a ta”. „Cum sa o vind?, s-a speriat Couplend, ei doar sunt vii!”. Insa asta nu i-a deranjat pe burghezi:”Stim si noi ca sunt vii. Tu spune-ne, prietene, ce maninca ei, ce beau, pe cine iubesc si pe cine urasc. Ce fel de oameni sunt? Daca la aflam acest Secret militar, vom putea sa le insuflam orice, orice vom vrea. Vor sa se revolte? N-au decit. Pentru un pret rezonabil. Dragoste vor? Le vom face pastile impotriva copiilor. Vor libertate? Pai, e cel mai siplu. Le vom da posibilitatea sa alega- 10 marci diferite de frigidere, si 100 de tipuri de pantaloni. Si telefoane cu muzica, sa fie toti originali, fiecare cu milodia lui sa umble si sa creada ca isi manifesta individualitatea. Timpurile cind luptam si ne temeam de cultura tineretului au trecut. Acum noi o vom vinde. In cantitati industriale.” I-a ascultat Couplend, s-a posomorit si a plecat. Nu le-a dezvaluit Secretul. Insa aia l-au aflat si asa. Au calculat pe masinariile lor electronice, au construit tabele, si-au lansat strategiile de marketing si au cumparat Generatia X..... Cum asta s-a facut la noi Noi am fost cei norocosi. Noi traim intr-o tara minunata. Azi Romania e una dintre cele mai libere (da-da, nu va mirati) tari din lume. Iata cum s-a ajuns aici. In Romania, la fel ca in vest, exista o Generatie X, doar ca traia ea complet diferit. In loc de cafenele ei aveau bucatarii, in loc de euforizante – vin. X-sii romani citeau alte carti si ascultau alta muzica, dar cea mai importanta deosebire consta in faptul ca creerile lor nu erau conservate din copilarie in otet. Toti ei au fost pioneri si UTC-isti, toti au studiat materialismul dialectic, insa nimeni asa si n-a reusit sa le bage in cap gunoiul comunist, el raminea mereu afara. In Romania din perioada de apus a regimului comunist se urmaria strict pastrarea aparentelor, insa nimeni nu-ti cerea sa crezi in comunism, era suficient sa stii citeva fraze fara sens despre iminenta sa victorie. Daca X-sii vestici credeau ca ii doare in cot de societate , pe X-sii romani chiar ii durea in cot. Sistemul socialist nu le permitea oamenilor sa se realizeze profisional, insa nu se prea amesteca in viata privata. Somaj nu exista, fiecare avea asigurata o bucata de paine, un strop de vin si un acopires deasupra capului. In aceste conditii de sera triumfau bijuteriile nemateriale – oamenii citeau carti, discutau, ascultau muzica. Multi dintre oamenii de arta, carora sistemul nu le permitea sa-si cistige painea prin munca intelectuala, plecau in undergraun, la propriu. Musatescu, spre exemplu confectiona pungi. X-sii nostri constituiau „generatia maturatorilor de strada si a paznicilor” . din mina in mina circulau cartile nepermise, rockerii faceu concerta in apartamente, iar barzii isi cintau cintecele in tabere. Nu existau posturi de radio la moda (si in general diapazonul FM era pustiu). Nu existau producatori, nu existau aparitii TV preplatite, nu existau case de discuri, nu exista nimic. Erau doar oameni, care voiau sa-si cinte cintecele si nu credeau ca acest fapt putea sa le aduca un benificiu econiomic. Putina cu dulceata Cind a inceput „Perestroika”, lagarul socialist in totalitatea sa prezenta o masinarie imposibil de doborit si nimeni, in afara unor Don Quijoti, nu incerca sa lupte impotriva lui. Nimeni nu a acceptat ideea ca acest tren e „in flacari”. Cind intr-o zi totul sa prabusit cu o usurinta inexplicabila, lumea a realizat atunci ca X-sii din fostul lagar socialist nu sunt absolut inadaptabili acestei noi lumi unde nimic nu merge conform planului, unde nimeni nu le garanta bucata zilnica. Cortina de fier a cazut si pentru prima oara noi am vazut acei oameni cu zimbete largi si imaculate. Acestea erau burghezii. E uimitor cit au reusit sa faca ei in doar 10 ani. Diapazonul FM e full, din zeci de canaluri TV doua nu arata decit video- clipuri, mereu putem vedea reclame stralucitoare, iar magazinele de firma vind imbracaminte cu brelocuri de firma. Aceleasi noutati ca pretutindeni, aceleasi staruri ca in toata lumea, aceeasi muzica in toata lume. Totul e la fel! Perfect! Cine i-a ajutat? Doar burgezii nu ne cunostea limba... Doar nu puteau sa se descurce singuri. Cineva, probabil, i-a ajutat. In schibul unei „putine cu dulceata”. Cine?! X-sii tradatori iata cine. S-au gasit si din astea. Nu toti se uitau cu gura cascata cum se implanta la noi modelul vietii occidentale- unii au decis sa participe nemijlocit la acest proces. Este explicabil-daca toata viata traiesti intr-o realitate sura si se iveste posibilitateansa sa primesti niste bani colorati si sa calatoresti in toata lumea, suna foarte bine. Unul din eroii lui Strugatkii spunea, daca e sa te vinzi pai la cel mai inalt pret pentru ai produce dusmanului maximum de prejudicii. Nu stiu daca asa au gindit X-sii, dar rezultatul se vede.ei inca isi aduc aminte de timpul in care omul decidea singur ce ii trebuia pentru viata si ce nu. Tie nu ti se ofera o asemenea posibilitate: ti se lipesc ochii si ti astupa urechile cu vata dulce, iti picteaza panouri publicitare frumoase etc. Bine ai venit in realitate, prietene! Noii generatii, generatiei tale, denumire careea i-a inventat o companie de bauturi racoritoare, ei, in general, ii ofera numai doua variante de viata. Prima varianta, cea mai raspindita Tu poti sa traiesti pe bune in aceasta lume fabricata pentru tine de burghezi: sa mergi la cinema la filme comandos, horror si melodrame, sa asculti posturile de radio populare si sa te uiti la canalele TV de top, sa te imbraci aidoma peronajelor din publicitate, sa participi la nenumaratele promotion-uri a diferitelor firme, adica sa cumperi si sa decupezi, sa formezi si sa trimiti, iar mai tirziu sa porti cu mindrie logotipul cistigat. Citeste articole despre viata oamenilor pe care nu-i vei cunoaste niciodata, raspunde la concursuri fara sens, viseaza la o masina „tare” si la un milion de dolari. Si cumpara, cumpara, cumpara. Periuta de dinti electrica, pasta de dinti radioghidata, sireturi cu aripiaore – sa stii ca esti „tare” Beavis! Varianta a doua Poti sa rizi de aceasta lume, care a fost modelata pentru tine de burgezi, sa-i gasesti neajunsuri si contradictii. Poti sa citesti carti cu adevarat necesare, sa cauti filme vechi si rare,si sa despretuiesi „Mumiile” si „Titanicurile”. Poti folosi aceasta lume de consum in scopul tau, cum ti se pare, propriu, sa devii un profisionist, sa te vinzi scump si sa dictezi tu conditiile. Poti chiar sa mergi la servici pe bicicleta si sa rizi de tontii din Mercedes. Desigur undeva, in adincul sufletului, vei dori sa primesti acel milion de dolari, dar tu nu vei spune acest lucru deschis ca un timpit. Doar tu vei fi un intelectual! Doar daca vei vrea sa joci acest joc, tine minte, nimeni nu a reusit sa se folosasca de cultura de masa si societatile de consum. Ele se folosesc de tine. Unul din X-sii publicisti, articolul caruia il citesti acum, scrie:”...Insa intotdeauna apare dilema: vrabia din mina sau cocostircul din cer. Sa te multumesti cu putinul sau sa tinzi catre imposibil? Eu- sunt pentru extremismul echilibrat”. In realitate nu exista axtremisti echilibrati. Nu poti fi isarcinata pe jumatate. Nu poti fi cumparat pe jumatate. Traiesti intr-o tara in care societatea de consumare doar 10 ani. Tu esti generatia NEXT. In Vest nu exista nici o generatie NEXT. Acolo exista doar zombi, a caror parinti si copii se preocupau doar de aceea ca lucrau si mestecau guma. Tu inca poti sa scuturi aceste lanturi, sa rupi acest cerc vicios. Cum va fi generatia ta, depinde numai de tine. Iti vei petrece viata in fata televizorului, vei visa la acelas lucru la care viseaza milioane sau iti vei gasi un vis aparte, propriu, vei decide sa fii sau sa ai-tu decizi. Sa fii liber sau sa traiestin comfort- fiecare decide singur. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy