Simțire... (13-14 mai 2002)

Când ești tulburat, dezorientat, indignat, stresat, cum te manifești?
Printr-o trăire sentimentală? Printr-o revărsare de lacrimi? Printr-o izbucnire de violență? Printr-un tumult poetic? Printr-un elan de muncă? Printr-o risipă de vorbe? Printr-o adăpostire în singurătate? Printr-o beție zdrobitoare? Printr-o abandonare a propriei ființe?
Ce-ai vrea să faci?
Să-ți reverși iubirea peste aproapele tău? Să râzi, ironic, de propria-ți soartă? Să mângâi tristețea celor și mai apăsați de rele? Să așterni pe hârtie crâmpeie de nemulțumire? Să-ți iei treburile de la început? Să spui vorbe deșarte? Să-ți descarci sufletul în fața prietenului? Să te cufunzi în tăcere? Să-ți speli gândurile? Să fugi de tine?
Ce-ai dori să ți se-ntâmple?
Să fii cuprins în brațe și încurajat? Să-ți fie sărutat obrazul, cu tandrețe? Să fii mângâiat? Să asculți o poezie de dragoste sau un cântec duios? Să ți se rezolve toate problemele, ca printr-un miracol? Să ți se șoptească vorbe dulci? Să-ți deschidă, ușa, prietenii? Să te răcorești în apa unui izvor tămăduitor? Să fii înconjurat de cei dragi?
Din toate acestea, ce-ai alege? Gândește-te, ce ți-ar putea aduce speranța, iubirea, încrederea, pasiunea, imaginația, dăruirea, prietenia, veselia, echilibrul, liniștea, împlinirea?!...
Fii rezonabil! Toate au un sens, nimic nu este întâmplător, totul cere un sacrificiu! Respectă-ți propria ființă și nu uita de cei din jurul tău! Fii bun și înțelegător dacă dorești să ai, în schimb, iubire, prețuire, admirație! Nu fi laș și nu te lăsa ademenit de iluzii! Pășește drept și cu simțire!... Fii mai presus de tine însuți!