agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-19 | [This text should be read in romana] |
DESPĂRŢIREA DE AZI
de Maria-Magdalena Jindiceanu Dacă mă Ć®ntrebi de ce ne dezlipim de zile, de oameni, de copaci, de spuma valurilor, Ć®Či voi răspunde, evident, că nici eu nu ştiu, dar am o vagă bănuială că toate aceste despărČiri nu sunt Ć®ntĆ¢mplătoare. Cred că au un sens... Ele ne fac să simČim mai mult şi să iubim altfel. Ele ne amintesc că suntem, că existăm, şi ne avertizează discret să-l Ć®nČelegem mai adĆ¢nc pe acel āa fiā al bătrĆ¢nului Shakespeare. Şi pe acel āa nu fiā, atĆ¢t de gol Ć®n aparenČă. Te răsuceşti prin lava vieČii şi arsurile dor. DespărČirile sunt Ć®nsă ceva special. Ćn urma lor trebuie să te simČi mai Ć®mplinit, mai viu, mai adevărat. Totul, după ce trece, trebuie să lase Ć®n tine o dĆ¢ră de lumină. O atingere Ć®n zborul tău a aripilor altui zbor este o revelaČie. Norii sunt pe cer şi tu rămĆ¢i privind din urmă un zbor străin. Te recunoşti Ć®n asemenea ipostază? Aşa-i că s-a Ć®ntĆ¢mplat să contempli un astfel de moment? Zbaterea acelor aripi te fascinează. Contactul cu universul... Pasager... RăzleČā¦ DespărČirile, toate, sunt pietre de bazalt pe care calci Ć®n drumul tău către o clipă mult mai grandioasă: marea despărČire. Ne dezlipim de secunde şi nici nu realizăm ce semnificaČie are această Ć®nstrăinare. Cum ar trebui să te simČi după ce ai băut din cupa păcatului sau din cea a fericirii? Dacă ai simČi aşa cum percepi vĆ¢ntul care Ć®Či Ć®nvolburează veşmintele albe, dacă ar fi aşa, poate ai şti mai mult despre tine sau despre tot... După ce te desparČi de un azi, el devine ieri, iar ieri poate reprezenta un monument de marmură roşie Ć®n deşertul auriu. DespărČirea de azi, care devine ieri, este modelul tuturor despărČirilor, iar deşertul timpului tău poate deveni un cimitir al zilelor de azi care au devenit monumente. Nu le jeli, ci Ć®nČelege rostul lor... Orice despărČire are sensul ei. PĆ¢nă la marea despărČire vei Ć®nvăČa a fi prin iubire, o iubire mai mult sau mai puČin omenească, pentru că eşti o bucată de stĆ¢ncă şi iubirea Ć®Či caută sufletul, Či-l aduce din Ć®ntuneric spre lumină. Apoi, devii altceva. DespărČit de trecut, eşti o altă formă, mai puternică, mai tare chiar decĆ¢t piatra din care eşti făcut. Te răsuceşti prin lava vieČii şi arsurile dor, dar, sigur, desparČirile sunt ceva special.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy