agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom穗esti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 2600 .



Adevトビul care ne face liberi
essay [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [marin.mihalache ]

2017-10-16  | [This text should be read in romana]    | 



Dacト am vrea sト rezumトノ テョntr-un singur cuvテ「nt テョntreaga esenネ崙 a doctrinei creネ冲ine acel cuvテ「nt ar trebui sト fie iubirea. Dacト am vrea sト reprezentトノ テョntr-un singur cuvテ「nt doctrina iluminismului raネ嬖onalist, pozitivist, umanist, acel concept are trebui sト fie libertatea, convingerea cト omul se naネ冲e liber, se poate educa moral, este prefecネ嬖onabil spiritual, este suficient sieネ冓. Nu sunt alte concepte filozofice ネ冓 teologice care sト reflecte mai corespunzトフor esenネ嫗 existenネ嫺i noastre テョn aceastト lume ネ冓 テョn cea de apoi decテ「t iubirea ネ冓 libertatea. In acelaネ冓 timp nu sunt alte concepte mai greu de pトフruns テョn chintesenネ嫗 lor esotericト, hermeneuticト, mai greu de descoperit テョn labirinturile enigmatice ale psihicului omenesc, dupト vトネul tainic sau al aparenネ嫺lor dupト care se ascund, decテ「t aceste douト concepte: iubirea ネ冓 libertatea. De aceea poate ネ冓 paradoxurile ネ冓 dilemele existenネ嬖ale ネ冓 ale conネ冲iinネ嫺i ネ冓 drept consecinネ崙 lipsa unor criterii etice echitabile, general acceptate de oameni precum ネ冓 lipsa de direcネ嬖e ネ冓 de orientare a minotaurului cel orb al istoriei. Astfel se face cト un om care se naネ冲e liber, este educat intelectual ネ冓 moral, dar nu este capabil sト iubeascト spiritual ネ冓 nu cunoaネ冲e adevトビul テョn sensul sacru al cuvテ「ntului, nu poate fi sau rトノテ「ne liber indiferent de oricテ「te drepturi ネ冓 privilegii s-ar bucura. ネ亙 cテ「te nedreptトκ嬖 nu s-au comis pテ「nト acum テョn numele libertaネ嬖i tocmai fiindcト privilegiaネ嬖i sorネ嬖i, cei puternici, nu au cunoscut, au ignorat sau au falsificat adevトビul. Dar nici cunoaネ冲erea adevトビului nu este suficientト, nu este o garanネ嬖e cト vom alege sト facem binele ネ冓 nu rトブl, deネ冓 poate cunoaネ冲em prea bine care este adevトビul. Omul face rトブl ネ冓 pトツトフuieネ冲e テョmpotriva aproapelui nu neapトビat din ignoranネ崙 aネ兮 cum socoteau テョnネ嫺lepネ嬖i antici, ci ネ冓 din voinネ崙 bine テョnネ嫺leasト, conネ冲ientト, calculatト. Omul a fost binecuvテ「ntat cu liberatea intelectualト ネ冓 emoネ嬖onalト de a alege sト facト binele sau rトブl, dar datoritト faptului cト voinネ嫗 omului a fost compromisト ネ冓 coruptト prin pトツatul originar deネ冓 omul vrea sト facト binele de multe face rトブl pe care nu-l voieネ冲e sト-l facト. Un om care, cu voia sau fトビト voia sa se face pe sine slujitor forネ嫺lor rトブlui, care nu face binele moral, care nu iubeネ冲e pe aproapele ネ冓 pe Dumnezeu ネ冓 nu cunoaネ冲e deci adevトビul, nu poate fi un om liber.

Cei care cred テョn infailibilitatea raネ嬖unii, a funcネ嬖ilor logice ale psihicului omenesc, pleacト de la convingerea cト tot ceea ce cunoaネ冲em ネ冓 facem sunt rezultat al voinネ嫺i ネ冓 al efortului uman, al deciziei morale libere a omului. Raネ嬖unea ca ネ冓 voinネ嫗 omeneascト nu sunt テョnsト absolute ci sunt vulnerabile tocmai fiindcト sunt schimbトフoare, relative ネ冓 contingente. De aceea poate Kant, cel mai strトネucit filozof, apostol al raネ嬖unii pure ネ冓 practice al Iluminismului, s-a テョndoit totuネ冓 cト raネ嬖unea doar prin sine ar putea sト elibereze omul de pトツatul originar, de 窶柮トブl radical窶 cum テョl numeネ冲e Kant, adicト pトツatul care ネ冓-a fトツut cuib テョn trupul ネ冓 sufletul omenesc テョncト din leagトハul genezei ネ冓 care ca un virus moral incurabil compromite voinネ嫗 omeneascト. Kant a crezut cト 窶柮トブl radical窶 existト テョn virtutea ネ冓 propensiunea omului de a face rトブ. Nici Sfテ「ntul Pavel, Sfテ「ntul Augustin, Luther ネ冓 Calvin, nici Kirkergaard or Dostoievski, n-au fost interesaネ嬖 ori impresionaネ嬖 de idealul revoluネ嬖onar al eliberトビii sociale ネ冓 politice la care viseazト lumea aceasta. Au fost mai degrabト iniネ嬖atori ネ冓 promotori ai revoluネ嬖ei spirituale lトブntrice, a naネ冲erii din nou a omului, テョn duh ネ冓 adevトビ. Au crezut cト numai cunoaネ冲erea ネ冓 テョnネ嫺legerea adevトビului, a テョnネ嫺lepciunii divine, ne pot face テョntradevトビ liberi, fie ネ冓 numai テョn sensul libertトκ嬖i din lumea aceasta. Neluminat de har, cu iluzia cト a ajuns deja sト trトナascト テョntr-o stare de spirit 窶枦incolo de rトブ ネ冓 de bine窶, 窶枴pso facto窶 omul se ascunde テョn umbra pomului cunoaネ冲erii din grトヅina creaネ嬖ei ネ冓 テョn noaptea istoriei orbit de propensiunea ネ冓 obsesia de a face orice altceva dar nu voinネ嫗 lui Dumnezeu. ネ亙 drept rezultat al rトホvrトフirii sale umblト prin lumea aceasta tulburat, nelinネ冲it, hipnotizat, dependent emoネ嬖onal, plin de anxietate ネ冓 incapabil moral ネ冓 intelectual de a mai discernト valoarea de non-valoare, binele de rトブ, frumosul de urテ「t.

Fiinネ嫗 omeneascト テョn starea naturalト, fireacト, deネ冓 cultivatト intelectual, are totuネ冓 tendinネ嫗 de a se auto-テョntemniネ嫗 テョn labirinturile lumii acesteia care temporar seduc pe om prin efectele plトツerii facile oferite テョn locul suferinネ嫺i. Dar aceasta este o iluzie pe care natura o creazト ネ冓 o foloseネ冲e pentru a nu-l pierde pe om de sub controlul determinist al legilor sale, pentru a nu-l lトピa sト-ネ冓 depトκ册ascト limitele condiネ嬖ei, sト se テョndumnezeiascト. Natura テョi ofera omului comfort ネ冓 consolare, hranト ネ冓 adトパost dar pentru preネ孛l ca omul sト rトノテ「nト legat ネ冓 dependent de forネ嫺le sale oarbe, deterministe, sト renunネ嫺 la visul libertトκ嬖i spirituale. Oricテ「t de capabili de autodeterminare ネ冓 de virtuoネ冓 am fi, limitele naturale ne stトプilesc exaltarea ネ冓 exercitarea liberei voinネ嫺, dorinネ嫗 de a ne folosi inteligenネ嫗 テョn mod creativ, constructiv pentru a deveni liberi. Lumea aceasta este numai aparent dominatト de voinネ嫗 omului, de puterea ネ冓 de instinctul de supravieネ孛ire al acestuia, de voinネ嫗 de putere ネ冓 de libertate, fiindcト テョnsトκ冓 voinネ嫗 de putere este luatト de om cu テョmprumut de la naturト ネ冓 se テョntoarce prin moarte テョn circuitul naturii テョmpreunト cu partea naturalト a fiinネ嫺i umane. Iar cテ「nd folosindu-se de inteligenネ嫗 fausticト omul distruge natura テョネ冓 diminueazト practic sieネ冓 ネ兮nsele supravieネ孛irii ca specie, dacト nu existト ieネ冓re テョn transcendent.

Condiネ嬖a omului neancorat la transcendent, deconectat de spiritul metafizic, separat de esenネ嫗 divinト, este, din pトツate, exact aネ兮 cum o defineネ冲e filozofia existenネ嬖alistト, adicト o condiネ嬖e absurdト. ネ亙 pentru a evada din condiネ嬖a damnトビii care nu este uネ冩r de suportat, omul acceptト orice compromis, orice ispitト, orice iluzie, orice formト a pトツatului care sト-l distreze sau sト-l distragト de la realitate. Omul ajunge astfel sト se simtト cト este 窶枋ondamnat sト fie liber窶 ネ冓 cautト sト dea jos de pe umerii sトナ, precum Sisif, bolovanul greu al damnトビii. Dar omul nu se poate salva singur fiindcト rトブl care-l dominト este テョngemトハat prea profund テョn subteranele fiinネ嫺i ネ冓 a conネ冲iinネ嫺i sale ネ冓 テョn subconネ冲ientul ネ冓 conネ冲ientul colectiv. Istoria テョntreagト stト mトビturie a magnitudinii rトブlui de care sテ「ntem テョn stare, cテ「t a putut sau dimpotrivト, nu au putut filtrul ネ冓 frテ「nele raネ嬖unii sト stトプileascト fluxul ネ冓 energiile negative izbucnind ca magma ネ冓 lava unui vulcan la suprafaネ崙 din adテ「ncurile tulburi, primitive ネ冓 instinctuale ale psihicului omeneasc. Nu putem fi liberi nici atunci cテ「nd din mテ「ndrie lucifericト nu mai sテ「ntem noi テョnネ冓ne, nici atunci cテ「nd din fricト ネ冓 disperare cトヅem pradト viciilor ネ冓 patimilor demonice care ne テョncトフuネ册azト eul, ne umbreネ冲e personalitatea, ne deformeazト caracterul. Nu sテ「ntem de asemenea liberi cテ「nd slujim ネ冓 ne テョnchinトノ idolilor, adicト oricui ネ冓 la orice care este limitat, imperfect, fals ネ冓 contrafトツut, ネ冓 nu Dumnezeului celui viu, atotputernic, infinit ネ冓 etern.

Dupト cum bine s-a spus, omul este un minicosmos, o sinteza テョntre dualitトκ嬖le finitudine-infinit, necesitate-libertate, proiect テョncト テョn faza de construcネ嬖e dupト un plan divin, o idee テョn proces de devenire, de actualizare. Lumea, microcosmosul uman, sテ「nt inerent limitate dar cu potenネ嬖al de auto-depトκ冓re, de transcendere. Planul dupト care este creatト lumea este mai degrabト un proces, un flux, テョn care binele este amestecat cu rトブl, precum apa limpede a rテ「ului cu mテ「lul din albie ネ冓 de pe maluri. La capトフul procesului se terminト ネ冓 posibilitトκ嬖le de devenire, nu rトノテ「ne decテ「t necesitatea repetiネ嬖ei, inerネ嬖a, damnarea sisificト, fatalitatea de a urca veネ冢ic bolovanul rostogolindu-se din vテ「rful muntelui pテ「nト テョn vトナle pトノテ「ntului de unde omul trebuie sト-l ridice din nou pテ「nト cテ「nd viaネ嫗 devine absurdト ネ冓 fトビト sens. Fトビト un sens mai テョnalt adicト, fトビト posibilitatea de a depトκ冓 inerネ嬖a ネ冓 repetiネ嬖a viaネ嫗 devine o formト de damnare, o prefigurare a suferinネ嫺i iadului. Iadul este poate imposibilitatea de a ieネ冓 din infintul ネ冓 repetiネ嬖a cineticト dar テョnchisト a cercului, de a fi liberi. Ieネ冓rea din repetitivul cercului precum ネ冓 cea din peネ冲era iadului se fac printr-un salt metafizic, prin riscul asumat al credinネ嫺i.

Fトビト credinネ崙 nu existト libertate, sau dacト existト acea libertate este relativト, temporarト, iluzorie. Fトビト credinネ崙 nu ne rトノテ「ne decテ「t alternativa sト rトノテ「nem prizonieri forネ嫺lor deterministe, テョncトフuネ兮ネ嬖 テョn zalele lanネ孛rilor lineare fトビト de capトフ ale cauzei ネ冓 efectului care caracterizeazト realitatea lumii acesteia. Unde テョnsト existト credinネ崙 existト ネ冓 テョncrederea de depトκ冓re a inerネ嬖ei ネ冓 finitudinii, dar numai cu ajutorul lui Dumnezeu, singurul la care toate sunt cu putinネ崙. Inclusiv ネ冓 posibilitatea de a テョnvinge moartea ネ冓 prin テョnviere posibilitatea de a ne recトパトフa libertatea pe care au pierdut-o strトノoネ冓i noネ冲ri prin sトプテ「rネ冓rea pトツatului originar テョn grトヅina seducトフoare a raiului. Prin credinネ崙 omul este astfel eliberat din chingile determinismului, ale necesitトκ嬖i ネ冓 ale cauzalitトκ嬖i, i se ia dupト umeri bolovanul sisific, ネ冓 astfel omul se face prin har pトビtaネ cu Dumnezeu la prerogativele libertトκ嬖i absolute. Nu datoritト virtuネ嬖lor omeneネ冲i ci テョn primul rテ「nd fiindcト numai テョn テョmpトビトκ嬖a lui Dumnezeu existト libertate absolutト. Fトビト credinネ崙 テョnsト nu existト libertate, sau dacト existト acea libertate este relativト, este libertatea pe care ne-o tot promite omul de cテ「nd este lumea ネ冓 care テョntテ「rzie sト vinト pentru milioane de oameni, pentru neamuri, generaネ嬖e dupト generaネ嬖e.

Pe plan politic ネ冓 social, libertatea, egalitatea, echitatea, sunt idealurile ネ冓 dezideratele cele mai importante pentru fiecare om. Dar dacト nu este nimic sacru テョn om, dacト omul este doar un animal politic, pradト instinctelor, aネ兮 precum se crede, atunci テョn lupta pentru supravieネ孛ire numai cel puternic se poate bucura din plin de privilegiile victoriei, de partea de pradト care i se cuvine leului. Ceilalネ嬖 sunt sortiネ嬖 sト fie doar victime, turmト dresatト sト asigure bunトピtarea ネ冓 fericirea テョnvingトフorilor ネ冓 a celor puternici. Individul nu mai este nimic prin ネ冓 pentru sine テョnsuネ冓 devine doar un numトビ, o roatト din angrenajul social, din societatea テョn care trebuie sト テョncerce sト se integreze ネ冓 sト i se supunト, pe care nu are altト ネ兮nsト decテ「t sト o slujeascト devotat ori din nevoia de a putea astfel supravieネ孛i. Pentru a asigura liniネ冲ea cetトκ嬖i, echitate socialト ネ冓 egalitate de drepturi, ネ冓 pentru a-l elibera pe individ din iobトトia forネ嫗tト, elita iluministト ネ冓 cea progresivト a lumii moderne au creat aネ兮 zisul “contract social窶, un covenant nescris dar subテョnネ嫺les prin care se stabilesc bazele relaネ嬖ilor dintre individ ネ冓 societate, astfel テョncテ「t sト se asigure dreptul ca fiecare fiinネ崙 sト-ネ冓 poatト apトビa bunul cel mai de preネ adicト viaネ嫗, proprietatea, libertatea, pentru ca fiecare sト se poatト proteja pe cテ「t este cu putinネ崙 de ororile despotismului politic, de anarhie, de fトビトヅelegile junglei sociale oarbe, de a putea duce cテ「t mai departe lupta fiecトビuia テョmpotriva tuturor ネ冓 a tuturor テョmpotriva fiecトビuia. テ始 schimbul garanネ嬖ei unor astfel de drepturi ネ冓 privilegii individul trebuie テョnsト sト renunネ嫺 la unele drepturi ネ冓 libertトκ嬖 テョn favoarea statului care administreazト contractul social.

Datoritト contractului social, o societate poate fi cテ「t se poate de echitabilト, dar este foarte greu sト fie totodatト ネ冓 liberト ネ冓 egalト テョn aceeaネ冓 mトピurト dat fiind faptul cト oamenii nu se nasc egali nici social, nici economic, nici ca テョnsuネ冓ri ネ冓 potenネ嬖al. Datoritト acestei realitトκ嬖 a vieネ嬖i, libertatea totalト, necontrolatト ネ冓 necenzuratト, duce inevitabil la inegalitate. Libertatea duce inevitabil la inegalitate ネ冓 inegalitatea constuie un risc asumat pentru cei care doresc libertatea. テ始 realitate oamenii nu sunt egali prin naネ冲ere, dar trebuie sト fie egali テョn faネ嫗 legii aネ兮 cum sテ「nt ネ冓 テョn faネ嫗 lui Dumnezeu. Trebuie sト fie egali ネ冓 テョn posibilitatea ネ冓 oportunitatea de a se manifesta liberi politic, economic, social, cultural, religios. De cテ「te ori テョnsト se テョncearcト egalizarea forネ嫗tト, impusト ネ冓 prin constrテ「ngere, se compromite libertatea. Egalitatea de oportunitトκ嬖 テョnsト extinde perspectivele ネ冓 orizontul libertトκ嬖i. ネ亙 cu toate acestea, libertatea rトノテ「ne doar o convenネ嬖e, o promisiune, un armistiネ嬖u temporar. Libertatea politicト, socialト ネ冓 culturalト pe care ne-o promite lumea aceasta este relativト ネ冓 existト doar atテ「ta timp cテ「t oamenii cred テョn acest concept. Ca libertatea sト existe trebuie ca oamenii sト continue sト creadト テョn libertate ネ冓 sト lupte pentru aceasta.

Climatul de libertate poate crea テョnsト, contrar テョnネ嫺legerii ネ冓 aネ冲eptトビilor fireネ冲i, condiネ嬖i propice pentru inegalitate politicト, socialト ネ冓 culturalト. Libertatea creazト competiネ嬖a acerbト, necontrolatト, ネ冓 nu toネ嬖 oamenii sテ「nt dotaネ嬖 cu spirit pragmatic ori competitiv. Cei bogaネ嬖 devin peste noapte ネ冓 mai bogaネ嬖 ネ冓 cei sトビaci ネ冓 mai sトビaci. O anumitト compensare vine テョnsト prin faptul cト nu toネ嬖 cei care ajung bogaネ嬖 material ori intelectual sテ「nt totodatト ネ冓 テョnネ嫺lepネ嬖, binecuvテ「ntaネ嬖 cu har, sau テョmbunトフトκ嬖ネ嬖 spiritual, superiori moral ori oameni de caracter. Libertatea face sens, cel mai mult sens, テョntr-un context etic ネ冓 moral. Este imperativul moral cel care legitimeazト conceptul de libertate. Idealul libertトκ嬖i politice face mai mult sens pentru cei care reuネ册sc sト fie テョn primul rテ「nd liberi spiritual. La astfel de libertate se ajunge doar prin revoluネ嬖a interioarト, eliberarea de egoism, de obsesia cu noi テョnネ冓ne, de energiile negative care ne テョntunecト strトデundurile conネ冲iinネ嫺i fトツテ「ndu-ne viaネ嫗 noastrト ネ冓 a altora mizerabilト, cu sau fトビト motiv real. Libertatea テョnseamnト regトピirea liniネ冲ii lトブntrice ネ冓 a armoniei sufleteネ冲i. Libertatea este acea predispoziネ嬖e sufleteascト ネ冓 moralト de a alege binele, nu de a face ceea ce vrei. Dat fiind existenネ嫗 テョn om a impulsului de a face rトブl libertatea greネ冓t テョnネ嫺leasト duce la relativism moral, la ispita de a ne mulネ孛mi sト fim niネ冲e egoiネ冲i fericiネ嬖, nu la dezideratul de a deveni oameni, oameni liberi dar ネ冓 responsabili moral. Libertatea rトブ テョnネ嫺leasト duce la instituirea oligarhiei, a despotismului, la inegalitate economicト ネ冓 socialト radicalト, la deteriorarea valorilor morale ネ冓 culturale.

Deネ冓 libertatea este o sabie cu douト tトナネ冰ri fiindcト de libertate se poate folosi nu numai binele ci ネ冓 rトブl, riscul libertトκ嬖i trebuie luat fiindcト numai テョn libertate este omul capabil sト facト ネ冓 cel mai mult bine. Omul trebuie sト fie lトピat ネ冓 テョncurajat sト devinト liber moral, intelectual, cultural ネ冓 spiritual deネ冓 trトナeネ冲e テョntr-o realitate dominatト de ordinea cauzalト, deterministト. Libertatea spiritualト este un dar de la Dumnezeu care dintru テョnceput ne-a creat cu liberト voinネ崙, cu libertatea de a alege binele sau rトブl. Dar libertatea celui care-ネ冓 foloseネ冲e voinネ嫗 liberト テョn slujba rトブlui este totuネ冓 o ispita demonicト. Aura ネ冓 gloria divinト a libertトκ嬖i se vede テョnsト atunci cテ「nd descトフuネ册azト potenネ嬖alul intelectual ネ冓 moral al omului ネ冓 le pune テョn slujba binelui.

Existト aネ兮dar o libertate exterioarト la care se ajunge prin lege, acネ嬖une politicト ネ冓 socialト, prin raネ嬖une ネ冓 cooperare ori prin revoluネ嬖e. Dar existト ネ冓 o libertate interioarト, spiritualト, la care se ajunge doar prin suferinネ崙, printr-un efort de purificare sufleteascト, prin har ネ冓 printr-o profundト transformare a caracterului omenesc, prin naネ冲erea din nou a persoanei umane. Aspirトノ dupト fericire dar numai cunoaネ冲erea adevトビului ne poate face cu adevトビat liberi ネ冓 fericiネ嬖. Cel mai mare bine pe care テョl putem face aproapelui este sト-l ajutトノ sト cunoascト adevトビul. Numai o lume care cunoaネ冲e adevトビul ネ冓 trトナeネ冲e テョn adevトビ este o lume liberト.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!