agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-25 | [This text should be read in romana] |
Texte publicate anterior:
0. MotivaÈ›ie: http://www.agonia.ro/index.php/essay/161333/index.html 1. O Poveste postmodernistă: http://www.agonia.ro/index.php/essay/157964/index.html 2. Este Realitatea o Târfă?: http://www.agonia.ro/index.php/essay/161334/index.html 3. Este Existenta reala? - Context cultural european-occidental si Budismul: http://www.agonia.ro/index.php/essay/161834/index.html 4. MarÈ™ul triumfal (peste limite) al Empirismului pozitivist: Fizica cuantică, Logicile paraconsistent, TehnoÈ™tiinÈ›a È™i Postumanismul (Partea I-a) http://www.agonia.ro/index.php/essay/164051/index.html 5. MarÈ™ul triumfal (peste limite) al Empirismului pozitivist: Fizica cuantică, Logicile paraconsistent, TehnoÈ™tiinÈ›a È™i Postumanismul (Partea II-a): http://www.agonia.ro/index.php/essay/171930/index.html 6. Despre simtul intern: http://www.agonia.ro/index.php/essay/172669/index.html ÃŽn campania din Egipt, Napoleon a decretat: 'SavanÈ›ii, artiÈ™tii È™i măgarii în față' (să fie primi măcelăriÈ›i - dacă o fi cazul). Cu savanÈ›ii, avea el ce-avea (o să vedem ce). Cu artiÈ™tii - numai el È™tie ce. Iar cu măgarii (asociaÈ›i cu savanÈ›ii) - vom vedea È™i aici despre ce este vorba. Ce avea cu savanÈ›ii? Păi atunci când l-a întrebat pe Laplace 'Unde e locul lui Dumnezeu în teoria dumitale?', a primit următorul răspuns: 'Nicăieri! Pentru că nu am avut nevoie de Dumnezeu în Teoria mea!'. Poincaré o spune mult mai clar: ' [Când vom] cunoaÈ™te exact [toate] legile naturii È™i situaÈ›ia Universului la momentul iniÈ›ial [vom] putea prevedea exact situaÈ›ia acestuia la o dată oarecare….[Dar până atunci] o [cât de] mică neglijare a unora dintre condiÈ›iile iniÈ›iale poate conduce la schimbări foarte mari în final…PredicÈ›ia [în astfel de cazuri] devine imposibilă È™i avem de-a face cu un fenomen întâmplător'. Asta nu înseamnă că Poincaré, mai circumspect decât Laplace, nu speră È™i el că, o dată È™i o datată, se va ajunge să 'se cunoască exact toate legile naturii È™i situaÈ›a (exactă) a Universului la momentul iniÈ›ial'. ÃŽntr-un alt timp - din labirintul 'Grădinii potecilor ce se bifurcă' al lui Borges - Napoleon s-o fi întâlnit cu Adam. Pe care, mai târziu, mult mai târziu, adică azi, savanÈ›ii l-au rebotezat 'Homo sapiens'. (Mai în glumă, mai în serios, luând în calcul ipoteza biblică, au presupus că ceea ce au descoperit ei, ar fi putut fi chiar Adam căruia - după un craniu găsit de arheologi nu È™tiu pe unde - i-au reconstituit chiar È™i figura. Că asta era, sau nu, aidoma cu cea a lui Dumnezeu, nu ne-au spus). Și cu acest "Homo sapiens" tocmai se întâmplase un 'fenomen [cu totul] întâmplător'. Și anume, printr-o mutaÈ›ie de-a dreptul impredictibilă, "Omului din Neanderthal" i se adăugase un cromozom în plus (y) È™i își dublase, instantaneu, capacitatea craniană. De la 250 de grame, la 500 (È™i aÈ™a a rămas; până acum, deocamdată). Prin urmare, probabila întâlnire a lui Napoleon cu Adam, l-o fi pus pe gânduri. Și È™i-o fi pus È™i el, ca tot omul, problema existenÈ›ei lui Dumnezeu - că nu cred să se fi gândit la extratereÈ™trii care nu erau, încă, la modă. Cu atât mai mult cu cât au apărut, simultan È™i niÈ™te desene cam aiurea prin peÈ™teri de i-au făcut pe antropologi să zică, ulterior, că Adam a devenit, peste noapte, È™i primul "Homo religiosus". Prin urmare, acum pare a se clarifica È™i de ce Napoleon i-a asociat pe savanÈ›ii din timpul său cu măgarii. Dar ce să-i faci. Napoleon a rămas Napoleon. Adică a câștigat bătălii după bătălii dar a pierdut, destul de rapid, războiul în final. ÃŽn timp ce savanÈ›ii de atunci, în frunte ce Laplace (unul dintre măgarii È™efi), au dat naÈ™tere unui război mai lung. ÃŽncepând cu Iluminismul. Trecând prin diverse bătălii (Modernism, Materialism dialectic, Empirism pozitivist) ca să piardă È™i ei acum războiul prin "Postmodernism". Și aceasta, spre deosebire de Antichitate greacă - care È™tia ea ce È™tia - Iluminismul, încă de la început, a pierdut pe drum ceea ce se poate numi "simÈ› intern". Platon, sigur, nu s-a intersectat, în alte serii de timp a là Borges, nici cu Moise sau alÈ›i profeÈ›i biblici È™i nici cu Isus Cristos. Pentru că, altfel, ar fi vorbit de Dumnezeu È™i nu de Divinitate. "RevoluÈ›ia" platoniciană a constat, în primul rând, prin împărÈ›irea ExistenÈ›ei în două: ACOLO È™i AICI. ACOLO (unde există Divinitatea), se află o lume esenÈ›ială, ontologic plină, lumea Binelui È™i Frumosului. ÃŽn ultimă instanță a "ideilor" È™i "formelor". AICI se află o lume a devenirii, ontologic precară, lumea Răului È™i Urâtului. Lumea lui AICI imită lumea de ACOLO È™i este "produsă" de aceasta. Omul este, ca lume in ansamblu, o fiinÈ›a dublă, alcătuita din suflet si corp. Sufletul nemuritor aparÈ›inând lumii lui ACOLO, in timp ce corpul aparÈ›ine lumii lui AICI. Menirea autentica a omului, salvarea sa de Rău, este sa fuga de AICI, ACOLO. Acest lucru se face prin "Theoria" = privire concentrata, contemplaÈ›ie: privire a unui "ochii interior" (i.e. " simÈ› intern") care e mijlocită de suflet. Iar acest "simÈ› intern", care se adaugă celor cinci simÈ›uri comune, nu are nimic de-a face cu "intuiÈ›ia" aÈ™a cum o consideră Iluminismul, Modernismul, etc,, până la Postmodernism; adică "facultatea de a percepe imediat un obiect individual dat sensibil" (o astfel de percepere având loc numai prin unul sau mai multe dintre cele cinci simÈ›uri comune). DefiniÈ›ie utilizată È™i de Kant. Care, însă, mai subtil, are grijă să nu simplifice tăind chiar cu satârul. Pentru că el mai conferă "intuiÈ›iei" È™i alte sensuri. Cum ar fi acela de a o considera drept o receptivitate (umană) de a fi afectată într-un chip oarecare de "lucrul în sine". (Despre modul în care înÈ›elege IntuiÈ›ionismul "intuiÈ›ia", am vorbit acum două episoade È™i nu mă voi repeta. Voi spune numai că È™i aici nu este vorba de un "simÈ› intern" în sensul sugerat de Platon) ÃŽn concluzie, Platon pune la originea posibilității sufletului de a pendula între AICI È™i ACOLO, exact ceea ce am numit "simÈ› intern". Mult mai târziu, o pleiadă întreagă de filosofi vor spune lucruri similare. Ca, de exemplu Descartes (când pune în discuÈ›ie ideile înnăscute) sau Hegel, într-un mod mult mai întortocheat în 'Prelegeri de Filosofie a Religiei'. Și exemplele se pot înmulÈ›i. Iar I. Petrovici sintetizează: acest "simÈ› intern" este 'un dar firesc de a ghici adevărul, de a nimeri direcÈ›ia È™i locul soluÈ›iei' (Intoducere în Metafizică). Cam în ce fel aÈ™i putea să vorbesc despre acest "simÈ› intern" ca să-l înÈ›eleg, în primul rând eu È™i apoi È™i Dvs., cititorii? Să zicem că el poate fi generat de un "organ" (de fapt un "sistem") similar cu cel al văzului, auzului, etc.. Care facilitează È™i ceea ce s-ar putea numi acea "imaginatio vera". Diferită de cea care produce vedenii, care delirează (uneori extrem de atrăgător sau, măcar, interesant, cu efecte neaÈ™teptate, numai întâmplător È™i "adevărate" ca la jocul la ruletă sau cu zaruri, ca în cazul Suprarealismului, Onirismului (estetic) È™i alte "istme", fiind pe cale de a-È™i da ultima suflare în Postmodernism). "Imaginatio vera", care, atunci când ajunge la È›intă, exclamă, în extazul încântării È™i mirării ajunsă la parorxism, acel "Evrika" al descoperitorilor unei noi "realități", extrem de reală, mult mai "reală" decât "realitatea" cotidiană, rutinieră. Este "realitatea" creatorilor adevăraÈ›i. Nu a celor cu "IQ" bătând spre 100 (sau peste, dacă se poate), È™i care sunt apÈ›i să rezolve numai probleme cu o singură soluÈ›ie, dar cu căi multiple de a ajunge la aceasta (ei "descoperind" calea cea mai scurtă È™i elegantă). Ci a adevăraÈ›ilor creatori. De obicei cu un "IQ" mediu sau chiar submediu (evident, sunt È™i excepÈ›ii). Dar care rezolvă extrem de rapid, eficient È™i elegant probleme care admit mai multe soluÈ›ii, fiecare soluÈ›ie putând fi atinsă prin căi multiple. Este vorba de creatori, de genul lui Arhimede, Edinson, Newton, Einstein, Hawking (despre ultimii doi È™tim că au avut dificultăți, aproape de eÈ™ecuri, în timpul studiilor elementare sau medii; studii care pun accentul pe "IQ" È™i nu pe aÈ™a numita "gândire laterală", asociativă, analogică, poetică - într-adevăr imaginativ-poetică), etc.. Este vorba, repet, de posibilitatea pătrunderii în alt/alte niveluiri al Realității, fără nici un fel de "Ãnstrument" sofisticat de măsură care să prelungescă cele cinci simÈ›uri comune cărora li se acordă importanță capitală în cadrul "Empirismului pozitivist". ÃŽn fine, este vorba de acel "simÈ› intern" despre care Extrem-orientalii spun că, printr-o percepÈ›ie "pură" ajung să "simtă" o "prezență" care nu se dezvăluie celor cinci simÈ›uri comune. Ca atunci, de exemplu, când priveÈ™ti cu insistență în ceafa cuiva întors cu spatele iar acesta îți "simte" prezenÈ›a È™i se întoarce să vadă despre ce-i vorba. ÃŽn fine, se mai poate spune că, în formularea unei teorii oarecare, de exemplu în fizica de astăzi: cea a corzilor, supercorzilor, bane-lor, buclelor, etc. care încearcă să pătrundă în subcuantic (cu "mâna goală") înainte ca experienÈ›e "obiective", exterioare să poată fi făcute cu tehnologia actuală, contează, în primul rând, "adevărul" principiilor/axiomelor/postulatelor care stau la baza acestor teorii È™i nu "adevărul" demonstrării de teoreme ("construcÈ›iei matematice" aÈ™a cum presupune IntuiÈ›ionismul). Iar "adevărul" setului iniÈ›ial de aÈ™a zise "presupuneri" depinde, exclusiv de acuitatea "simÈ›ului intern" al celui care le stabileÈ™te, fără a avea nimic altceva la îndemână decât, pur È™i simplu, o "experiență interioară" (subiectivă). Și de aici începe frumuseÈ›ea jocului între "subiectiv" È™i "obiectiv". |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy