agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-02-05 | [This text should be read in romana] |
La naiba! Dacă domnul Orban nu a accidentat, la volan fiind, o adolescentă pe pasajul pietonal și nu a tamponat un mic autoturism parcat cum trebuie, atunci procurorul de caz a produs un sofism get-beget în raportul său prin care cere neînceperea urmăririi penale a domnului Orban.
Orice sofist care se respectă - sofistul este un profesionist al înțelepciunii - ar spune lucrurilor pe nume în felul acesta: "La locul cu pricina (Șoseaua Cotroceni, colț cu Bulevardul Gheorghe Marinescu) s-a petrecut un accident auto - un eveniment auto! - soldat cu rănirea unei adolescente și avarierea a două automobile. Domnul Orban aflat în trecere pe acolo, deși era la volanul mașinii de serviciu, a coborât și a stat de vorbă cu oamenii, a băut o cafea, apoi a plecat undeva ca să-i fie făcute niște analize medicale. După mai bine de treizeci și ceva de ore domnul Orban a anunțat Poliția că a avut loc un accident auto în condiții de vizibilitate scăzută - ninsoare abundentă -, cu o zi în urmă, vizavi de cimematograful Cotroceni. Domnul Orban va fi invitat în calitate de martor într-un proces intentat "accidentelor auto" în urma autosesizării organelor de drept." Argumente sunt o droaie în favoarea utilizării sofisticii, pentru că parcurgem o etapă a dezvoltării destul de... sofisticată: Curtea Constituțională suspendă instituții; justiția e condusă interimar de ministrul apărării naționale și al integrității guvernului; Leul o ia pe cocoașă; aluatului pâinii îi crește prețul, nu volumul; ultrapricepuții și universalii miniștri și parlamentari liberali se pregătesc să candideze ca să ocupe și funcțiile de primari în cele trei capitale ale provinciilor istorice ale României și câte și mai câte altele. În condițiile date trebuie să fim pragmatici. Câtă vreme "nimic nu există, iar dacă există ceva ce nu e cognoscibil și, chiar dacă va fi cognoscibil, apoi este limpede că este inexprimabil și inexplicabil" (Gorghias!), rămân doar trei motive care să ne dirijeze faptele: "PLÃCEREA, ÎMBOGÃÞIREA și CINSTIREA" (Neocrat!). Acestea întruchipează BINELE, FRUMOSUL și ADEVÃRUL în traducerea oricărui sofist care știe ce vrea. Sofistica ne pune la îndemână o serie de instrumente, a căror eficacitate este incontestabilă. Unul dintre acestea este sofismul apelului la autoritate - prin apelul la o autoritate larg recunoscută vei forța pe oricine să admită un anumit argument... care argument va lipsi cu desăvârșire, dar va fi înlocuit cu un citat celebru, invocarea unui precedent glorios, ori a unei instituții (Ex.: Dacă Rousseau a susținut că societatea se întemeiază pe existența unui contract social, rezultă că toți cetățenii trebuie să respecte regulile acelui contract social.). Alt instrument este sofismul generalizării pripite, cum ar veni să sari la concluzia definitivă, fără a "depune" argumentele necesare și a demonstra legătura (Ex.: Șomerii nu muncesc, ci trăiesc din ajutorul social, prin urmare sunt leneși.). Există apoi un sofism foarte "cald", sofismul părtinirii, care îți permite să prezinți numai datele, argumentele, sau părerea ta, ignorând lucrurile care te-ar putea contrazice (Ex.: Mesajul pe care îl transmit de la guvern sindicatelor este austeritate, lipsa banilor, restrângerea cheltuielilor.). Se adaugă acestora sofismul argumentului circular, care constă în utilizarea concluziei drept argument, adică nu vei face altceva decât să exprimi în diferite moduri aceeași și aceeași idee (Ex.: Dacă accidentul produs de mine nu ar fi ilegal, atunci nu ar fi interzis de lege.). Ai la-ndemână și sofismul analogiei nerelevante, un truc ieftin, prin care folosești argumente sau ilustrări care doar par a fi echivalente, când în fapt nu sunt - sofismul ăsta reușește doar și numai când nu ți se cere să spui de ce cele doua cazuri sunt similare pentru discuția în cauză (Ex.: Cetățenii nu trebuie să plătească taxa de înmatriculare auto, întrucât nici statul nu o plătește.). Dă rezultate bune și sofismul implicației neargumentate atunci când prevezi că un anumit lucru îl va produce cu necesitate pe un altul, fără să te scremi să oferi o explicție suficientă a acelei implicații (Ex.: Acordând facilități fiscale, nu facem decât să stimulăm creșterea inflației.). Tot așa, îți folosește sofismul argumentului nerelevant când îți susții o concluzie pe baza unui argument care nu are legatură cu aceasta - de multe ori o schiță e suficientă pentru a-ți fi acceptată părerea (Ex.: Legalizarea prostituției crește șansele post-aderării României în Europa în mod semnificativ.). Când e îngrămădeală mare folosește sofismul argumentului populist, adică fă apel la aprobarea unui larg/mare număr de oameni sau invocă tot felul de teorii pentru a-ți susține părerea (Ex.: Asociațiile iubitorilor de animale sunt de acord că animalele nu au drepturi. Așadar animalele nu au un statut moral.). ** În cazul de față, cazul Orban, ne interesează prea puțin, mai bine spus deloc, sofismul ca procedură logică. Ne-am pierde uzul și simțul rațiunii printre definiții: 1) raționament corect din punct de vedere formal, dar greșit din punct de vedere al conținutului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesențiale ale fenomenelor etc.), adesea folosit pentru a induce în eroare; 2) raționament corect în aparență, dar fals în realitate; 3) raționament fals din punctul de vedere al conținutului, dar aparent corect din punct de vedere formal, folosit în scopul de a induce în eroare; 4) raționament aparent corect, dar în fond incorect, construit astfel în scopul de a induce în eroare; etc. Logica e incomodă, alambicată și nu o să ne ajute să o scoatem la capăt. După cum se știe logica umblă cu postulatele după ea. Cu alte cuvinte cară tot soiul de raționamente deductive, adică numai pe acelea în care dintr-o judecată universală derivă cu necesitate o nouă judecată prin intermediul unei a treia judecăți. Iată cum ne-ar ajuta ea să rezolvăm/aflăm, din punctul ei de vedere, problema/adevărul lui Orban: 1. Automobilele pot produce accidente; 2. Orban are automobile; 3. Automobilele lui Orban pot produce accidente. Vax "Albina", sau "unu și cu unu face doi"! Cu alte cuvinte, Orban nefiind automobil, nu are cum să provoace accidente de automobil. Așadar, în niciun caz și sub nicio formă, domnul Orban nu poate fi subiect logic într-un raționament. Utilizând procedurile sofisticii însă, iată unde ajungem: 1. Pe dealul Cotrocenilor s-a produs un accident; 2. Domnul Orban se afla la locul accidentului (pe dealul Cotrocenilor!); 3. Domnul Orban a produs accidentul. La rigoare, concluzia ar fi că: 3') Domnul Orban este dealul Cotrocenilor (Cotroceni = Președinția României = Președintele României!). Ne putem permite să emitem așa ceva, pentru că mai avem încă trei astfel de dealuri: unul în funcție, Băsescu; și două/doi de mahala, adică Geoană și Dâncu - cazul cotrocenismului ultimilor doi l-am expus pe larg în articolul meu precedent, acela despre "blogeala social-democrată". Ce bine-mi pare că justiția românească nu recuză sofistica, ce bine-mi pare! Sofiștii și sofistica justiționarilor noștri prezintă încredere. E îndeobște cunoscut că "sofisticienii" prezintă adevărurile, din punct de vedere etic și filosofic, apelând la incertitudine și confuzie, printr-o concepție ce răsucește valorile pe toate părțile. E de notorietate că sofisticienii sunt dușmanii adevărurilor absolute și definitive, scopul lor "logic" fiind acela de a câștiga bani și, eventual, glorie. O umbră păcătosă plutește însă peste concepția și comportamentul lor, spunându-se că ei nu suportă să se raporteze la nimic ferm, universal și că Binele, Frumosul și Justiția ar fi fost înlocuite cu interesul particular, ceea ce a dat cu cracii-n sus posibilitatea unei poziționări cât de cât normale în fața valorilor. Păi e normal, sofisticienii nu te lasă să te chinui tu să întorci lucrurile pe toate fețele, doar, doar vei vedea despre ce-i vorba, ci te servesc cu generozitate din experiența lor. Nici nu sunt egoiși, o fac pe pielea ta. Da! *** Fiind noi într-un an electoral, trebuie să ne dăm seama cât de păguboasă ar fi îndepărtarea brutală a sofisticii. Înlăturarea ar avea consecințe dezastruoase. Ar însemna să-i îndepărtăm pe acei oratori plătiți și pe avocații care dau lecții, contra plată, apărându-i și promovându-i astfel pe aspiranții pentru ocuparea funcțiilor publice, fie ei mai în vârstă, fie tineri. Ar fi demoralizant și nedemn să se petreacă așa ceva. Da, nu e bine să radem totul din calea noastră! Trebuie să privim sofistica obiectiv, sub aspectul rolului ei istoric, ca un factor determinant în evoluția gândirii logice și a necesității formulării ei prin analiză. Bine spunea Protagoras: "Omul este măsura tuturor lucrurilor - a celor ce sunt, pentru că e și a celor ce nu sunt, pentru că nu sunt". Numai dificultățile cunoașterii, întotdeauna, ne fac să luăm decizii subiective. Nu mi-o luați în nume de rău dacă îmi voi încheia pledoaria în cel mai pur mod sofistic: 1. Contemporani fiind avem dreptul și libertatea de a alege cum dorim noi; 2. Domnul Orban este contemporan cu mine; 3. Prin urmare nu voi produce un accident de automobil. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy