agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-08-31 | [This text should be read in romana] |
"Filipicele" sunt discursuri împotriva dictaturii, antimonarhice și antidinastice, din viziunea unui republican convins. C-un ton foarte vehement, la origine împotriva lui Octavian Augustus, ce dă ordin ca autorul lor, Cicero, să dispară, iar sistemul republican să fie înlocuit de Principat (imperiu). Din această arie a mesajului lor filipicele nu pot ieși în mileniul al treilea. Așadar există ci adevărat o "filipică" numai dacă este aleasă o tematică de criticare dură a unui regim politic considerat prea autoritar, cu tendințe dictatoriale, ori împotriva unui nou imperiu colonialist (superputere mondială).
"Filipică" (1) de IonuÈ› Georgescu este mai mult o "MÃtică", nu prima sa filipică, despre Giovanni Papini, cel care nu-È™i mai finalizează nici după cincizeci de ani de activitate, nici la atingerea cecității cartea vieÈ›ii sale ("Adamo"? Nu È™tiam! Eu È™tiam de "Un uomo finito"). S-ar dori ceva de studiourile Cinecitá, de pe vremurile prielnice interbelice pentru dezvoltarea filmului italian, însă micul scenariu "Filipică" (1), trecut la secÈ›iunea "Personale", nu are impactul scontat. "Stringuri" se pot întâlni È™i în Muzeul Imersiv, abia inaugurat pe 20 august în Pipera. Cu picturi proiectate, cu imagini ce se aprind, se miÈ™că dinspre 3D către un 4D (la modul impresionist), de te face pe tine, ca vizitator, să te crezi în mijlocul tablourilor, că pluteÈ™ti în imaginaÈ›ia unor creatori de renume mondial. AÈ™a doreÈ™te È™i autorul "Filipicei" (1) — normal ar fi fost să folosească pluralul nominativului, "Filipice" (1), nu singularul, "Filipică" (1) — să te ducă într-o pădure, pe tine, privitorule-ascultătorule, poate în Letea ca pe caii lăsaÈ›i în semisălbăticie, ca pe vitele Deltei, de pripas, spre a te bucura de cântecul privighetorilor, de-un nechezat al meu ori de "Doina lui Lucaciu", ce începe trist, în plângerea de către o privighetoare a amarnicei detenÈ›ii politice ungureÈ™ti a "Leului din SiÈ™eÈ™ti", cel mai important om de cultură, preotul greco-catolic È™i profesorul de latină din Sătmar. Nu găsesc alte explicaÈ›ii. Se dă o maximă de nereÈ›inut, din Emil Cioran. E atât de simplă, încât presupunem că în ea era vorba de lipsa de valoare a vieÈ›ii personale, atunci când intervenea vreo mare cauză. IonuÈ› Georgescu parafrazează spusele lui Emil Cioran: "Omul e drumul cel mai scurt dintre viață È™i moarte". Dacă omul înÈ›elept protestatar e deja pus la zid, după cum s-a expus la bătrâneÈ›e È™i marele filosof Socrate care n-a lăsat nimic scris de el însuÈ™i, dar a făcut È™coală filosofică preacademică, atacând È™i pe cei obtuzi din Areopagul atenian, după cum a reacÈ›ionat È™i cel mai mare orator din istorie, Cicero, vrând să vorbească prea târziu împotriva ascensiunii viclene a fostului membru al ultimului triumvirat, Octavian, supranumit apoi de Senatul roman È™i Augustus, înseamnă că "drumul la zid", despre care vorbea Nicolae Breban în volumul excepÈ›ional "Animale bolnave" presupune o necesară jertfă într-un ritual de sacrificare a celor buni de către cei răi, puternici. Consider că Emil Cioran nu este persoana bine aleasă drept intelectual oricând gata să fie sacrificat ori pregătit el însuÈ™i să se sacrifice (È™tim bine despre păcatele tinereÈ›ii cioraniene, admiraÈ›ia față de gardiÈ™tii în cămăși verzi, precum È™i rămânerea sa la Berlin prin 1936, mai mult de un an, ca emul al ascensiunii extremei drepte, apoi despre plecarea sa definitivă din România la studii interminabile prin Paris, după 1945). Numai cu viaÈ›a lui Cicero nu seamănă viaÈ›a lui Emil Cioran! Mai bine ar fi ales un V.I.P. mai necunoscut din prezent, o voce de actriță formidabilă, din titrarea unor filme de animaÈ›ie: Cristina Cioran. ÃŽn altă ordine de idei, Giovanni Papini a fost o persoană cu totul diferită față de alÈ›i intelectuali italieni, un mare prozator protestatar, majoritatea scrierilor sale de proză scurtă din volumul satiric "Gog È™i Magog" fiind bazate pe tehnica interviului cu personalitățile (V.I.P.-urile) vremii interbelice din secolul al XX-lea. Aici găsim de fapt "Filipicele", chiar împotriva lui Il Duce, B. Mussolini, A. Hitler, I.V. Stalin. Nu în romanul "Un om sfârÈ™it", sau în monografia creÈ™tină foarte cunoscută "ViaÈ›a lui I(i)sus". Dacă tot a ales un titlu atât de incitant, protestatar pur-sânge, atunci noi, ca simpli cititori provocaÈ›i deja la meditaÈ›ie, îl invităm pe autorul eseist, filisof È™i poet IonuÈ› Georgescu să găsească în contemporaneitate È›intele potrivite "Filipicelor" sale, serie ce vor continua, începând în zilele următoare după 1 septembrie (remember Crearea lumii, după calendarul religios). Să discute puÈ›in È™i despre conducătorii lumii noastre, din È›ară È™i din toată zona euroatlantică, ai cărei grăniceri intelectuali devenim vrând-nevrând, tot mai accentuat. "Ne-am născut nebuni (furioÈ™i). Am învățat să fim morali, dar am ajuns stupizi È™i nefericiÈ›i; È™i-apoi o să murim." Fiindcă tot efortul desmeticirii porneÈ™te de la întrebarea ori dilema teleologică de ce ne-am ivit în lume, cu ce scop trăim, cum să transgresăm necunoscutul ontologic către înÈ›elegerea eului nostru È™i a alterității. Schimbarea titlului seriei eseistice, pe 1 septembrie, de la "Filipică" (1) la simplissimul "Laconice (1)" este benefică. Prin ea se trece spre-o subliniere a ideii că într-o formulă scurtă pot sta esenÈ›e tari. Sunt de urmărit celelalte "Laconice" de IonuÈ› Georgescu. Un titlu nou este o altă invitaÈ›ie la lectură. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy