Am pus repede la un loc toate cele câte au trebuit să fie întocmite pentru mine şi viitorul meu. Eram în transă când m-au luat de prost, de bună seamă, călcat de trenul vieţii, care trecuse peste mine ca un trosnet, adus de imaginaţia mea bolnavă. Caruselele se învârteau ca nebunele, aşa că m-am lăsat dus de val şi am purces la treabă. Unde îmi sunt nebunul şi fereastra de pauză de care aveam atâta nevoie, de ce erau necesare haosul şi migdalizarea aceea infectă, când aveam atât de multe de făcut? Abia pusesem primii paşi curaţi pe lume; eram mai fericiţi ca oricând, iar neliniştea aceea ne făcea să curmăm totul. Fărădelegea urma să fie acolo, toţi cei fără de suflet se aşezau pe noi cei care-l aveam, călcându-ne ca pe nişte marionete, neschimbatele suflete ce trebuiau manipulate fără un ghes măcar.
Atunci a intervenit lumina, pe un piedestal înalt, arătându-ne cu degetul, eram deja sus. Ei sunt trântorii care vroiau să trăiască în pace, linişte, toleranţă, ei sunt cei care doresc să vegheze la bunăstare, dar vor să le dăm ceva în schimb, să ne curme de la cele pe care le-am luat de pe spinarea lor încovoiată de atâtea bice, pe care le-au meritat, pentru că am considerat noi, ei chiar trebuia să le primească, neobrăzaţii!
Startul neghiobilor care s-au înfruptat din punga comună a vrut să se arate pervers, de comun cu cel al căror viitor a depins de şutul dat de societatea perzantă, de gloaba totală, consumatoare de resturi aruncate de cei care ne considerau şi ne consideră pe drept cuvânt cobaii lor. Le facem jocul, pentru că suntem ceea ce suntem în decursul a sute de ani, asta nu putem schimba, dar ne considerăm norocoşi, pentru că au nevoie de sclavi şcoliţi şi asta este foarte bine, dar şcoala este un lucru elementar, total diferit de educaţie, pentru că elementele necesare pe care trebuie să le deprindă un cobai sunt total diferite de educaţie.
Rezultatul nu l-am cunoscut prea bine, mi s-a părut că am parcurs un dubios teren minat, special conceput pentru cei care vroiau să ajungă cu bine la finiş, odată ajuns acolo, se simţea mirosul, rafinamentul de învingător, ceea ce am reperat de la bun început, dar ce păcat că nu puteam atinge nimic, nu eram din şleahta lor, nu aveam cum să stabilizăm asta, tot ce învăţasem până la acel punct, nu ne învăţase decât să fim noi, cei care acum ştiam să ne ferim de explozibilul care era tot timpul în preajma noastră.