Toata lumea vorbește despre originalitatea filmului "Matrix". Însă puțini știu de cartea scriitorului de romane de anticipație William Gibson, "Neuromancer", premiată cu 6 distincții literare, ca premiul Phillip K. Dick sau premiul Hugo, carte care avea sa vadă lumina tiparului încă din 1984- coincidența cu titlul carții "omonumerice" a lui George Orwell este una frumoasă pe linie ideatică-. Foarte multe dintre elementele narative conținute în cartea australianului aveau sa se regăsească în scenariul producției cinematografice. Sunt de învestigat nume de locuri, rolul nuclear pe care îl deține în ambele creații IA-ul, adică inteligența artificială cât și spațiul virtual, de asemenea, este de menționat funcția de punte de legatură pe care o posedă inteligența artificială, mai exact, a unei conexiuni dintre spațiul fizic cunoscut și un domeniu nebănuit. Dacă în "Matrix" spațiul fizic se dovedește ca fiind, de fapt, adevăratul spațiu morganatic, iar realitatea se află dincoace de rețeaua informatică uterină în care sunt ținuți într-o existență larvară oamenii, mai exact mințile lor, în "Neuromancer" situația este inversată prin aceea că adevărata libertate pare că poate să fie obținută prin absorbția în spațiul virtual, capabil sa ofere elementului noesic al omului satisfacții inaccesibile în lumea exterioară. În ambele ipostaze culturale libertatea este materializată prin intermediul tehnicii. Similitudinile sunt numeroase și pot să fie relevate la o lectură mai atentă a cărții lui Gibson. Nu putem să ne limităm prin a ne referi exclusiv la conceptele hinduiste ori buddhiste care pot să fie regăsite în "Matrix" în calitate de factori ideatici inspiratori. Ambele doctrine indiene, ca și doctrinele hinduse vedice heterodoxe, susțin irealitatea lumii fizice sau sensibile. Caracterul "mayatic" sau iluzoriu al acesteia poate să fie relevat prin cunoaștere: "jnana" sau "vydia", mai precis, prin cunoașterea de sine, prin auto-cunoaștere. Cele două realizări contemporane metaforizează procesul de auto-realizare sau de purificare de balastul ignoranței. În "Neuromancer" spațiul virtual sau cyber-space-ul este tratat ca fiind o dimensiune superioară a existenței, ceva de genul transcendenței microfizice, însă transcenderea condiției antropice mundane se face dinăuntrul omului, pe cale transcendentală. Un nivel mai eterat al naturii și, implicit, mai dezirabil, este atins prin captarea sau absorbția minții umane de catre spațiul cybernetic. Cu alte cuvinte, auto-realizarea se efectuează cu ajutorul unei proteze hedonice și cognitive. În "Matrix" elementul tehnic necesită să fie suprimat întrucât este eminamente iluzoriu și-i furnizează omului o sub-existență- nu subsistență- detestabilă și lipsită de o finalitate antropocentrică. Transcendența microfizică o constituie, de data aceasta, lumea noastră, care se vădește ca fiind de fapt non-materială: o iluzie în cadrul iluziei dacă ar fi să analizăm alternativa ontologică ad-litteram și în conformitate cu doctrinele indo-pakistaneze anterior menționate. "Matrix"-ul vrea însă să transmită un mesaj dincolo de litera scenariului cinematografic sugerându-ne o paralelă între universul matriceal informatic și samsara și, respectiv, lumea reală, în curs de disoluție, și nirvana sau brahman. Ceea ce vreau să asertez este faptul că determinanții filmului sunt subestimați numeric și valoric, iar aportul romanului "Neuromancer" este semnificativ. Chiar și alimentația pe bază de orez ai locuitorilor stației geocentrice Zion este o identitate incontestabilă. Asta ca să nu mai vorbesc despre însuși numele stației. Sau hotelurile dotate cu camere hiper-ergonomice denumite inspirat, dar și realist, sicrie, care sunt prezente în narațiunea lui Gibson și care-și găsesc corespondenți în film... Sau chiar titlul operei epice a lui Gibson care poate ca ar fi fost mai potrivit filmului.