|
Biography Mihai LEONTE
MOTTO-ul meu este;
,,Voi fi fericit când cineva îmi va recita doar un singur vers'.
AMINTIRI DESPRE MINE…
( Autobiografie )
Mă numesc LEONTE MIHAI, născut la data de 19 ianuarie 1941, în comuna Bunești, județul Suceava, din părinții Vasile și Elena-Jănița LEONTE, născută CONDURACHE.
Primele 4 clase elementare le-am urmat în satul natal, clasele a 5-a și a 6-a în centrul de comună BUNEȘTI, iar clasa a 7-a am absolvit-o la cursurile fără frecvență în 1961 la Zlatna.
Între 1957 și 1961 am urmat cursurile Școlii Profesionale de Mineri Zlatna, regiunea HUNEDOARA.
De la 1 iulie 1961 până la 18 august 1962 am lucrat ca muncitor miner la I.M.Ghe. Doja ZLATNA. Din noiembrie 1962 am lucrat ca miner la E.M. BAIA de ARIEȘ, regiunea CLUJ. În perioada 1963-1966 am urmat cursurile Liceului Seral Baia de Arieș, însă semestrul II al clasei a X-a l-am absolvit la Liceul Seral Valea Călugărească. Liceul l-am absolvit cu diploma de bacalaureat în 1972 la Liceul Real Moldova Nouă, secția Serală.
Din noiembrie 1966 am lucrat la I.M. Moldova Nouă ca miner până în 15 septembrie 1968, când am fost selecționat pentru școala de maiștri, pe care am urmat-o și am absolvit-o în iunie 1969.
De la 1 iulie 1969 am lucrat ca maistru miner subteran până la 1 septembrie 1980, când am fost promovat maistru principal minier subteran. În toată această perioadă, până la 1 mai 1990, când m-am pensionat, am lucrat numai în cadrul Întreprinderii Miniere Moldova Nouă.
În anul 1967 m-am căsătorit cu Ana Martinovici, cu care avem doi copii:
Leonte Marius Dan, născut la 2 aprilie 1968, mecanic miner subteran până în 2006, actualmente lucreză în alt domeniu, este căsătorit și are un copil Ovidiu, născut în 1991.
Leonte Amelia Elena, născută la 11 mai 1969, căsătorită, actualmente cetățean al SUA, lucrează la Spitalul Municipal HARTFORD din Connecticut, fiind absolventă a unei facultăți de management. Are un fiu, Lucas-Alexander.
Pe tot parcursul activității din producție am fost colaborator al Sindicatului Miner, fiind organizator de grupă permanent, și sporadic în conducerea superioară. Am făcut parte în permanență din conducerea Casei de Ajutor Reciproc din întreprindere, fiind o perioadă și vicepreședinte.
În permanență, am continuat unele activități extraprofesionale ca: 1963-1965 am frecventat Cenaclul Literar „PAVEL DAN” Turda, unde am debutat în 4 iunie 1963, cu poezia „Artist în minerit” în ziarul „Turda Nouă”.
Din 1976 am devenit membru al Asociației Filateliștilor din România, Cercul filatelic ,,Danubius” Moldova Nouă, unde am avut diverse funcții de conducere, fiind evidențiat cu Diploma cu rangul Medalie de Argint de către asociație.
În perioada 1978-1982 am jucat șah prin corespondență la diverse turnee interne, printre care și Cupa României.
După ieșirea la pensie în 1990, considerând că e necesar ca bătrânii să-și poată apăra drepturile, am inițiat înființarea Asociației Pensionarilor „Clisura Dunării” și apoi am contribuit la fondarea Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Moldova Nouă. Ambele organizații au fuzionat în ianuarie 1993, având o conducere unică, al cărei președinte am fost ales inițial și reales până în prezent.
În 1994, cu ambele organizații, am aderat la Uniunea Generală a Pensionarilor din România, fiind ales în Consiliul Național în 1994 și reales în 1998.
La alegerile locale din 1992, am fost ales consilier independent al orașului Moldova Nouă și apoi consilier județean independent pentru județul Caraș-Severin. Actualmente nu fac parte din niciun partid politic. Sunt membru al Alianței pentru Pace din România, filiala Caraș-Severin. Colaborator al Asociației Pro-Democrația Club Reșița. De asemenea, sunt membru al Asociației Amatorilor de Știință și Cultură București, al cărei președinte este profesorul Claudiu VODÃ, cunoscut autor de lucrări științifice pentru tineret.
Ca hobby, am fost și sunt fotograf amator, inițiind și organizând din 1998 la Moldova Nouă Expoziția Fotografică „Bătrânii noștri”, care are loc în fiecare an la 1 octombrie, cu prilejul Zilei Internaționale a Persoanelor Vârstnice.
Am reușit să-mi tipăresc creațiile începând cu anul 1999, astfel:
- 1999 - a apărut placheta; ALB-NEGRU - poezii;
- 1999 – 2002 Colaborator la ziarele „Timpul” din Reșița și „Poștașul” din București;
- 2000 - a apărut placheta NOSTALGII – poezii;
- 2001 - a apărut placheta VALENȚE MEDII – poezii;
- 2001 - a apărut placheta REVERII ADVERSE – poezii;
- 2002 - a apărut volumul MEDITAȚII ADMISE;
- 2004 - a apărut volumul APOGEUL METAFORIC;
- 2006 - a apărut volumul AGATE MAGICE;
- 2006 – am inițiat apariția volumului antologic al poeților de pe NET - SPIRALELE VIEȚII, Editura ANAMAROL;
- 2007 – am inițiat apariția volumului antologic al poeților de pe NET - DRUMURILE VIEȚII, Editura ANAMAROL;
- 2008 – am fost selecționat în volumul antologic FREAMÃT DE DOR, Editura 3D, din Drobeta Turnu Severin;
- 2008 - a apărut volumul MIRAJELE ALBASTRE;
- 2008 am inițiat apariția volumului antologic al poeților de pe NET - MIRAJELE VIEȚII, care a apărut la Suceava;
- Colaborator la ziarele „Săptămânalul Clisurii” Drobeta Turnu Severin și „Vocea Clisurii” Moldova Nouă;
- 2009 am inițiat apariția volumului antologic al poeților de pe NET – IZVOARELE VIEȚII, care a apărut la Suceava.
- 2009 Am fost inclus în volumul antologic pentru copii UNIVERSUL BUCURIEI
- 2010 apare volumul ARMONII MAJORE 2010
Începând cu anul 1999 am participat la toate edițiile Zilelor Culturii la Moldova Nouă, prezentându-mi volumele tipărite publicului larg, dar și invitaților acestor manifestări anuale.
În 08 august 2002, Consiliul Local al comunei Bunești, județul Suceava mi-a acordat titlul de „Cetățean de onoare” al acestei comune.
În februarie 2002 am fost invitat de către regretatul poet Ion CHICHERE, la Cenaclul Semenicul din Reșița, unde am susținut o seară de poezie, împreună cu membrii acestui cenaclu.
Am avut diverse colaborări, începând din 1994, la ziarul „TIMPUL” din Reșița, în apărarea intereselor și drepturilor pensionarilor, ca și a tuturor persoanelor defavorizate. De asemenea, colaborez și la postul de radio Timișoara, cu realizatorii emisiunii „Vârsta a Treia”.
Am colaborat la ziarul „POȘTAȘUL”, cât și la alte publicații.
Întrând în rândul NET-iștilor, activitatea mea a fost mult ușurată prin răspândirea cu repeziciune a scrierilor personale, dar și încurajarea celorlalți autori tineri și mai puțin tineri, căutând să le promovez creațiile pe diverse site-uri, dar și prin volumele antologice menționate.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
UN OM, UN ROMAN, UN MINER, UN TALENT...
Într-adevar, maxima în lb. latina / MENS SANA IN CORPORE SANO/, apartinând lui Decimus Junius Juvenalis din scrierile intitulate SATIRAE, subliniaza faptul ca /anticii gândeau idealul perfectiunii umane ca echilibru armonios între facultatile intelectuale si cele ale corpului/. Nu este însa cazul sa consideram practicarea sportului ca pe o conditie - sine qua non -, care ar conduce neaparat la dezvoltarea intelectului, deoarece multe minti luminate au avut o sanatate subreda si destui sportivi faimosi au un Q.I. mai redus.
Acest scurt preambul ma duce cu gândul la OMUL "cunoscut" virtual, datorita unor corespondente reciproce ca urmare ale articolelor subsemnatei publicate de RLIV, schimburi de mesaje care datorita continutului respectuos, sincer si nu în cele din urma pline de talent, m-au determinat sa dau curs comunicarii si în cele din urma solicitându-i lui Mihai LEONTE, pentru ca despre el este vorba, sa-mi transmita câte ceva din viata si preocuparile sale, acest personaj "necunoscut" fizic, dar suficient ca sa continuam relatiile virtuale.
Acest român "necunoscut" pâna acum câteva saptamâni, mi-a devenit foarte familiar si este vorba de Mihai LEONTE din România, pe care voi încerca sa-l prezint prin optica mea, considerând ca merita si poate constitui un exemplu pentru multi români si nu numai, un exemplu demn de urmat. Adaug faptul ca nu m-am înselat niciodata - pozitiv sau negativ - de felul în care o persoana, cunoscuta fizic sau nu, mi s-a adresat într-o scrisoare sau un scurt mesaj pe internet, si afirm cu sinceritate, ca din zecile de mesaje pe care le-am primit în cei 4 ani de când sunt posesoarea acestei "masini infernale", mesajele parvenindu-mi din toate colturile lumii, de la Nord la Sud si de la Est la Vest, numai 2% pot spune ca m-au deceptionat si am întrerupt comunicarea. Personal, întotdeauna am clasificat oamenii dupa felul cum se exprima, cum motiveaza o idee în cazul ca sunt PRO sau CONTRA celor abordate de mine, acceptând si supunându-ma criticii, dar numai celei /constructive/ si logic demonstrate. Vreau sa mai mentionez ca fiecare individ este dotat cu parti pozitive si negative, si a ca /error humanum est/, dar ca înainte de a judeca si critica, trebuie sa fim rezonabili si nu în cele din urma OBIECTIVI.
În cele ce urmeaza, dupa scurta prezentare a felului cum eu clasific oamenii, îi apreciez sau îi depreciez, ma opresc la Mihai LEONTE. Cine este acest OM, MINER, TALENTATUL si deosebitul SOT SI TATA? Este cel care a vazut lumina zilei în 19 Ianuarie 1941, deci în plin razboi mondial, în satul Petia, comuna Bunesti, judetul Suceava, din parintii Elena, nascuta Condurache si tatal Vasile Leonte. Mihai a ramas orfan de mama la vârsta de 2 ani, deci amintirile lui despre cea care i-a dat viata sunt aproape inexistente... Tatal s-a recasatorit, iar copilaria nu i-a fost prea usoara...lipsa mamei biologice se facuse simtita... Primele 4 clase elementare le-a urmat în satul natal, apoi clasa 7-a absolvita la cursurile fara frecventa în 1961. Între 1957-1961 a urmat cursurile Scolii Profesionale de Mineri din Zlatna, dupa absolvire lucrând pâna în 1962 ca miner la minele de aur din Hanes, Almasul Mare, Stanija si Izvorul Ampoiului (fost Valea Dosului), mina de mercur. Dupa 1962 pâna în 1966 continua lucrul la minele de aur si plumb din Baia de Aries, continuând în paralel studiile liceale clasele 8,9,10, clasa 10-a absolvind-o la seral în Valea Calugareasca, iar în 1972 absolva Liceul din Moldova Noua (sectia reala) cursurile serale, obtinând Diploma de Bacalaureat.
Dar, Mihai LEONTE un talent înnascut, un autodidact, un om dornic de a-si îmbogati cunostintele culturale, nu s-a oprit aici si între 1963-1965 frecventeaza Cenaclul Literar /Pavel Dan/ din Turda, unde a debutat cu scrieri în ziua de 4 Iunie 1963 în ziarul local /TURDA NOUA/, cu poezia intitulata /Artist în minerit/, cuprinsa în volumul de scrieri intitulat /ALB SI NEGRU/ ce i-a aparut mai târziu. Talentul poetic nu l-au împiedicat sa se ocupe în paralel de filatelie, numismatica, sah prin corespondenta la mai multe turnee interne, devenind membru al Asociatiei Amatorilor de Stiinte si Cultura din Bucuresti.
S-a preocupat mult si a scris despre aceasta meserie grea - mineritul - cu mare risc de îmbolnaviri pulmonare (silicoza) de care nu a fost scutit, dar cu încredere în sine si convins ca VIATA MERGE ÎNAINTE si ca trebuie luptat împotriva vicisitudinilor vietii, viata însasi fiind o lupta continua, Mihai Leonte sustinut moral de dragostea sotiei, a fiicei, a familiei si nu în cele din urma a celor care-i apreciaza nenumaratele publicatii în volume sau diverse gazete virtuale sau tiparituri din România, printre altele AGERO din Stuttgart (Germania), România, libera în viitor (RLIV) Statele Unite s.a., da o LECTIE pentru cei care dupa vârsta pensionarii se autoconsidera sau sunt considerati de societate, ca sunt inutili, incapabili de a se reintegra si continua a fi activi, indiferent de domeniu, dat fiind ca OMUL DETINE ÎN SUBCONSTIENTUL LUI, RESURSE NEBANUITE, CARE TREBUIESC ÎNSA SCOASE LA IVEALA SI APRECIATE DE CEI DIN JUR.
Mihai Leonte într-una din corespondentele primite, îmi scria urmatoarele:"În cele ce urmeaza, voi încerca sa redau câte ceva din viata minerilor surprinsa de scriitori de-a lungul vremurilor. Mineritul îsi are începuturile din vremuri foarte îndeparate, dar foarte putini scriitori si-au asumat raspunderea de a scrie despre aceasta categorie sociala. Ma voi referi la aspecte gasite la-ndemâna si anume la prima carte care m-a impresionat având în continut o descriere a mediului miner, autorul romanului fiind scriitorul francez Emile ZOLA (1840-1902) intitulata GERMINAL, continutul cartii fiind o descriere ampla despre viata amara a minerilor. Alt roman referitor tot la minerit, este cel al scriitorului Irwing STONE - BUCURIA VIETII - fiind vorba despre viata marelui pictor olandez Vincent van GOGH, în care minerii erau numiti "fete negre" (gueles noires) (...) Am si azi în memorie un reportaj al ziaristei Sânziana POP, scris în revista LUCEAFARUL din anul 1964, realizat la minele de la Lesul Ursului, unde tocmai eram detasat si lucram în zilele reportajului. Azi când mi-aduc aminte, ma întreb de unde a avut curajul acea tânara în acea epoca... sa scrie realitatea faptelor, despre conditiile grele de munca din acele mine, dar si din exteriorul lor (...)"
Ar fi foarte multe de scris despre Mihai LEONTE, dar închei aici si nu în cele din urma redând câteva rânduri invocând portretul unei MAME... cea pe care el nu a avut fericirea sa o cunoasca:
"Mama... amintirile sunt acele clipe ce ramân nesterse în memoria cuiva, care au impresionat spiritul unui om. Pastram în amintire chipul omului drag. Pentru unii acest chip este al mamei care s-a aplecat spre fiinta ta din prima clipa a vietii si pâna ai plecat departe în lume. Pastrez în suflet chipul mamei vazut într-o fotografie, mult mai târziu, când eram destul de mare pentru a putea citi. Toti cei care îmi vorbeau despre mama mea spuneau ca era o femeie frumoasa, dar care s-a stins foarte repede rapusa de o boala pentru care înca nu se descoperise medicamentul - tuberculoza. Eu nu i-am pastrat chipul real în memorie, dar în sufletul meu este mai frumoasa decât în fotografie. Am pastrat-o în suflet oriunde si oricând, pastrându-i o amintire greu de descris în cuvinte. Dorinta mamei a fost sa ajung profesor, dar viata nu m-a dus pe acel drum, însa am ajuns maistru, profesând aceasta meserie 21 de ani, acesta ar fi echivalentul unui profesor, caci si maistrul este un fel de pedagog, dar cu alte mijloace. Am fost întotdeauna aproape de oameni, respectându-i, asa cum mi-am respectat si colegii de munca, nu am facut nici un fel de diferentieri între muncitor si maistru. Astfel am considerat ca visul mamei a fost îndeplinit, facând din meseria mea una didactica, asa cum si-ar fi dorit mama mea. Numai cei care n-au avut în viata lor o mama lânga ei, pot spune ce mult înseamna MAMA si cât de mult le-a lipsit în decursul vietii. Cei care mai aveti mame, respectati-le. Veti dovedi prin aceasta înaltul simt al UMANITATII".
Cred ca nu mai am nimic de adaugat, decât sa urez lui Mihai LEONTE, viata lunga, la fel de bogata în idei pe care sa le transmita celor care au nevoie de BOGATIA SUFLETEASCA.
Venera E.DUMITRESCU-STAIA -Montreal -CANADA
|
Recommended Reading
