Jocul dintre perfecțiune și imperecțiune irizează în ritmuri dansante rotindu-se în afecțiuni, cu pașii simetrici descriind hiperbola distracției.
Prin jocul dintre rațiunea sobră și gândirea morală, îmi diversific conduita etică și condescendența ridică respectul ce iubirea predică la rang de axiomă a stimei onorând posesorii acestei calități.
Jocul întrebării puse în odele fiindului descriind prin policromia sunetelor peisaje de răspunsuri diverse, îmi așterne îndoieli cu averse pe altarul credinței în oamenii numiți corifeii suferinței.
Bigotul se confruntă cu ateul în jocuri serioase ale credinței, pe scena lumii jucând o piesă de teatru la ateneu, cu decoruri policrome, în care personajele vorbesc în limba canoanelor.
Jocul dintre încredere – calitate oțelită de reușite și succese – și neîncredere – defect al lașității generând complexe de inferioritate – se bifurcă în două direcții opuse : una tinzând către perfecționare și stilizare, alta reducând voința la 0, determinând prefigurarea nulităților.
Defectele jocului existențial provin din tare și vicii impunându-se prin logoree, din minusurile acumulate într-o viață în care ludicul este consecutiv seriozității.
Între mine minus și mine plus se întinde ființarea influențată când de jocurile realității cu rațiunea creatoare de reprezentări ale lucrurilor cu sonorități ritmice eufonice, când de jocurile morbidului cu labilitatea psihicului create pe ritmurile sacadate ale dezarmoniilor și disonanțelor.
Apreciez continuitatea relațiilor cu societatea și a conexiunilor dintre lume și mine însumi supus minunilor reflectând jocurile taumaturgice ale transcendentalului cu teluricul.
Dezapreciez răul din lumea pioasă sfredelind ca o carie capricioasă desfășurat în epidemii ale jocurilor scabroase cu aritmiile.
Societatea restrânge libertatea individului extins în el însuși, imprimând în straturile fiindului coerciții ale jocurilor în ritmuri de blam și revolte.
Din jocurile multiple ale spiritului înnoitor cu invențiile produse de manifestarea lui în practică, ia naștere civilizația divizată în individualități acumulând belșugul și multiplicată în generalitatea ipostazelor bunăstării și progresului transfigurate în arte – produse ale spiritului – și în modernism – complex diversificat de produse înnoitoare, efecte ale inovațiilor în multiple domenii.
Dezvolt colocviul cu mine însumi în intimitatea creativă și în singurătatea umplută cu cunoștințe asimilate dintr-un compendiu de cărți, și descopăr jocul pliat peste tăcere al sinelui cu gândurile înalte transpuse în voci ale intelectului.
Omul se joacă prin efort și imaginație cu obiectele pe care le-a creat, lucruri dispuse radial în orizontul contemplativ tridimensional, iar jocul îl absorb în imanență, de unde se propagă instantaneu în spațiile întinse ale lăuntricului.
Lucrurile intrinseci interacționează și se ciocnesc uneori ca niște bile cu miezuri inefabile ricoșând în construcții distruse.Jocul privirii cercetătoare cu lucrurile este unul de suprafață, fiindcă vederea nu poate pătrunde în intrinsicitatea lor.
Construcția psihologică a umanului creează jocuri dinamice în ritmuri temperamentale ardente, extinse prin fervoarea psihedelică bifurcată în acțiunea emergentului, iar ludicul banal devine simfonie.