Despre starea „noțiunii” și despre (bună)starea națiunii
Scrisoare către un tânăr burghez

Rândurile care urmează nu sunt nicidecum o analiză a societății românești multilateral și capitalist dezvoltată. Sunt doar o găselniță profană, scrisă într-un limbaj nu prea academic. Analizele serioase le las pe seama batalioanelor de specialiști și analiști de toate gradele și culorile, care acoperă toată ziua ecranele de sticlă și paginile ziarelor. Ei se pricep la orice, începând cu gaura de la macaroane și terminând cu tratatele de supraviețuire a românilor pe planeta Marte (era să scriu moarte). Ãștia știu să o facă de se miră lumea, nu alta. Cu vârf și îndesat. Atât de îndesat, încât plebeul nu mai înțeleage nimic. La fel cum nu înțelege nici din sumedenia de sondaje de opinie, comandate de unii sau alții dintre combatanți. Dar ce știi tu? Jocul se joacă după muzică. Cine are banul, comandă muzica. Simplu, nu? Liderii de opinie se dau în stambă, zi de zi, să ne lumineze pe noi, neștiutorii din mahalalele provinciei România. I-auzi drace, lider de opinie! Cine naiba a mai aruncat pe piață și sintagma asta? Adică eu nu pricep cum vine asta, să conduci o părere! Tu ca lider, deci șef, apuci tandru de toartă o părere și o conduci agale pe șantierele patriei? Grozavă chestie! Dar asta este altă opinie, fără lider.

Bine, bine, dar ce legătură au toate astea cu mine? Mă întrebi cu ochii tăi de viezure duși în fundul capului.
Păi au, mă, au! Pentru că e cazul să înveți odată și odată să trăiești cu picioarele pe pământul țării tale și nu prin norii democrației occidentale. Þi-o spun de la obraz. M-am săturat de tine, mă nesătulule. M-am săturat să mă împungi în fiecare zi în coaste cu sula ta de plastelină. Văd prin tine mai ceva ca printr-o lupă. Îți văd și-ți aud gândurile de avar. Mă răul mileniului, chiar nimic nu-ți mai ajunge? Cine te-a obligat, deșteptule, să-ți tragi centrală de apartament? Zi, mă, cine? Încălzirea centrală, cu apa aceea infectă venind pe țeavă de la termocentrală, nu era bună? Ce dacă puteai răci ciorba pe calorifere? Ca să pari șmecher și mai burghez decât vecinul tău, ți-ai tras și termopane. Ce ai avut cu geamurile alea vechi de când lumea, cu lemnul scorojit și crăpat prin care se auzea simfonia grivățului? Þi-ai tras termopane să nu mai auzi nimic din natură. Nici vântul, nici manelele din blocul vecin, nici urletele tribale ale găștilor de băieți buni din cartierul tău luxos. Nimic nu-ți mai ajunge, mă fariseule? Și te miri, ca prostul în târg, că îți iasă vorbe și povești fantastice, că de unde mă-sa are ăsta atâția bani, că nu se poate, are el vreo afacere dubioasă cu primăria, cu Compania Pompelor Funebre sau cu infuzia de capital extraterestru, altfel nu se explică și....altele de genul ăsta.
Mă jenantule, mă arvunitule la bănci și C.A.R –uri de toate felurile, mă, de ce nu ești mai precaut cu averea ta? Te calcă dracului hoții într-o bună zi și îți iau totul. Chel te lasă. Nici de calul de la bicicletă nu te vor ierta, mă inconștientule. Mai zilele trecute, te-am surprins gândind cu creierul tău de burghez ajuns că, din plățile compensatorii, din pensia ta babană, din salariul pe care ți-l dă cu atâta dărnicie binevoitorul tău patron, nu poți să-ți plătești ratele, gazele, apa, telofonul, că nu îți permiți o săptămână de concediu. Și dă-i și înșiră pe ața ta putredă pretenții din astea absurde. De unde, măi românașule, atâtea mofturi? Te-a făcut mă-ta cu celularul la ureche și nu te mai descurci altfel? Vrei să te zbengui în slip pe proprietatea ta de beton? Te lenevești de atâta căldură și îți poți pierde delicata formă de semnul întrebării? Vrei carne tot la două zile? Nu știi, mă, că alimentul ăsta îngroașă venele, că creierul tău de moluscă nu se mai oxigenează și că poți avea cea din urmă surpriză? Gândește, omule, că doar nu ești conservă, ce naiba!
Vrei mobilă nouă, haine noi? Pentru ce? Măi prietene, ce are mobila aia veche, din lemn masiv, dăruită de bunică-ta odată cu garsoniera, garsonieră pe care ai și schimbat-o cu un apartament tip vagon imediat după ce bătrâna a plecat în călătorie de nuntă. De ce mă, de ce? Să ai tu spațiu unde să-ți pui rumegușul, să ai tu confort de nabab prusac? Mă, strămoșii tăi au trăit în peșteri până i-a luat dracul și nu au pățit nimic. Asta pentru ca tu să crești mare, frumos și deștept. Si cu pretenții, că așa ești tu, vrei să fii și cu sufletul în rai și cu altceva undeva.
Fii modest, mă. Prietenii te vor subaprecia mai mult decât îți închipui.
De ce nu stai tu, frumos, între betoanele tale cu termopane, gresie și faianță? Butonează telecomanda televizorului, pe care l-ai luat doar cu buletinul, umple-ți gura cu divertismentul telenovelelor, manelelor, talk-show-rilor, încântă-ți privirea cu morții de pe șoselele românești, cu vip-uri sterpe și prezentatori bâlbâiți, cultivă-te, plantă de beton, informează-te, să stii și tu cum merg lucrurile pe lumea asta carpatină. Să nu te doară capul de concediu! Are cine să meargă acolo, nu-i musai să mergi tu.
Ceva îmi place teribil la tine. Îmi place că stii ce vrei. Întotdeauna mi-au plăcut oamenii care știu ce vor. Ca și domn’ Nelu, care a scumpit ness-ul mai ceva ca fesul. El știe ce vrea. Dar și tu știi, așa că poate să vină SMURD-ul și părintele Pătrașcu, tu tot acolo o să bei ness-ul, pentru că ești burghez și te respecți mai mult decât te respectă alții.
După noile studii privind gravitația universală, se pare că nu e totul pierdut. Mai este o șansă pentru a îndrepta lucrurile, pentru a-ți schimba comportamentul de burghez avar. Mai ales că s-a anunțat pe toate potecile provinciei că binele va veni. Nu se știe când. Nu se știe pe adresa cui. Dar, cu siguranță, va veni. Așa că: fii pe fază, amice!

Cu salutări cordiale, Ion Pascal Vlad