(107)


Trimiterile bibliografice se pot gasi la adresa: www.miracol.ro/bibliografie.txt



O secretomanie de natură divină a interzis oamenilor să înțeleagă vreme de trei mii cinci sute de ani fondul relației ce ne leagă de zei și mai ales de trimișii acestora pe Pământ.

Deși observau că se deosebesc prin pigmentația pielii, trăsăturile fizionomice, modul de viață, normele de morală, dar mai ales credința în zei, oamenii nu au înțeles că toate aceste diferențe au o cauză comună, și anume apartenența la unul dintre cele câteva programe de rafinare genetică ce se desfășurau simultan pe planetă.

De la un moment anume aceste programe, sau ce mai rămasese din ele, au fost abandonate, lăsându-se impresia că ar fi de dorit fuzionarea lor. Au fost abolite toate vechile interdicții ale lui Moise cu privire la amestecarea semințiilor, spre deliciul și mulțumirea împătimiților. Iertarea de păcate, abolirea legii, un fel de grațiere generală.


În realitate viabilitatea programelor de rafinare și perfecționare genetică rezidă din deplina lor separare. Amestecarea producțiilor are același efect cu polenizarea încrucișată în legumicultură sau pomicultură, sau cu corcirea accidentală a raselor de animale.

Fiecare program avea un zeu, fiecare zeu avea o echipă de colaboratori, specialiști și executanți, tehnică de transport, urmărire operativă ce întrețineau relațiile cu obiectul culturii, adică cu oamenii.
Ce diferenția programele între ele? Ce le făcea incompatibile? Aici intervine factorul de mare subtilitate ADN ul. Adică fiecare zeu avea alt standard de rafinare. Din acest motiv zeii proprietari erau în permanentă concurență, chiar în luptă nedisimulată. Un rol deosebit de împortant îl avea din acest motiv personalul de intervenție: trimișii.


Așa a fost inventată misiunea sub acoperire, adică infiltrarea printre oameni a unor misionari divini cu aspect omenesc dar cu însușiri paranormale evidente.

Perspicacitatea deosebită a materialului uman supus experimentelor a necesitat o ajustare permanentă de procedură și măsuri de protecție a trimișilor divinității.


Coranul ne oferă o admirabilă baza documentară iar textul cuprinde referiri explicite la trimișii acoperiți, înveliți sau cum aveam să le spunem noi: sub acoperire.

Trimișii sub acoperire trebuiau să pară oameni dar se deosebeau de ei prin caracteristici psihosomatice, mod de hrănire, înălțime, inteligență, potențial energoterapeutic, clarviziune, disciplină și devotament divin.

Sarcina lor era să asigure desfășurarea programului genetic la care erau atașați, să provoace și să conducă intervențiile militare, să asigure dezvoltarea și evidența efectivelor pe sexe și grupe de vârstă, să asigure însămânțările loturilor de pornire, să fertilizeze anumite născătoare, să dirijeze recoltările. Evident fără a deranja decât la ordin derularea celorlalte programe și fără a clarifica oamenilor originea lor divină sau natura misiunii.


Motivul generic al tuturor neajunsurilor era trădarea zeului proprietar ce se considera îndreptățit să dispună destinele lotului sau poporului, seminției sau teritoriului pe care îl avea în stăpânire. În spațiul definit de Biblie
și mai apoi de Coran [4] pregnante sunt rivalitățile dintre zeii YHWH (Yahwe, Yehova), Baal, Adonai (Adonis), Satan.

Oamenilor nu li s-a explicat niciodată restricția genetică de a nu se hibrida între seminții, sau dezavantajele ce derivă de aici, ceea ce pentru zei, ar fi fost poate greu fiindcă nu s-ar fi putut ascunde momentul și importanța sacrificiului adică al recoltei. S-a preferat un limbaj disimulat, pseudo mistic, dezvoltat pe direcția credinței sau trădării față de zeul titular. Adularea lui necondiționată și ignorarea celorlalți zei, idolatria, confruntările între etnii, regate, țări constituind după cum se observă și astăzi un izvor nesecat de conflicte, care bine dirijate pot conduce la o exploatare satisfăcătoare a programelor.


Amestecarea populațiilor echivala cu combinarea caracteristicilor ADN ale grupurilor, deci hibridarea însușirilor, în limbajul epocii păcătul, nedreptatea, necredința, nelegiuirea.

Alcătuiți după chipul și asemănarea zeului, oamenii beneficiind uneori și de sugestii diabolice, demontau și nesocoteau sistematic jaloanele și restricțiile impuse de trimișii zeilor, negăsind filonul logic.

Nu înțelegeau de ce nu-și puteau lua neveste din semințiile vecine, ceea ce echivala cu a prelua și unele elemente de conduită sau practică rituală, mai ales că femeile vecinilor erau întotdeauna mai atrăgătoare. Nu înțelegeau cum de aveau victorii și înfrângeri alternative, în confruntările cu vecinii, adică superioritatea sau inferioritatea forțelor combatante nu era factorul determinant al victoriei. În ce privește idolatria, nu i s-a putut determina nocivitatea, în consecință părerile sunt împărțite chiar și în ziua de azi.

Bineînțeles nu au putut descoperi substratul real al conflictului nesfârșit dintre oameni, sau generalizarea necredinței adică al hibridării și încărcării excesive a moleculei ADN.


Această revelația a avut-o în anul 2000 medicul Victor Toni Moldovan, din Sibiu, detaliată în excepționala lucrare Programul Terra-Un atentat extraterestru asupra omenirii [30].

Firesc ar fi fost ca zeii, în suprema lor desăvârșire, să coopereze împecabil între ei, iar conflictele declanșate între populații să fie menite doar pentru finalizarea operațiilor de sacrificare și recoltare a oamenilor. În realitate chiar și zeii, așa cum o fac întotdeauna oamenii, se concurau uneori fără pic de loialitate, ajungând până la a-și fura sau strica reciproc culturile.
Așa trebuie înțeles faptul că într-un moment de superioritate YHWH trimite un agent acoperit pentru a compromite recoltele tuturor celorlalți zei concurenți. Cea mai sigură și subtilă metodă ar fi fost, după cum ne dăm și noi acum seama, amestecarea tuturor loturilor, adică ridicarea restricțiilor de separare a populațiilor, deci iertarea păcatelor, altfel spus răspândirea evangheliei, împrăștierea pe toată planeta a unei anume populații.

Acțiunea nu echivalează sută la sută cu compromiterea calității globale a ADN ului uman, ci doar cu o declasare. Cum am spune noi, dacă nu pot produce de categoria I, mă mulțumesc o perioadă și cu produse categoria II, până la retehnologizarea instalațiilor. În context retehnologizare înseamnă sterilizarea laboratorului, purificarea lui, în vederea începerii unui nou ciclu, cum au mai fost și altele până acum.

Așa stând lucrurile apare în tot ridicolul ei lupta pentru supremația unor seminții în fața altora. Adică antisemitismul, antiiudaismul, anticreștinismul sau antiislamismul nu sunt decât luptele dintre juncani și tăurași în intervalul pe care îl au la dispoziție de la fătare până în ziua abatorului. Și încă o mențiune în afara schizofrenicului Caligula care și-a invitat calul în Senat, nici un juncan sau tăuraș biped nu va mai repeta călătoria lui ENOH. Pentru că Enoh făcea parte din categoria I Specială!

În acest context cele câteva zeci de citate pe care le-am selecționat mai jos din Biblie și Coran vor puncta cu exactitate aceste afirmații. Cu aceste idei în minte vă asigur că o lectură completă a Bibliei sau a Coranului vă va convinge de caracterul profund științific al acestor lucrări. Mai mult, veți desluși chiar strigătul de alarmă, cenzurat, amputat, metaforizat, filtrat, compilat de-a lungul timpului pe care înaintașii sau străduit să ni-l transmită.

De aici izvorăște respectul deosebit pe care îl suscită și îl merită sfinții părinți, trimișii Domnului care uneori au manifestat compasiune față de oameni. Din păcate acum nu se mai poate face nimic.

Să cităm, așadar, și să începem cu trimișii:

Sensul de a lucra sub acoperire este utilizat textual în Coran cu referire directă la trimișii Domnului în misiune printre popoarele de pământeni. Sunt definite două categorii de trimiși. Unii cu rol de maturitate, personalități cruciale în viața oamenilor, născuți din pământene dar cu ereditate divină și alții băieții buni, îngerii, ce execută fără abatere sarcinile primite sau transmit mesaje, sau preiau pe nave indivizi bine aleși și îi conduc pe stația centrală. Uneori își permit unele comentarii deosebit de interesante prin conținut, adevărate scurgeri de informații.


(Sura LXXIII,1) SURA CELUI ÎNVELIT " O,tu, învelitule, (se referă la Mohammed n.t.) scoală-te noaptea, numai afară de puțin jumătate din ea, sau micșorează din ea puțin, sau adaugă la ea și citește Coranul cu voce sonoră."

(Sura LXXIII,1) "Noi am trimis la voi un trimis (se referă la Moise n.a.) ca martor împotriva voastră, precum am trimis la Faraon un trimis. Și Faraon s-a răzvrătit împotriva trimisului și Noi l-am apucat cu pedeapsă grea. Și cum voiți, dacă sunteți necredincioși, să scăpați de o zi care pe copii îi face cărunți."

(Sura LXXIV,1) SURA CELUI ACOPERIT "O, tu, acoperitule, (se referă la Mohammed n.t.) scoală-te și îndeamnă și pe Domnul tu îl preamărește."

(Sura LVII,25) "Noi l-am trimis pe trimisul Nostru cu semne răzvedite și am trimis cu el scriptura și cumpăna, ca oamenii să fie drepți. Și Noi am trimis fierul, în care este putere mare și folos pentru oameni, pentru ca Dumnezeu să știe cine-i ajută lui și trimisului său într-ascuns."

(Sura VI,9)" De l-am fi făcut Noi pe el (pe Mohaamed n.t.) înger, l-am fi făcut în chip de om și l-am fi coperit cu aceea ce acoperă ei."

(Sura LVII,26) "Noi l-am trimis pe Noe și pe Abraam și urmașilor lor le-am dat profeția și scriptura și unii din ei au fost ocârmuiți, dară mulți dintre ei au fost nelegiuiți."

(Sura XXI,8) "Și Noi nu le-am dat un corp, care nu mănâncă mâncare, și ei nu sunt veșnici. Apoi le-am adeverit Noi făgăduință și i-am mântuit pe ei și pe cine am voit și i-am nimicit pe cei nelegiuiți."


Biblia îi clasifică pe trimiși după alt criteriu:

(Luca 7,28) "Vă spun că dintre cei născuți din femeie, nu este nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși cel mai mic în împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el."

Oamenii urmăresc cu atenție comportamentul trimișilor și le privesc cu neîncredere spusele "Basmele înaintașilor sunt cele ce le-a scris el și ele îi fură dictate dimineața și seara" ceea ce nu scapă zeului. Observațiile sunt pertinente și chiar au umor. Zeul reacționează în consecință și face corecțiile de rigoare:

(Sura XXV,8) "Ce fel de trimis este acesta! El mănâncă bucate și umblă prin piață. De ar fi trimis de către El un înger și ar fi îndemnător cu el, sau de i s-ar arunca o comoară sau de ar avea o grădină din care să mănânce!"

(Sura XXV,22) "Și înaintea ta n-am trimis Noi trimiși, care nu mâncau bucate și nu umblau prin piețe și Noi i-am făcut pe unii din voi ispită pentru ceilalți. Voiți să fiți statornici? Domnul tău vede. Și zic cei ce nu nădăjduiesc într-o întâlnire: De nu se vor trimite asupra noastră îngerii, sau de nu vom vedea pe Domnul nostru.... Ei sunt îngâmfați întru inimile lor și se fudulesc cu fudulie mare."


Episodul este prezentat și în Biblie:
(Matei 11,18) "Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, și ei zic: Are demon! A venit Fiul Omului mâncând și bând, și ei zic: Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor!"

În zilele noastre tehnologia a ajuns în etapa în care se construiesc roboți umanoizi, dar cu mintea oamenii explorează în viitor. Seria de filme Terminator, Predator, Eraser înserează personaje biorobot, care reușesc să respire și să transpire, pentru a se disimula cu succes printre oameni.

Comentariu trimisului este amar și plin de sens:

(Sura XV,6) "Și ei zic: O, tu, asupra căreia a fost trimisă îndemnarea, tu ești îndrăcit! De ce nu ne aduci îngeri dacă ești iubitor de adevăr Noi nu trimitem îngeri, decât dacă trebuie, și atunci n-ar fi ei (necredincioșii n.t.) iertați."


(Sura XXV,24) "În ziua când vor vedea îngerii, în acea zi nu va fi veste bună pentru cei nelegiuiți și ei vor zice : Departe, departe."

(Sura XXIII,46) "Apoi trimiserăm trimișii noștri unul după altul. De câte ori veni un trimis la poporul său, îl țineau de mincinos; și așa lăsarăm să urmeze un popor, după altul și-i făcurăm pilde; deci departe cu un popor ce nu crede."

Transpare parcă o undă de regret: un popor ce nu crede, adică s-a declasat prin hibridare, trebuie îndepărtat, distrus. Dar reluarea cu alte și alte popoare este de durată, costisitoare și necesită multă atenție ... în faza de exterminare.

(Sura LXXVI,28) "Noi i-am făcut și le-am întărit vinele și dacă voim îi schimbăm cu alții. Aceasta e o îndemnare, și cine voiește apucă drumul spre Domnul său."

(Sura LXXVII,16) "Oare nu i-am nimicit Noi pe cei de nainte? Acum lăsăm să urmeze pe cei de apoi. Așa facem Noi cu păcătoșii."

(Sura VI,6) "Oare n-au văzut ei câte neamuri am pierdut Noi înaintea lor? Pe aceia îi întăriserăm mai tare pe pământ de cum v-am întărit pe voi, și am trimis din ceruri ploaie, și am dat râuri, care curgeau sub ei, însă în urma păcatelor lor i-am pierdut și am făcut după ei alte neamuri."



Iată câte operațiuni și precauțiuni necesită exterminarea unui popor, care a căzut în dizgrația Domnului:


(Numeri 31,1) "Și Domnul a vorbit lui Moise spunând:Răzbună pe fii lui Israel împotriva madianiților, apoi vei fi adăugat la poporul tău. (adică vei muri n.a.) Și Moise a vorbit poporului și a zis:Înarmați dintre voi niște bărbați pentru oștire și să meargă împotriva Madianului, ca să aducă la îndeplinire răzbunarea Domnului împotriva Madianului. (Moise se delimitează de acțiune transmițându-ne că nu avea ceva de răzbunat pe madianiți și este vorba de răzbunarea Domnului! n.a.) Să trimiteți la război câte o mie de oameni de seminție, din toate semințiile lui Israel. Au luat dintre miile lui Israel câte o mie de seminție, douăsprezece mii înarmați pentru război. Moise a trimis la război pe acești o mie de oameni de seminție și a trimis cu ei pe fiul preotului Eleazar, Fineas, care ducea uneltele sfinte și trompetele răsunătoare. Au înaintat împotriva Madianului, după porunca pe care Domnul o dăduse lui Moise; și au omorât pe toți bărbații. Împreună cu toți ceilalți, au omorât și pe împărații Madianului: Evi, Rechem, Þur, Hur și Reba, cei cinci împărați ai Madianului; au ucis cu sabia și pe Balaam, fiul lui Beor. (Deci bărbații erau primul obiectiv al răzbunării Domnului n.a.) Fiii lui Israel au luat captive pe femeile madianiților cu pruncii lor și le-au jefuit toate vitele, toate turmele și toate bunurile lor. Le-au ars toate cetățile pe care le locuiau și toate taberele lor. Au luat toată prada și toate jafurile de oameni și de vite; și pe cei prinși, prada și jafurile, le-au adus lui Moise, preotului Eleazar și adunării fiilor lui Israel, la tabăra din câmpia Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului. Și Moise, preotul Eleazar și toți mai marii adunării le-au ieșit înainte, afară din tabără. Și Moise s-a mâniat pe căpeteniile oștirii, pe căpeteniile peste o mie și pe căpeteniile peste o sută, care se întorceau de la război;Și Moise le-a zis: Cum? Ați lăsat cu viață pe toate femeile? Iată, ele sunt acelea care, după cuvântul lui Balaam, au făcut pe fiii lui Israel să păcătuiască împotriva Domnului, în fața lui Peor; și atunci pedeapsa a izbucnit în adunarea Domnului. Și acum, omorâți pe orice prunc de sex masculin și omorâți pe orice femeie care a cunoscut vreun bărbat, culcându-se cu el; dar lăsați cu viață pentru voi pe toți copiii, fetele care n-au cunoscut împreunarea cu vreun bărbat... (Deci se urmărește eliminarea oricărei posibilități de a scăpa cu viață vreun individ de sex bărbătesc. Apoi Domnul dictează regulile de împărțirea prăzii așa încât toată lumea să fie mulțumită și să mai poată apela și altă dată n.a.) ...Și Domnul a vorbit lui Moise, spunând: Fă împreună cu preotul Eleazar și cu căpeteniile caselor adunării, socoteala prăzii luate, fie oameni, fie animale. Împarte prada între luptătorii care s-au dus la oaste și între toată adunarea. Și să ridici pentru Domnul un tribut asupra oamenilor de război care s-au dus la luptă: unul din cinci sute, atât din oameni cât și din boi, măgari și oi. (După cum se vede Domnul nu percepe nici o diferență n.a.) Să le luați din jumătatea cuvenită lor și să le dai preotului Eleazar, ca un dar ridicat pentru Domnul. Și din jumătatea care se cuvine fiilor lui Israel să iei unul din cincizeci, atât din oameni cât și din boi, măgari și oi, din orice animal; și să le dai leviților, care păzesc cortul Domnului. Și Moise și preotul Eleazar au făcut așa cum Domnul poruncise lui Moise. Prada de război rămasă din jaful pe care oamenii de război îl luaseră era de șase sute șaptezeci și cinci de mii de oi, șaptezeci și două de mii de boi, șaizeci și una de mii de măgari și treizeci și două de mii de persoane, femei care nu cunoscuseră împreunarea cu bărbat... Căpeteniile oștirii, căpeteniile peste o mie și căpeteniile peste o sută s-au apropiat de Moise, și i-au zis lui Moise: Robii tăi au făcut socoteala bărbaților de război care erau sub mâna noastră, și nu lipsește nici un om dintre noi. Noi aducem deci, ca dar Domnului, fiecare ce a găsit, lucruri de aur, lănțișoare, brățări, inele, cercei și salbe, ca să se facă ispășire pentru sufletele noastre înaintea Domnului. Moise și preotul Eleazar au primit de la ei aurul, tot felul de obiecte lucrate. Tot aurul pe care l-au adus căpeteniile peste o mie și căpeteniile peste o sută, ca dar ridicat, cântărea șaisprezece mii șapte sute cincizeci de sicli (201 kg. n.a.). Bărbații de război au păstrat fiecare pentru sine prada pe care o luaseră."


Iată deci ce afacere rentabilă este exterminarea unui popor, chiar și din rațiuni genetice. Cui îi mai pasă ce au făcut sau nu au făcut madianiții, la cine se închină, pe cine pun pe statui, când se poate procura o asemenea captură, fără a pierde măcar un om în luptă, deși se anunțase un război! Chiar și americanii în războaiele lor, tot atât de binefăcătoare, mai anunță acolo, de ochii lumii, 50-60 de morți și dispăruți, din care Rambo recuperează apoi trei sferturi.


Să urmărim cam ce misiuni îndeplineau băieții buni: Aduceau documentații, făceau însămânțări artificiale, demolau sau distrugeau cetăți. Dar totul depășea puterea de înțelegere a oamenilor și atunci își ofereau singuri explicații plauzibile. Ca și astăzi. Nimic nu s-a schimbat!

(Sura XXIII,51) "Și Noi îi dădurăm lui Moise scriptura, pentru ca ei să fie ocârmuiți. Și Noi îi făcurăm pe fiul Mariei și pe maică-sa spre semn și le dădurăm amândurora pe o colină o locuință statornică și un izvor."

(Sura XIX,19) "El zice:Eu sunt un trimis al Domnului tău, ca să-ți dau un fecior curat. Ea zice:De unde să-mi fie fecior, dacă nu m-a atins bărbat și nu sunt curvă? El zice: Așa e ! A zis Domnul tău. Aceasta îmi este ușor! Și Noi voim să-i facem un semn pentru oameni și o îndurare de la Noi. Și aceasta este un lucru hotărât. Și ea îl zămisli și se retrase cu el într-un loc ascuns."

(Sura XXI,5) "Ba ei spun:Sunt vise încurcate. Ba el a plăsmuit. Ba el este poet. Și el să ne aducă un semn, cum au fost trimiși cei de nainte. N-a crezut înaintea lor vreun oraș ce l-am dărâmat Noi. Oare ei vor crede?"

(Sura XXI,11) "Și câte cetăți am făcut Noi fărâme, pentru că erau nelegiuite, și am ridicat alt popor în urma lor."

(Sura XI,72) "Și veniră trimișii noștri la Abraam cu veste bună. Ei ziseră: Pace! El zise: Pace! Și el nu întârzie să le aducă un vițel fript. Și când văzu el că ei nu întinseră mâna lor la aceasta, îi ținu el de străini și se temu de ei. Ei ziseră: Nu te teme noi suntem trimiși la poporul lui Lot."


Aflăm și rețeta și tehnologia de producere a materialului uman. Folosesc material genetic selecționat pe care îl cumpără poate și ei pe bani grei de la alți zei, sau de la geneticieni, cum cumpărăm și noi sămânța de vinete gigant de la olandezi.

(Sura LXXVII,20) "Oare nu v-am făcut Noi din apă lepădată (lichid spermatic n.a.) și am adus-o într-un statornic (stabilizator termic-termos n.a.) până la un termen anumit (termen de valabilitate n.a.)? Și Noi putem, frumos putem!"

(Sura LXXXVI,4) "Fiecare suflet are asupra sa un păzitor, deci să se uite omul din ce este făcut. El este făcut din apă ce se varsă ce iese dintre coapse (lichid spermatic n.a.), și dintre coaste (lapte matern n.t.)"

(Sura LXXVI,2) "Noi l-am făcut pe om dintr-o picătură amestecată, ca să-l ispitim și-i dădurăm auz și vedere. Noi l-am ocârmuit pe drum, fie că a fost mulțumitor, fie că nemulțumitor."

(Sura LXXV,4) "Ba Noi suntem în stare să potrivim la un loc vârfurile degetelor sale. Însă omul voiește să păcătuiască față de ceea ce stă înaintea lui."

(Sura LXIV,7) "Zic cei necredincioși că nu vor fi înviați. Spune: Ba da, pe Domnul meu, veți fi înviați, apoi vi se va vesti ce ați făcut. Și aceasta este ușor pentru Dumnezeu."

Dar ar mai fi ceva, un mesaj adresat posterității, deci Domnul știa că ne trebuie cincisprezece secole:

(Sura IV,116) "Dumnezeu nu-i iartă celuia ce face asemenea cu Dumnezeu o ființă."


De această dată ne luăm libertatea să ne adjudecăm selectiv mesajul, care ne onorează. Domnul nu se mai adresează laolaltă pentru oameni, boi, măgari, oi iar precauția trădează faptul că s-a mai întâmplat, în civilizațiile anterioare! Adică din păcate, le călcăm pe urme! Sau poate și ceilalți parteneri de planetă, boii, măgarii, oile se vor deda cu timpul la experimente genetice. De fapt, dacă ne amintim au și făcut-o. Măgarii au făcut experiențe genetice cu caii și au creiat o ființă nouă, catârul. Lucru pedepsit fără părtinire de zeu, care nu permite proliferarea catârului dar îl lasă, în mărinimia sa, să-și trăiască viața.

(Sura LXXXVI,17) "Deci dă-le vreme necredincioșilor, și Eu voi să le dau vreme cu încetul."

La fel se întâmplă și cu vinetele olandezilor. Răsar, cresc, înfloresc, fac vinete mari cât pepenele, dar nu fac și semințe! Poate tot așa vor plăti până la urmă și olandezii înșiși, nu întâmplător au început, în premieră mondială, să-și căsătorească femeile cu femei și bărbații cu bărbați! Unii cred că nimic nu este întâmplător. Eu cred că toate sunt într-o deplină corelație nu numai fluturii cu cicloanele, cum zicea LAO TSE.

Astăzi unii dintre oameni au înțeles că este suficientă prelevarea unei celule dintr-un organism viu sau mort, pentru a determina prin analiza ADNului performanțele sau caracterele individului. Cei ce s-au combinat nepermis și-au îmbogățit ADNul cu caractere suplimentare, ceea ce îi face neconvenabili standardului, deci fiind păcătoși sunt distruși. Cei cu ADNul nealterat, credincioșii, pot fi lăsați să prolifereze sau reconstruiți chiar dintr-o singură celulă.


Lucrul cu oamenii este deosebit de dificil. Ei nu pot fi ținuți în frâu, deci discutăm despre liberul arbitru, nu pot fi înșelați fiindcă observă; nu pot accepta fiindcă nu li se explică corect; nu li se poate explica fiindcă ar înțelege că nu-i deosebește nimic de oi, boi, măgari, cămile sau salăți, piersici; sunt inteligenți, frumoși, sănătoși și nu rezistă femeilor care-i ispitesc zi și noapte; nu pot fi animale inconștiente fiindcă au fost ridicați la rangul de oameni; dar nu pot ajunge ca zeii fiindcă sunt puzderie și seamănă prea mult cu animalele.

În schimb ar putea înțelege ce li se întâmplă fiindcă și ei procedează la fel cu turmele când vor doar Merinos, cu cirezile când doresc numai Holshtein, cu hergheiile când nu acceptă decât pur sânge arăbesc, cu pepinierele când e sezonul altoirilor.


Zeii și trimișii lor sunt exasperați dar au sarcini ce trebuie duse la îndeplinire, având la rândul lor ierarhii la fel de neîndurătoare. Din când, în când mai scapă câte un suspin de parcă i-am putea ajuta cu ceva sacrificându-ne:

(Sura LIX,21) "De am fi trimis Noi acest Coran asupra unui munte, ai fi văzut tu cum se înjosește și se despică el de frica lui Dumnezeu."

(Sura LVI,74) "Și eu jur pe apusul stelelor - și acesta e jurământ greu, dacă ați ști - acesta este un Coran cinstit, într-o carte ascunsă (căci originalul este la Dumnezeu n.t.)."

(Sura LVI,57) "Noi v-am făcut pe voi și de ce nu voiți să credeți? Ce credeți ceea ce vărsați drept sămânță, ați făcut-o voi sau am făcut-o Noi? Noi am hotărât între voi moarte, Noi nu suntem împiedicați ca să vă înlocuim cu semeni de-ai voștri și să vă facem din nou fără să o știți…
Oare vedeți ceea ce semănați? Lăsați voi aceea să crească, sau suntem Noi cei ce facem să crească?"

(Sura LVIII,20) "Satan a prins putere asupra lor și i-a lăsat să uite pomenirea lui Dumnezeu. Ei sunt tovarășii lui Satan. Oare tovarășii lui Satan nu sunt pierduți?"


Oamenii au avut cele mai nepotrivite atitudini în relația cu controversatele personaje trimise de zei. Lista este lungă Iov, Iona, Enoh, Ezra, Noe, Abraam, Moise, Ioan, Isus, Mohammed, Budda. Pe cei mai mulți i-au ignorat, pe unii i-au făcut mincinoși, pe alții nu i-au crezut, unora le-au luat viața. Procesul se continuă și în zilele noastre. Lipsite de perspectiva timpului evenimentele cotidiene par a nu avea nici cea mai redusă credibilitate. Desele răpiri de persoane se clasează cu diagnostice psihice, atât pentru subiecți dar și pentru martori. Numai prin simpla enumerare a unor nume și subiectul cade în desuet. Totuși aleg unul singur: Betty Andreasson.



În cele din urmă decizia se împune de la sine: civilizația aceasta nu mai poate fi redresată, a fost scăpată de sub control. Culturile sunt corcite, elementele ce se mai pot utiliza (rămășițele) vor fi identificate pentru relansare, metaforele sunt diferite, deci procesul le era cunoscut, dar e atât de incredibil:

(Maleahi 3,3) "Și El se va așeza ca topitorul și ca purificatorul argintului; va curăți pe fii lui Levi, îi va purifica așa cum se curăță aurul și argintul și vor aduce Domnului un dar de mâncare în dreptate."

Totul se va lua de la început. Laboratorul va fi sterilizat și va fi adus un nou material genetic ultrarafinat. Tot în capsule termostatate și cu termen de valabilitate inscripționat ca pe bere: "Best before see base of the can".

(Matei 3,12) "Acela Își are lopata în mână, Își va curăți cu desăvârșire aria și își va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge."


Ciudat este că îngerii, băieții buni, se situează pe altă ramură a lanțului trofic, spre deosebire de zei. După rușinea cu uriașii, zeii nu își mai păzesc turmele de oi, cu lupi, cum mai fac uneori și oamenii. Ingerii manifestă conștiinciozitate, dar sunt cu gândul la toanele sau furia șefului ierarhic;

(Sura LXXVI,9) " Noi vă hrănim de dragul lui Dumnezeu, nu cerem de la voi răsplată și nici mulțumită. Noi ne temem de o zi posomorâtă și nenorocită de la Domnul nostru."

(Sura XVI,5) "Și vitele le-a făcut pentru voi; la ele sunt haine calde, și folos pentru voi și voi mâncați din ele. Ele sunt pentru voi o podoabă când le adunați în staul și le scoateți la păscut. Și încărcați pe ele sacii pentru țări pe care nu le-ați ajunge fără necazul sufletelor."

(Sura XXII,37) "Și cămilele vi le-am orânduit Noi pentru obiceiurile lui Dumnezeu: aveți bine cu ele; amintiți numele lui Dumnezeu asupra lor când stau ele cu picioarele rânduite. Și dacă au căzut pe o latură, mâncați din ele și ospătați-l pe cel ce cere cu umilință și pe sărmanul cel rușinos. Așa vi le-am dat Noi vouă în stăpânire, ca să fiți mulțumitori. Nicicând nu ajung la Dumnezeu cărnurile și sângiurile lor, însă ajunge la El cuvioșia de la voi.


Schimbul e limpede și nu se poate ieși din limitele lui. Noi primim tot ce ne trebuie, pentru a da la rândul nostru, ceva ce-i trebuie atât de mult zeului: energia derivată din cuvioșie, adorație, adulare. Sustragerea de la aceste obligații este echivalentă cu trădarea. Este o lege generală, care nu admite excepții, iar noi am încălcat-o din neștiință și cutezanță.

Deducem de aici că și parlamentele cerești au tot câte două camere, care votează una împotriva celeilalte, ca pe Pământ. Pe de o parte se încurajează cercetarea fundamentală:
(Matei 7,7) "Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide."

Pe de alta parte libertatea are limite ușor de atins, cum ziceam:
"Dumnezeu nu-i iartă celuia ce face asemenea cu Dumnezeu o ființă."

În concluzie, înainte ca ei să reînceapă, noi trebuie să resfârșim...