La început a fost... Ardealul!?


Când ai în față un cuvânt precum Ardeal nu este suficent să spui: "este de origine indoeuropeană și înseamnă pământ, ca și germanul er'de, și asemănător cu er'be=moștenire". Trebuie să ajungi în momentul în care a fost rostit prima dată și să încerci să pătrunzi valoarea sacră de atunci. Fără a exagera, acel moment de început poate fi acum opt sau zece mii de ani, când cei ce-și ziceau arieni au plecat spre teritoriul Indiei de azi. Arya, țara mitică de origine a arienilor a stat la baza unei familii de cuvinte în toate limbile din arealul indoeuropean. Datorită populației sedentare, termenul a evoluat și generat arie (ca suprafață), a ara (ca activtate), iar în spaniolă, arado=plug (ca și numele orașului Arad).
În spaniolă ara înseamnă altar. În cosmogonie e prezentă mama-pământ și tatăl- cerul; de aceea majoritatea ritualurilor sunt legate de muncile agricole. Pământul devine altarul unde bobul de grâu este"jertfit" pentru o nouă recoltă. Și la noi s-au păstrat multe obiceiuri și sărbători agrare. Începutul primăverii este legat de cocor, pasăre pentru care sunt trei zile în calendarul popular, din 7 până în 9 martie. Ca la un ritual sacru țăranul îmbracă haine albe la arat. Din același motiv divinitatea triplă a vechilor iraniei (arieni) Ardvi Sura Anahita evocă pământul-mamă ce așteaptă aratul și semănatul, căci ea înseamnă: cea umedă, cea puternică, cea imaculată. Tot un cuvânt sacru este și Arta-van=zeul Adevărului (la arieni), care se regășete în limbile europene cu sensul de reflectare a adevărului prin creația artistică.
În epoca romană exista Ardea cinerea - adică stârcul cenușiu, pasăre de baltă născută din cenușa orașului rutulilor, Ardea, distrus de troienii lui Enea. În engleză alder înseamnă arin, copac din vecinătatea râurilor. Umiditatea crează condiții favorabile dezvoltării vegetației și pădurilor, dar și unor locuri mlăștinoase, astfel că arduo din spaniolă, arduous din engleză și ardu din franceză desemnează ceva greu, anevoios. Limba italiană exprimă prin ardine verbul a îndrăzni, a cuteza să treci peste ceva anevoios=arduo. "Nesocotirea" zeiței umede Ardvi duce la arșiță și la termenul arde (care poate să reprezinte și gazul metan din Ardeal - un potențial foc). Geologii au dat denumirea de ardezie unor argile supuse la presiuni și temperaturi mari. În zona Benelux se găsește podișul Ardenni, care este străjuit de zone muntoase spre est și spre sud, aproximativ asemănător cu podișul Transilvaniei. În germană all=univers, allda=aci, arar=visterie, iar prin rotacismul literelor r și d cu l și t apar al'te=moș și al'ter=vechime, von al'ter=din vechime. Acestea se apropie de spaniolul aldea=sat, iar în română "alde" are sensul de "cei din familia lui X", dar există și ca nume. Agronomul și scriitorul Sandu-Aldea Constantin (1874-1927) este fondatorul Științei ameliorării plantelor din România. Dacă adăugăm numele regelui Lidiei, Ardis (652-629îHr.), al satrapului Armeniei Ardvastes (317-284 îHr.) și al Ardieilor (populație ilirică care atinge apogeul în sec.III îHr.) atunci putem înțelege cât de vechi și de răspândit ar putea fi termenul Ardeal. Unele toponime încă mai amintesc de zei precum Agnita, Ilia și eroi vedici ca Sita, iar Crișurile și Crișana "vorbesc" de Krishna (a cărui mamă era fecioara Devaki, azi Deva).
Putem înțelege termenul Ardeal ca țara Arya, a neamurilor ariene, acea Grădină a Maicii Domnului după cum spunea Papa Ioan Paul al II- lea - și cum de fapt este prin Ardvi Sura Anahita, lutul biblic al lumii indoeuropene. Sau poate însemna Altarul, acel loc vechi și sacru (AR-A din DEAL) unde își are originea după mamă și Apollo (tribul Apulilor - Apulum) transmis elenilor (care au botezat o insulă Delos, așa cum alta se numește Carpathos). Pământul patriei noastre este binecuvântat; de la divinități de prim rang precum Geea, Daksha și Ardvi... ne vin Geția, Dacia și Ardealul. Aici s-au găsit cele mai vechi fosile ale "omului modern european" - de acum 35.000 de ani.