agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 4918 .



Când ești numai toamna
essay [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [gege ]

2009-07-15  | [This text should be read in romana]    | 



    Greierii cântă în întunericul unei seri de toamnă.O seară de toamnă e sufletul meu îmbătat de întunericul greierilor,îmbătat de întunericul întunecimii.Aș vrea să plouă ,să-mi pot spăla esența trupului,să-mi pot spăla seara de toamnă ,dar asta nu este posibil, pentru că sărmanele picături ființează într-un cer.Dar dacă ar fi ființat cerul într-o picătură?...atunci ar fi fost o seară de toamnă și poate că banala seară ar fi fost confundată cu o seară de primăvară,unde greierii ar fi cântat într-un alt întuneric șters ,aproape alb sau aproape negru.Ce păcat că nimeni nu dorește să știe când e alb sau când e negru.Eu vreau ! Degeaba eule,un nimeni e mai puternic decât tine.O pasăre neagră zgârie un orizont alb ,atunci stau și mă întreb ,dacă pasărea neagră are un strop de suflet alb și dacă orizontul alb e doar o perdea a orizontului negru,cine-i mai negru decât albul ?Tot ce știu este că seara de toamnă e neagră ,iar banalul suflet e o seară.Încerc să pătrund prin gânduri ușor strecurate  în întuneric ,să pătrund în acea seară de toamnă care plutește undeva ,într-un colț labirintic al meu.Pășesc cu grijă ,mi-e teamă că am să mă împiedic de propriile mele frustrări,ghemotoace ale întunericului și-ale negrului universal.Vreau să mă salvez și atunci spun :iubire ! și atunci spun :oameni! și uite așa spun multe nespuse.Mi-e dor de tine ,de îmbătatul vis primăvăratic,de primăvara ta ,de ploile tale cu picături reci și calde ,de trupul unei zile de primăvară.Dar sunt o ființă mignonă și nu pot să fac o inversiune de anotimpuri ,nu pot să le iau într-un pumn și să le amestec ca pe niște zaruri de noroc.Ele sunt anotimpuri ,iar noi oameni.Pe oameni îi poți amesteca într-un pumn,poți face o inversiune,și râd…cum poți face o inversiune de oameni?când nici măcar un om nu poate fi înlocuit cu alt om ,dar să-l înlocuiești cu un anotimp?Buun,eu sunt toamna și tu ești primăvara,deci suntem două anotimpuri logodite.Am uitat că ,de fapt, ne desparte o vară ,o simplă vară ,dar care ne desparte.Și atunci ce poate fi mai crud decât două anotimpuri logodite ,despărțite de o afurisită vară ?

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!