Primele vietăți de pe pământ au fost organismele monocelulare cum ar fi algele și bacteriile. Aceasta se crede ca se intampla acum 3,5 miliarde de ani in urmă. Organismele respective aveau un singur scop: supraviețuirea. Acesta le era instictul care le guverna interactiunile cu mediul inconjurator: obținerea de energie necesară supraviețuirii (sub forma de hrană, căldură, lumină etc) și eliminarea toxinelor in urma proceselor interne de transformare a hrănii in energie pentru supraviețuire. Supraviețuirea mai presupunea și dezvoltarea respectivului organism, mai intâi prin multiplicarea propriilor celule (divizarea organismelor mono și policelulare) iar mai apoi prin crearea (procreerea) de noi organisme asemănătoare care dețin in ADN informația genetică cât mai apropiată de cea a organismului părinte.
In urma cu 500 de miliane de ani, se consideră că dupa apariția oceanelor organismele s-au dezvoltat din ce in ce mai mult ajungând să apară vertebrate iar apoi plante terestre si mai tarziu primele animale terestre.
Organismele au inceput sa se dezvolte asa de mult incât interactiunea cu mediul inconjurator de la care iși procurau energia devenea din ce in ce mai complexă: de la posibilitatea de deplasare in mediu (pentru obținerea unor mai bune condiții de supraviețuire și dezvoltare, de exemplu migrațiile. Apropo, v-ati intrebat vreodată cum de rechini călătoresc 5000 de km dintr-o parte a oceanului in cealaltă cu o ținta precisă: coastele unor insule unde gasesc din belsug mâncare si anume elefanții de mare numai si numai intr-o anumita perioada a anului, atunci când elefantii de mare nasc) pana la transformarea respectivului mediu in unul mai propice pentru propria supraviețuire (crearea de vizuini, adăposturi) și chiar influențarea celorlate organisme pentru a-si facila obținere de hrană si condiții mai bune de supraviețuire a propriului său organism (domesticirea altor animale de catre om cu scopul de a le crește și apoi a le ucide pentru a le manca sau a se folosi de blănuri pentru căldură).
Fiecare din noi, tu cititorule care citești aceste rănduri, eu cel care le-a așternut pe hârtie și toți ceilalți oameni suntem in primul rând niște organisme guvernate de aceleași insticte: cel de conservare si cel de procreere.
Dar la rândul nostru, noi la un loc - oamenii - facem parte dintr-o sumă organizată de organisme similare numit Societatea Umană, cea care este guvernată și ea de aceleași principii ca orice alt organism: supraviețuire și dezvoltare pe coordonata timpului (procreere). Si asa cum fiecare organ dintr-un organism se dezvoltă și intereactioneaza cu restul organismului pentru a indeplini o serie de funcții necesare supravietuirii respectivului organism asa si noi ne dezvoltam și interacționam in cadrul societatii umane pentru a supraviețui și a participa in realizarea functiilor necesare supravietuirii societății umane si deci implicit a noastră.
Dar toată aceasta societate umană este la randul ei un organism intr-alt organism și mai mare: planeta Pământ. Caci aceasta planeta prin ansamblul tuturor organismelor ce o populează poate fi considerat cel mai mare organism cunoscut vreodata si care isi indeplinește de peste 3,5 miliarde de ani cu brio același și același scop: SUPRAVIEÞUIREA.
Uneori in cadrul unui organism, să spunem de exemplu cel al unui om, apar alte mici organisme străine care ghidate de propriul lor instinct de supraviețuire dauneaza ansamblului dezvoltării și supraviețuirii respectivei persoane. O bacterie denumita Helicobacter pylor care pătrunde in organismul uman și ajunge in stomac se dezvolta pana ce apare ulcerul stomacal. Ea ca organism nu face decât să se dezvolte pentru a supravietui dar această dezvoltare, organismul persoanei respective o vede ca un atac la propriile sale șanse de supraviețuire, deoarece ii distruge prin perforare stomacul. Organismul cauta sa se apere prin toate metodele care le are la indemana pentru indepartare a agresorului: anticorpi de distrugere a bacteriei sau chiar medicamente.
Bacteria respectiva nici macar nu realizeaza ca prin dezvoltarea sa excesiva distruge stomacul iar ulterior organismul in care traieste bacteria poate sucomba, muri si aceasta duce implicit la distrugerea mediului in care ea ca bacterie poate supravietui. Propria sa dezvoltare duce pana la urma si la moartea sa.
Orice organism poate fi considerat ca facand parte din alt organism mai mare care la randul sau face parte din alt organism si mai mare, etc. Iar intractiunea dintre doua organisme fie ele unu langa altul sau unul mai mic inclus in celalalt mai mare poate fi una de intrajutorare si colaborare pentru acelasi scop: supravietuirea comuna sau o interactiune agresiva si distructiva adica cea de supravietuire egoista doar a propriului sau organism.
Noi ca societate umana suntem in prezent ghidati doar de un singur instinct individualist de dezvoltare proprie si a societatii umane. Dar precum bacteria nu realizam ca distrugand organismul in care traim pana la urma vom muri si noi ca entitate. Totodata planeta Pamant ca organism al tuturor organismelor poate pana la urma va realiza ca noi care am fost celule parte integranta a intregului organism numit Pamant am ajuns sa fim niste celule cancerigene care nu cauta decat sa se dezvolte si sa se inmulteasca distrugand resursele organismului din care face parte pana la distrugerea completa. Iar cand instinctul de conservare a Pământului va declansa distrugerea celulelor canceroase numite Umanitate nu avem cum sa stim daca va mai supraviețui cineva din specia umana.

Viața in sine poate fi definita ca un proces de interacțiune realizată de un ansamblu coordonat de celule cu un singur scop: instinctul de conservare – supraviețuire.
Teoria se aplică chiar și in economie atunci cand se consideră ca piața în sine (piața muncii, cea financiara etc) se reglează de la sine dupa principiul cerere si ofertă.
Chiar ăi planeta PÃMÂNT ca un ansamblu, cea care a creat, ocrotit și dezvoltat viața in sine, poate fi considerata un organism guvernată de aceleasi principii de autoreglare, instinct de conservare si interactiune cu mediul inconjurator.
Si atunci putem constata faptul ca societatea umana este o parte integranta din acest mare organism numit planeta PÃMÂNT asa cum un organ face parte dintr-un organism indeplinind functii mai mult sau mai putin vitale pentru acel organism. In schimbul acestor interactiuni si functii indeplinite respectivul organ obtine energia, hrana si caldura necesare supraviețuirii sale ca organism in alt organism mai mare..

Prezentarea acestei teorii a organismului poate fi criticată ca fiind una simplistă și de fapt cunoscută de toata lumea, un adevar arhicunoscut de toti in mai mica sau mai mare masura. Dar Isaac Newton când a descoperit principiile fizice a plecat tot de la o idee simpla: Un măr este atras de către pământ printr-o forță numită gravitație. Dar acea viziune a permis descoperirea principiilor dupa care se guvernează fizica denumită mai apoi newtoniană. Și Einstein s-a gândit la teoria relativității restrânse pornind de la călătoria sa cu trenul când făcea naveta zilnica la biblioteca la care lucra pe post de simplu bibliograf, timp de ani de zile. Ceea ce fac eu de fapt este doar să ofer un punct de vedere care poate să radiografieze realitatea din prisma organizării și existenței de netăgăduit ale unor legi si principii ale ORGANISMULUI. Toate inglobate in acest ansamblu denumit de catre mine TEORIA ORGANISMULUI.

Legile organismului:
1. Supravietuirea este cea mai importanta
2. Expansiunea prin dezvoltare si procreere în mediul înconjurător
Principiile organismului:
1. Propriile organe se subordonează legii principale: supraviețuirea organismului
(De aceea de exemplu un lup care este prins intr-o capcană iși roade laba pana ce reusește sa scape: a pierdut un membru dar ca organism s-a salvat)
2. In momente critice de supraviețuire legea supravietuirii proprii se anuleaza de legea expansiunii si procreere. De exemplu in cadrul unui război adulții se sacrifică daca realizează ca prin aceasta iși pot salva copii, purtatori ai propriiului sau ADN. Sa nu ne lasam pacaliti acesta este motivul sacrificiului, iar in cazul sacrificiului unei persoane fara copii se aplică aceeași lege dar raportată la un alt organism din care face parte persoana respectivă: Societatea umană.

Cu timpul veți descoperii și dvs analizând din prisma teoriei organismului care sunt motivațiile pentru care de exemplu: japonezii în urma unui cutremur nu au pregetat sa se sacrifice chiar si in condiții de radioactivitate ridicată pentru a impiedica un dezastru la o centrală nucleară foarte tare afectată.
Sau de ce după război rata nașterilor este mult mai ridicata și mai ales de ce raportul procentual de 49% baieți la noi nascuti ajunge sa crească chiar si la un procent de 80%-90%.

Eu v-am oferit doar filtru prin care puteți descoperi “razele infraroșii” emise de catre tot ce ne inconjoară ca ansamblu: Marele Organism numit PÃMÂNT.

In scurt timp sper, va urma o prezentare a aplicațiilor teoriei organismului in societatea umana si mai ales de ce uneori apar “defecțiuni” in cadrul societății, de ce legea supraviețuirii a fost inlocuită in societatea umană cu suprasaturarea ori excesul și care sunt repercursiunile acestor “mutații” asupra organismului numit Societatea Umană.