Jazzul Republicii Moldova în mileniului trei… continuă



Iată deja că suntem într-un început de secol dintr-un nou mileniu. Coborîtoare dintr-un secol trecut, generația noastră se învechește văzînd cu ochii. Mai mult, pare că s-a născut veche de vreme că ceea ce a făcut pînă acum nimic nu e făcut ca lumea. Cele mai vizibile semne în acest sens sunt lucrurile, inclusiv cele din perioada așa-zisă de tranziție interminabilă, care din rău merg spre și mai rău. Era greu cu primul președinte, dar acel rău era de început și iartă într-un fel. Ca să ieșim din impas ne-am ales pe un al doilea. Aproximativ de aceeași vîrstă, ne-a măgulit cu istețimea și experiența lui. Avînd acumulată practică de calibru European și Asiatic, cum scriau atunci acei care acum îi scriu memoriile, ne-a tot zîmbit și ne-a tot îndemnat să-i sporim împuternicirile ca să ne facă fericiți pînă ne-a transmis în mina unui successor care chiar că-i întruparea tuturor relelor. Ceea ce a făcut “ șmecherilovici” al nostrum ( așa i se zicea lui P.Lucinski, de-ar fi fost așa să fie în realitate, n.a.) întîi în fosta Uniunea Sovietică, apoi în Republica Moldova va rămîne pentru mulți ani înainte în memoria poporului, dar și al istoriei. În timpurile lui au înflorit privatizarea prin bonuri, tot pe timpul mandatului său au început să activeze nestingherit hoții în lege, o armată întreagă de recidiviști cu experiență acumulată în “Imperiul răului” și apoi oploșiți pe capul moldovenilor, care-și iau lumea în cap și se duc cu miile unde-i duc privirile numai ca să scape de mizerie și să nu moară de foame. V-o spune un jurist, care nu poate să știe cît se mai poate răbda asemenea dezmăț politic, economic, social și, desigur, juridic. În deosebi, juridic.
Bine că măcar ni se oferă dreptul la opinie, la analize, la aprecierea evenimentelor, ce s-au desfășurat și se mai desfășoară în Republica Moldova, în care iată că din nou se bate cu ciocanul și se taie cu secera cum e de presupus că au fost bătuți și tăiați buneii și părinții celora care azi le pare că ne conduc spre viitorul luminos. Totdeauna am afirmat că Basarabia, ca s-o luăm în integritatea ei teritorială, desprinsă de la matca ei naturală, mai întîi în 1812m apoi de la sînul Þării noastre, ROMÂNIA în anul 1940 prin odiosul Pact Molotov-Ribentrop n-a mai văzut zile bune. Mă miră mult că deportările și distrugerea preoțimii și intelectualității autohtone, apoi pîrjolul celui mai distrugător război în istoia omenirii, autorii cărora au fost Împăratul Imperiului Rus ( alias Uniunea Sovietică) Iosif Stalin împreună cu schizofrenicul Adolf Hitler, și anii de foamete cumplită, desproprietărirea forțată și colectivizarea umilitoare n-au adus un plus de înțelepciune tuturor. Þin minte anii adolescenței, cînd cete de băieți și fete am venit în capitală să învățăm carte. Erau, desigur, alte timpuri și astăzi sunt altele. Cu toate acestea atmosfera tensionată și coloritul lor nu s-a schimbat, atît că pentru unii dintre noi timpurile au devenit mai grele, am putea zice insuportabile. Pentru alții, însă, timpurile acestea s-au dovedit a fi de aur și de aur continuă să fie pînă azi.
Ceea ce învățasem la școală, adică “proletari din toate țările,uniți-vă!”, am continuat să învățăm și la facultate. Dar ce m-a șocat cel mai mult, în chiar primii ani de studenție e faptul cu cîtă ușurință mulți dintre colegi acceptau să fie racolați în instituțiile ultrasecrete de urmărire prudentă a celora care nu vorbeau ce era de dorit să vorbească, nu citeau ce li se recomanda să citească și, culmea, să privească nu încolo unde vor, ci neapărat în direcția indicată. Nu știu cum se făcea că teoria internaționalismului proletar era aplicată proporțional în raport cu toate popoarele, dar numai pînă la sîrma ghimpată de pe Prut, cu toate că și dincolo de această sîrmă se construia comunismul. Și, din păcate, lucrul acesta nu-l pot înțelege nici pînă azi. Parcă trăim în altă societate, parcă suntem democrați și proeuropeni, dar… Din păcate, tot ticăloșii au cules roadele revoluției. Dacă înainte vreme totul era sub capsulele secrete, acum acest fenomen pare a fi transparent sau cel puțin vizibil. S-a format deja o nouă clasă politică, cică autohtonă, care în marea ei majoritate peste noapte a și constituit pătura burgheziei compradore. Îi văd din nou la față pe așa-zișii patrioți, acei vițeluși cuminței de la facultate. Deosebirea dintre cei de atunci și cei de acum e mică de tot. Dacă atunci puneau la cale procese răsunătoare împotriva unor “naționaliști” periculoși ca al de Gh. Ghimpu, A.Șoltoianu, A.Graur ș.a. , acum organizează atentatul meschin asupra poetului D.Matkovski, diversiunea psihologică făr precedent asupra clasicului literaturii noastre autohtone, Grigore Vieru, asinarea mișelească a Doinei și Ion Aldea- Teodorovici, a primului primar de Chișinău Nicolae Costin, a scriitoarei – deputat Lidia Istrati, etc. Sunt sigur că despre natrura acestor acțiuni scabroase ale kutrei kagebiste, istoria va afla odată cu înaintarea anilor, dar neapărat, se vor afla autorii…. Astăzi, după anii ce-au trecut . realitatea se schimbă. În avanscenă a apărut din nou toată scursura, cutra kaghebistă de altă dată, mai completîndu-se cu cadre noi aduse din centrele rusești, unde pe parcursul anilor au îndeplinit misiuni speciale ale Moskovei, Kievului. Și ceea ce este mai cutremurător e că acești agenți suprasecreți în anii ceea, din păcate, în defavoarea noastră, au izbutit să pună o temelie trainică platformei destabilizatoare și antinaționale în Bsarabia. Deja este știut cîne s-a infiltrate în Fostul Front popular din Moldova, cine a reușit să nimicească absoluta majoritatea ale patrioților ce trebuiau să stea în fruntea Mișcării de eliberare națională. Acele perspoane, bine instruite cu misiuni suprasecrete, de a decapita tot ce este național, s-a dovedit a fi bine pregătită și și-a jucat rolul destabilizator, de minune. Anume lor le apaține vestita lozincă “ Cemodan vokzal Rossia!” Adică e vorba de o platformă care constituie o pistă de atac împotriva a tot ce este național și firesc, interesului nostrum. Este evidet, după efectul atins, că Rusia a investit bani enormi în scopurile menționate? Păi, anume, pentru că după P.Lucinski în fruntea conducerii noastre a fost plasat un general de miliție, alias securitate, un lacheu credincios Kremlinului. Altfel zis, un conațional antinațional, care să aducă în scaunele de conducere pe toate hoiturile comuniste, multe dintre care măcar nu ne vorbesc limba.Exemplu nu e departe, dacă studienm pe unii șovini ruși infiltrați în Parlamentul R.Moldova, alde Vadic Mișin, care din principiu nu dorește să ne vorbească limba. De menționat că întreaga operație a fost efectuată cu success, aplicînd și antrenînd în ea toată agentura națională de vocație rusească (slavă), mai afiliind la ea, cît nu ar părea de trist, și agentura prorusească de la București. Drept epicentru a servit, servește și va mai servi – cine credeți? – Ambasada Rusiei și Ukrainei la Chișinău, adevăratul cuib al șovinilor și dușmanilor de moarte al românismului basarabean. S-au ivit armate întregi de demagogi, bandiți cu alură de agenți economici, o rețea deasă de posturi de televiziune, bănci comerciale, o puzderie de reviste și ziare, colaboratorii cărora puliază necontenit spațiul informațional și spală creierii oamenilor zi și noapte. Dacă nu ar fi ca pe timpurile lui I.I.Bodiul, ne-am permite să zicem că-i mai rău. De bună seamă cînd s-a mai pomenit ca în Republica Moldova grupările criminale să crească ca ciupercile după ploaie? Cînd s-a mai întîmplat ca în țara noastră să se bucure de cea mai mare onoare, prostituatele, hoții în lege, deputați criminali, lideri politici, miniștri și chiar președinți cu tot cu familiile lor? Uimit și dezorientat de această întorsătură imprevizibilă, urmăresc șocat cum oameni cu merite mediocre, cu intelect redus la maximum se corcolesc în prezidii, țin cuvîntări pompoase la televiziune și radiou și conduc spre peire o întreagă comunitate. Urmăriți mediocritățile, fără nici un merit, care primesc medalii prin decret prezidențial “Meritul civic” sau alte distincții. Urmăriți cum justiția noastră, care este o corabie naufragiată din cauza manipulărilor comuniste din umbră piedre încontinuu dosarele la CEDO, ca să nu fie nimeni pedepsit pentru acest dezmăț. Urmăriți cum institutul de avocatură, de apărare consfințit prin Legea noastră fundamentală, din cauza lipsei justițșiei normale, în Republica Moldova, a devenit o cenușăreasă. Am certitudinea că dacă societatea nu v-a întreprinde măsuri de protecție corespunzătoare ne așteaptă zile și mai grele. Dacă o jumătate de secol și ceva ne-am plîns că suntem jertfe ale totalitarismului, apoi acum, iată că trebuie să recunoaștem că suntem jertfe ale unei anarhii despotice, ale unei veritabile debandade, mai popular vorbind. Cum veneticii, pupcuriștii, fățarnicii, escrocii, curvele politice ne umileau înainte, așa și acum ne umilesc. Cum înainte lichelele cu posturi înalte de conducere își duceau și aduceau odraslele de la școli și grădinițe în mașinile de serviciu, așa procedează și în present. Atît că nu ne mai deportează ca înainte vreme, dar las”că s-a găsit el alt procedeu numit autodeportare. E plină Rusia,Ukraina și întreaga Europă de învățători, medici, ingineri, pictori, scriitori și artiști moldoveni. Are loc un exod cu adevărat pustiitor. Ca niciodată satele noastre au rămas fără populație activă, fără tineret. Stau bătrînii și copii și așteaptă o bucățică din Italia, Franța, Germania, Spania, Portugalia, Israel și încă de unde? Iar la Chișinău toate magazilenele sunt poluate de vînzători care atunci cînd cei ceva de la ei în românește , se strâmbă și mai că nut e trimit la origine, din motivul că nun e cunosc limba maternă. Intuiesc că ambasada Rusie, Ukrainei, cu acordul tacit al edililor noștri comuniști admit cu bună știință această diversiune lingvistică chiar în inima capitalei noastre Chișinău, în scopul de a avea pe viitor platforma să ceară legiferarea și modificarea Constituției privind declararea a două limbi de stat: rusa și moldoveneasca. De fapt, să fie revenirea la una singură, la cea rusă. Și acest lucru este bine știut atît de moldoveanul Vladimir Voronin cît și de rusul Vadim Mișin din Parlament. Probabil că asta este un scop chibzuit și bine pus la punct. E un adevărat vacuum și în acest spațiu gol își pune în aplicare Rusia politica sa neocolonialistă. Bucurîndu-se de spriginul noii burghezii compradore rușii (slavii) continuă să facă ravagii prin intermediul armatei de cazaci stabilită în Transnistria în 1990, staționarea a cît vor ei al armatei 14, ca prin agenții ecopnomici ai Rusiei să “legifereze” privatizarea celor mai importasnte obiecte economice realizate de la 1944 în stînga Nistrului de către sudoarea și munca moldovenilor… Prin intermediul pîrghjiilor economice (acapararea combinatului metallurgic de la Râbnița, Centralei termo-electrice de la Kuciurgan, celorlalte uzine industriale de la Tiraspol, Tighina) furate de “copiii Rusiei” nu numai că este ocupat o parte din teritoriul ce ne aparține, ci Rusia, nu direct ci din umbră, recurge la fel de fel de provocări, practică șantajul, umilește populația din stînga Nistrului și Tighina, strecoară bande de recidiviști în dreapta rîului și de acum, aceste bande fură ce a rămas nefurat în Basarabia noastră multpătimită. Iar aleșii noștri politici nu fac nimic decît declarații deocheate, acestea nefiind decît niște opinteli absurde privind soluționarea diferendului Transnistrean. Nu Parlamentul, nu Guvernul ci Comitetul European pentru Drepturile Omului trebuie să ne spună că Transnistria este teritoriul R.Moldova ocupat de Rusia. (!!?). Nu îndrăznește nimeni să evaluieze și să spună tranșant care sunt prejudiciile materiale și morale pricinuite de Rusia Republicii Moldova. La momentul de față liderii noștri ale partiduțelor, care sunt copii docili ai Moscovei, se grupează în mod științific, fac declarații pompoase, că vor să cîștige viitorul scrutiny, în scopul de a ne face un trai mai frumos și mai luminos. Patrioții de altă dată și patriotarzii de astăzi au făcut coaliție cu acei care ne pradă de teamă să nu li se ia averile accumulate pe căi ilicite tot din avutul poporului și încă mai pretinzînd că ar fi eroi naționali. Culmea e că ei cred că lumea nu vede ce fac și speră să mai fie aleși. Decît ar spera naivități, mai bine s-ar dezice de coaliție, mobilizîndu-și eforturile împotriva campaniei antiromânești desfășurată de companionii lor sub conducerea Rusiei, Ukrainei. Și-ar mai aminti că odată cu transnistrizarea masivă a Basarabiei mai are ukrainizarea brutală , barbară a populației din Bucovina de Nord și din Sudul Basarabiei. De cear uita, de ce s-ar preface că nu văd cum acolo elemental lingvistic românesc nu că se șubrizează, ci dispare cu totul. În unele localități uitate din aceste părți uitate de Dumnezeu și de lume, prin procedee pașnice, se desfășoară un genocid intelectual și etnic nemaipomenit. Constatăm cu regret că nu există alte colțuri în Europa în care procesul de deznaționalizare și îndobitocire să fi căpătat asemenea proporții. Nu-i de-a mirării ci-i de-a dreptul o rușine că o asemenea tragedie a populației românești din regiune se petrece în văzul lumii europene, civilizate. Mă întreb unde sunt șalarii, mateii, drucii, larii, care se porniseră odfată împreună să ne aducă redobîndirea valorilor naționale? Ei deja au murit!? De ce iarăși slavii s-au cățărat peste noi în viața socială, economică? De ce, profitînd de potențialul economic, dobîndit de pe spinarea popoarelor subjugate, dar și de indiferența lumii civilizate șovinii ruși, ultranaționaliștii ukraineni întreprind în această parte de lume românescă ( Bucovina de Nord și Basarabia de Sud) o adevărată “ inteligetă” epurare etnică? Conștiente de faptul că se pot isca nemulțumiri, serviciile speciale a Rusiei, Ukrainei recurg la falsificări masive ale istoriei, folosind în scopul lor cozile de topor locale, mancurții, cum le zicem noi, profitorii de toate nuanțele. Prin contribuția acestor de pe urmă am putea spune că Rusia îndeosebi, a și reușit să frîngă în anumită măsură spiritual combative și conștiința de roman a multor moldoveni. Desigur, că pînă la urmă eliberarea de sub ocupația ruso-slavă vom obțineo, dar, asta nu trebuie să justifice modul de gîndire rusească atît de mult cultivat la noi de chiar noi înșine, mai bine zis de cozile noastre de topor, de diferiți trădători de neam, de oameni lipsiți complet de mîndrie națională că sunt români și mai ales, de simțul patriotic că Dumnezeu ne-a hărăzit să ne naștem într-o țară cu numele România. Așa cum francezii au țara lor cu numele Franța, germanii cu Germania, evreii din toată lumea cu Israelul? Doar ne-am născut români și nimeni nun e-a întrebat cînd s-a petrecut acest lucru.nici rușii, nici ukrainenii, care , slavă Domnului, au țările lor și noi nu tindem să le ocupăm o parte din eas, cum o fac ei în Basarabia și Transnistria.
Tot de la ruși, ukraineni vin și să răspîndeasc ca picinginea alte metehne, între ele evidențiindu-se apariția multitudinea de partiede și partiduțe, care, de obicei, se vrăjmășesc între ele mai dihai ca forțele rivale într-un război. Încearcă în asemenea condiții să înregistrezi careva succese în soluționarea celor mai arzătoare probleme ale unității naționale. Mă gîndesc cîți ani vor mai trebui să treacă pînă vom dobîndi ieșirea Republicii Moldova din această nouă Uniune Sovietică – Comunitate Statelor Independente. Cînd vom ajunge să ne dezicem de această neutralitate impusă tot de Kremlin? Cît timp vom mai bate pasul pe loc în privința soluționării diferndului transnistrean, dacă am și uitat cînd au fost stopate tratativele în formatul 5+2, iar negocierile cu Moskova, din partea Transnistriei sunt purtate de așa numitul președinte Igor Smirnov ori de E.Șevciuc, pretinsul președinte al sovietului suprem de la Tiraspol, iar din partea Republicii Moldova – un paradox de pe culme – aceste tratative sunt purtate de părinții șovinilor locali, Vasili Șova și Mark Tkaciuk, care n-au decît oroare față de tot ce este românesc în teritoriul dintre Nistru și Prut. Așa stînd lucrurile, de ce nu ne-am putea aștepta ca în curînd președintele V.Voronin să delegheze interesele noastre tizului său din capitala Federației Ruse, Vladimir Jirinovski? Că, pentru cititorul neavizat, vreau să spun, acesta e mai liberal decît toți liberalii de la noi. Vă dați seama, asta v-am servit-o la desert.
Iar dacă e să vorbim la modul serios, la noi se poate întîmpla orice, date fiind semnele întristătoare care arată că mentalitatea majorității conducătoare n-a depășit încă nivelul anului 1917. Toată lumea merge înainte, noi ca racul, ne cotilim îndărăt, tot promițînd poporului cum o făcea la timpul lor Lenin și Troțki, fabrici muncitorilor, pămînt țăranilor, cîrnaț de 2 lei și pîine de 20 kopeici întregului popor. Lumea dosește de ochii noilor civilizații monumentele demonice înălțate în cinstea autoproclamaților eliberatori, iar noi investim milioane pentru revigorarea complecxului memorial dedicat ostașilor sovietici, ba chiar ne aducem partea de contribuție financiară la marcarea aniversărilor operațiunilor militare ce se mai rememorează uneori la ...Brest (Bielorusia)! Asta în loc să cerem despăgubiri pentru distrugerea Chișinăului de către armata roșie în 1941 și 1944. Am fi putut muri și să nu știm că nu Rusia este ultimul imperiu de pe glob, ci ... România! dacă la 4 aprilie 2005 nu încredințam al doilea mandat acestei majorități cu mentalitate limitată.
Mult timp nu mă puteam dumiri de ce creștin-democrații noștri, care nu sunt decît ca și celelalte partide și partiduțe, niște simpli descendenți din Frontul Popular creat de Uniunea Scriitorilor în anii de mai grea răstriște ca acum, zic, de ce acești creștini și încă democrați au trebuit, în acel aprilie de pomină să coaguleze cu această majoritate? Acum mi s-a clarificat. „ Okazîvaietsea”, cum se zice pe moldovnește, neamul nostru nu-i creștin încă din preistorie și n-a fost încreștinat de Apostolul Andrei cel întîi chemat de Iisus Hristos, cum susțin unii savanți „naționaliști”, ci neamul nostru, adică al moldovenilor a fost încreștinat de biserica pravoslavnică rusă. Mai concret, pentru neuitare de ÎPS Alexii al II, Mitropolit al Moscovei și al întregii Rusii, și nu așa de mult, ci în cadrul recentei vizite întreprinse de acesta la Chișinău. Că știu că nu de flori de cuc majoritatea conducătoare, cu acceptul tacit al creștin-democraților expulzează din țărișoara lor și din teritoriile românești dăruite de Stalin rss Ukrainene preoții care au cetățenie română. Iar ÎPS Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și încă a întregii Moldove, agent KGB ca și tizul său, care zice că nu vrea să fie președinte al românilor din Basarabia, au pus jurămînt la Kremlin să nu mai admită de azi înainte deschiderea unor parohii ale Mitropoliei Basarababiei, ci exclusiv parohii ale Mitropoliei rusești. Iar declarația aceasta, la rîndul ei așa naivă și nevinovată cum pare la prima vedere ar putea să însemne nici mai mult, dar nici mai puțin o intenție deocamdată strict secretă a actualei guvernări, de a impune partea cea de aproximativ 82 la sută de români basarabeni să-și ia tălpășița de pe pămînturile ei străbune și să plece cu tot cu doine și tradiții unde îi vor duce ochii. Și pentru toate-aceste „opinteli politice” Vladimir Voronin este lins pe cap și i se anină de către însăși Alexii II, acest mare șovin rus, la Moscova, cea mai înaltă distincție ortodoxă al bisericii Ruse!... Þin minte că prima dată un sfat le-a dat romînilor de la noi tovarășul Andrei Sangheli, îndată ce devenise Domn prim-ministru, în timpul președenției lui Mircea Snegur. Iar cît privește vechimea noastră creștinească, savanții în atare materie ar fi putut comite și o greșeală neavînd de unde să știe că Lenin a fost primul creștin și cel mai mare. Cum ni s-a întîmplat să vedem nu mult după ce strada Lenin din Chișinău a fost denumită Ștefan cel Mare și Sfînt. Nu știu cum s-a întîmplat că ploile au șters parțial boiala, iar trecătorii puteau citi „Lenin cel Mare și Sfînt”.
Altfel zise, la bune timpuri am ajuns în perioada asta de luptă de eliberare națională și independență. Dar am fi putut ajunge la altele și mai bune. Cu Vladimirii iștea, de la cel Ulianov-Lenin și pînă la acest al III-lea președinte al Republicii Moldova, nu-i de glumit. Pentru că trebuie să ne gîndim bine ce a vrut să sugereze dînsul cînd a spus că nu-i președintele românilor din Basarabia. Are el de gînd să demisioneze și să ne lase în pace să mai trăim cîte zile ne va da Dumnezeu ori pune la cale expulazarea majorității românești din Basarabia, înlocuind-o cu alte etnii care să-l voteze și după moarte. Asta zic cu atît mai mult cu cît în asemenea situații a mai fost și pe timpul lui Snegur și pe cel a lui Lucinski. De fiecare dată, însă, s-a găsit colac de salvare. În primul caz ne-a salvat congresul cela cu genericul „Casa noastră – Republica Moldova” și întrarea în CSI. Pe timpul lui P.Lucinski s-a semnat la Odesa un Memorandum mai mult decît umilitor. De data asta care ne va fi salvarea? În această situație moldovenii zic, de obicei , vom trăi și vom vedea.Totuși un lucru bun a făcut al II Președinte al R.Moldova. În primele luni de guvernare, Domnia și-a adus aportul prin decapitarea tuturor grupărilor criminale de la noi, îndeosebi prin lichidarea hoților în lege ce stăteau în vîrful piramidelor. Totodată, am înțeles că în acest vacuum (gurile rele spun peste tot) s-a amplasat chiar Domnia sa, alături de feciorul său. Desigur, este o bîrfă, dat fiind că eu ca avocat,jurist, nu pot confirma acest lucru. Cert este, însă, că întreaga Republicaă Moldovă, vorbește tot mai mult ca și despre un fapt împlinit.Sfatul nostru e ca să încetați a vă hrăni cu iluzii că n-o să vă simțiți să spui niciodată adevărul absolut. El este ferecat sub zece lacăte și numai timpul va da răspuns la toate prezentele presupuneri. Și, în genere, trebuie să fim mai prudenți față de ceea ce afirmăm, fiindcă agenții frontului secret știu pe cine să asculte și pe cine să ila creion. Nu trebuie să uităm ce preț am plătit numai pentru că am cutezat să ne declarăm suveranitatea și independența. Multe suflete dintre cele mai nobile, floarea Republicii Moldova, am putea zice, dar și stîlpul ei de sprigin, au fost împușcate din spate, nu din față în războiul declanșat de Rusia, cu acordul tacin al Ukrainei în 1992. Fabricile și toată tehnica agricolă au fost furate, pămînturile parcelate, de la colhozuri, ocolind stadiul capitalist și comunist de dezvoltare socială, dacă ne permitem să-l parafrazăm pe acelaș Lenin, țăranii au ajuns nimeni nu știe unde: în argăție ori direct în sclavie... Cei apți de muncă cîine-cînește își cîștigă o hrincă de pîine, am spus noi unde. Dar părinții lor și copii minori rămași în captivația singurății mor pe un capăt de diferite boli și mulți dintre ei mor de foame. Exact ca în 1946-1947.
Se zice că avem Constituție și Declarație de Independență, dar numai pentru ca să aibă ce bate cu piciorul cineva. Avem Parlament și Guvern, dar mai bine n-am avea. Avem organe de Drept, de ordine și chiar juridice. Astea da, sunt necesare. Numai sună unul din președinți, un deputat sau un ministru și cel nenorocit, care-și caută dreptatea este pus la punct de tîlhari și mafioți.
Eu singur în persoană am avut ocazia să văd și să aud cum un pus în mod formal în urmărire penală republicană, fiind invitat în biroul unui procuror, nici n-a catadixit să răspundă la întrebările acestuia , declarîndu-i sec și impertinent, într-un jargon rusesc , specific recidiviștilor că lui îi sunt în cot procuraturile și legile justiției moldovenești. El are banmi și asemenea relații că poate să cumpere și Republica cu tot cu conducerea ei. Fără intelecutalitate, fără cultură, fărpă limbă și istorie, desigur .
Că multă viclenie e în republica asta a noastră mititică. Alteori ți se pare că toți care ne conduc sunt niște oameni vicleni, deaceia zic: să cînte jazzul și în mileniul trei. Da, să cînte tare de să se audă peste mări și țări.