Limba maghiară a fost introdusă în Școlile poporale românești, ca obiect de studiu, prin Legea școlară nr. XVIII/1879, treptat, începând cu clasa a doua. Conform legii învățătorii erau obligați ca în timp de șase ani să și-o însușească, în așa măsură, în cât să poată instrui elevii. La examenul de absolvire a viitorilor învățători li se pretindea ca la anumite materii să dea răspunsul în această limbă.
Tendința de maghiarizare forțată, prin școli, care a atins apogeul după 1907, se materializează, în primul rând, prin noile Planuri de învățământ care prevedeau predarea limbii maghiare în 13/ore pe săptămână. Spre exemplificare dăm repartiția de ore pentru clasa a VI-a Această repartiție a fost obligatorie din 1907(de când s-a votat Legea Appony) și până în 1918 :
- Limba maghiară …………………13 ore (37, 68%)
- Limba maternă…………………….5,1/2 ore (15,94%)
- Matematica…………………………5 ore (14,49%)
- Religia…………………………… 3 ore ( 8,69%)
- Geografia……………………………2 ore ( 5,79%)
- Științele Naturale…………………….1,1/2ore (4,34%)
- Istoria…………………………………1,1/2ore (4,34%)
- Desen, cânt, gimnastică – fiecare 1 oră (2,89%) fiecare)
Planul de învățământ al școlilor ne maghiare, pe care statul le susținea cu bani,se restrângea la fixarea a cinci obiecte de învățământ. S-a produs din această cauză o confuzie printre învățătorii ambelor confesiuni mulți dintre ei crezând că aceste obiecte trebuiau predate în Limba maghiară.*
Se ajunge, astfel, ca în acel „Elemenepiscola haldas naploia…..” care până în 1907 purta titlul, în școlile greco- catolice: „Ziuarul de progres al Școlii elementare … pe anul…” să se poată citii „Comput (matematică n. n.) în limba maghiară (În original în limba maghiară n.n.). La fel erau trecute în aceiași limbă și temele la istorie și la geografie. Doar la rubrica „Hittany” (Religie n.n.) subiectul lecției era trecut în Limba română
Începând cu anul școlar 1907/1908 se schimbă și imprimatele pentru documentele școlare, care se vor tipări numai în Limba maghiară.
Dacă între 1883-1907 în Protocolul de clasificațiuni” limba maghiară era trecută pe locul III după Religie și Limba română, din 1907 trece pe locul II.
Că Limbii maghiare i-a fost acordată o mai mare importanță rezultă și din rubricatura documentelor școlare de evidență. Astfel pentru limba maghiară rubrica era împărțită în cinci:
Cetire
Gramatică
Scriere corectă
Cetire fluentă
Tratarea conținutului
Pe când pentru Limba română rubrica era împărțită în trei:
Cetire
Scriere
Gramatică
Grija deosebită pentru însușirea limbii statului de către copiii altor naționalități se poate deduce și din rubrica XIII-a, din documentul amintit, intitulată: „A nem magyar nyuany leny megtanult es edig foly eknyam …?” în care învățătorul trebuia să noteze progresul însușirii limbii maghiare.
În documentele școlare numele elevilor sunt completate maghiarizat (Nicolae – Miklos, Elisaveta – Erszy, Ioan- Ianosz, Constantin – Szillard, Moise – Moszes, Augustin – Agaston etc.)
Dar învățătorii își dădeau seama de inutilitatea efortului depus de guvernanți. Iată ce spunea, în această privință, un învățător din acele timpuri: „Rezultatele instrucțiunii în limba maghiară n-au fost, nu sunt, și nu cred că vor putea fi nici în viitor deplin mulțumitoare pentru organele statului. Și aceasta nu din vina învățătorilor, care pentru a nu-și primejdui existența se străduiesc din destul pentru satisfacerea re cerințelor legale, ci din motivul că aproape tot ce câștigă elevii în timp de opt luni și jumătate în școală pierd în timpul vacanțelor de trei luni și jumătate, ne mai auzind în comună de la nimeni un cuvânt în această limbă”.**
Aceiași explicație o dădea Onisifor Ghibu lui Iaszi Oskar, directorul unei reviste culturale budapestane , care într-o vizită făcută în Săliștea Sibiului, se interesa și de progresele făcute de elevii școlii de aici, cotată ca una dintre cele mai bune școli confesionale românești din Transilvania. Din convorbirea pe care vrea să o înfiripe, în ungurește, cu un grup de copii din ultima clasă ne dăm seama că aceștia nu prezentau nici un interes pentru această limbă. copii spun că ei n-au învățat așa cum îi întreabă domnul străin.
- Dar voi cum ați învățat?
- noi am învățat așa: Ez pad, ez a tabla , ez a astal…Așa știm. Dar cum întreabă dumnealui noi n-am învățat.
În această problemă O. Ghibu conchide: Legea Appony va putea avea un singur efect, acela de a trezi o tot mai mare antipatie împotriva a tot ce este unguresc și de a împiedica naționalitățile în silințele lor spre o adevărată cultură care nu e posibilă decât în limba maternă”***



*O. Ghibu , „Școala românească din Ungaria în 1911”., Sibiu 1912, p.32
**Ioan Bratu, „Monografia Școlii greco – orientale române din Tilșca”, în „Transilvania” 1912, nr. 1-2, p. 83
***O. ghibu, „Pe baricadele vieții”, Cluj Napoca, 1981, p. 196, 198.
-