Notă asupra ediției
"Manuscrisul Babel-Or" nu a apărut până acum într-o ediție completă. Evoluția Microsoft Windows - ajuns, în fine, în configurație Vista -, Mozilla Firefox, Google și expansiunea blogului au făcut însă ca lucrurile să meargă nesperat de bine și de repede în ultima vreme, reușind astfel să-mi închei munca.
Fără îndoială că viitorul are să aducă și alte surprize plăcute iubitorilor celor douăzeci și patru de poeme. Cartea va detrona, desigur, romanul Codul Da Vinci din toate topurile. Dan Brown are meritul de a fi spart codul lui Da Vinci, numai că a înțeles și a lipit pe dos mesajul leonardian; altfel spus, a expus rezultatele în alt limbaj, în cel scris, adică "priviți niște litere". Codul leonardian este unul exclusiv vizual, optic. Codul spune să ordonezi literele de la dreapta către stânga și "să privești" incifrarea în adâncul iluzoriu al apei unei oglinzi, nu în paginile unei cărți. Trebuie să vezi cu ochii virtualitatea. Romanul lui Brown nu are o poză măcar! E ca și cum m-aș apuca eu acum să vă povestesc în scris partea cu laserele dintr-un spectacol al lui Jean Michel Jarre.
În ceea ce priveșta ediția de față, dificultăți eu nu am avut, pentru că am cules textele din lumea virtuală, urmând să le readuc în aceeași lume virtuală. Solicitări au fost, atenția și flerul mi-au stat tot timpul sub presiune. Am fost atent să nu pierd texte fundamentale și să nu confund capra cu varza. Flerul m-a condus numai spre textele inițiale/originare ale "Manuscrisului Babel-Or" și tot el a fost acela care m-a făcut să descopăr și locul/ordinea poemelor. M-am străduit să dau ediției de față o ținută științifică, însă am păstrat caracterul personal al fiecărui poem, fără a exagera în latura unificării stilistice. Am folosit acolo unde trebuie "ă", "â", "î", "ș", "ț", însă nu am scos, adăugat, mutat semnele de punctuație, ci am lăsat fiecare semn acolo unde și când a fost pus de autoarea anonimă.

Prescurtări
P. - poemul.
mss. - manuscrisul.
(...) - textul nu a putut fi reconstituit.

Bibliografie
Mozilla Firefox
Google

Cuprins
Statuile nu simt - [P. I (mss. 23)]
O secundă - [P. II (mss. 24)]
Idei nescrise - [P. III (mss. 6)]
Esența armoniei - [P. IV (mss. 7)]
Poteci - [P. V (mss. 1)]
Mi-e dor - [P.VI (mss. 2]
Vis blând - [P. VII (mss. 3)]
Acum - [P. VIII (mss. 8)]
Templul - [P. IX (mss. 4)]
Chemarea - [P. X (mss. 5)]
Cădere - [P. XI (mss. 9)]
Grinzi în flăcări - [P. XII (mss. 10)]
Mirare - [P. XIII (mss. 11)]
Timp - [P. XIV (mss. 12)]
Candoare - [P. XV (mss. 13)]
Pământul florilor - [P. XVI. (mss. 14)]
Iubire - [P. XVII (mss. 15)]
Contraste - [P. XVIII (mss. 16)]
Tacit - [P. XIX (mss. 17)]
Compatibilitate - [P. XX (mss. 18)]
Gânduri - [P. XXI (mss. 19)]
Oglinda inimii - [P. XXII (mss. 20)]
Integrare - [P. XXIII (mss. 21)]
Fecioara - [P. XXIV (mss. 22)]


Manuscrisul Babel-Or

Statuile nu simt

Dragul meu,
Am vrut să iți fiu viața, dar nu m-au lasat decât prietenă să îți fiu,
Am vrut să fiu lacrima ta, dar am rămas doar umărul pe care plângi,
Am vrut să fiu eu cerul tău, dar m-am transformat în zâmbetul ce-ți luminează ziua,
Am vrut să fiu inima ta, dar îngeri mi-au spus să te iubesc doar,
Că nu vei păți nimic, m-au mințit căci tu acum ești rănit.
Am vrut să îți iau durerea din tine, dar m-au lăsat doar să ți-o alin,
Am vrut să îți închin o statuie, dar au zis că statuile nu simt
Așa că îți dăruiesc niște cuvinte ce reprezintă sentimentele mele.
Am vrut să te transform în vis, dar nu te-aș mai fi întâlnit. [P. I (mss. 23)]


O secundă

Trupurile noastre mint,
Își spun povești urâte și amare,
Se ofilesc la răsăritul soarelui
Și reînvie la apus.

Te amăgește acum, o clipă.
Te privește suav, o secundă.

Mâinile noastre înjură. [P. II (mss. 24)]


Idei nescrise

Tu cel ce acum citești rânduri uscate
Privește profunzimea ideilor încă nescrise
și gândește-te la bucuria amintirilor!

Trăirea în trecut face din noi ființe urâte. [P. III (mss. 6)]


Esența armoniei

Violet și alb,
Armonii eterne.
ÃŽmi decolorez nebunia,
Îmi îndoliez iubirea
Și am să mor de ziua mea...

Afară e tist,
Lumea e crudă.

Îmi sugrum speranța,
Îmi nimicesc esența. [P. IV (mss. 7)]


Poteci

Ce frig le-a fost pădurilor aseară
Când vântul de pe trup li s-a desprins
Călcau mistreții parcă dinadins
Pe glasul cald al frunzelor, de-o vară.

Și lupii reci treceau cu câte-o moarte
În fiecare dinte și-n priviri,
Adulmecând potecile subțiri. [P. V (mss. 1)]


Mi-e dor

Mi-e dor...

Mi-e dor de anii ce-au trecut.
Mi-e dor de ghiocei frumoși.
Mi-e dor... de ochii tăi frumoși
Mi-e dor de tot ce a trecut (...)

Mi-e dor... Mi-e dor...
Mi-e dor de tine... [P.VI (mss. 2]


Vis blând

Seara, înainte de culcare
stau afar' în ceață
și privesc în față...
gândindu-mă la mâncare

Dar dintr-o dată-n gând
Știu că tu te gândești la mine
Și eu trebe să mă gândesc la tine...
Și încep un vis blând... [P. VII (mss. 3)]


Acum

Multe zile-a așteptat
Până când s-a arătat
Iar, acum când s-a încălzit. [P. VIII (mss. 8)]


Templul

M-am plictisit de tot,
M-am plictisit chiar și de tine.
Chiar dacă încerc, nu mai pot...
M-am plictisit chiar și de mine.

Lumina nopții care curge
Din templul cel întunecat,
ÃŽntunericul zilei merge
Spre fapte ce s-au încheiat.

Oamenii sunt niște vrăbii aruncate,
Ce zboară prin tufișul vieții,
Ca două năluci scuturate. [P. IX (mss. 4)]


Chemarea

Întins prin negură-ți pândeai prada,
cea care mereu a fugit de tine
și pe care ai urmărit-o necondiționat.

Cu brațele lungi ai atins un deget,
Apoi te-ai năpustit asupra trupului. [P. X (mss. 5)]


Cădere

Un fulger răsare,
Străbate văzduhul,
Atinge pământul,
Și moare.

Tunetele de fier,
De din depărtare,
Se aud cam tare,
Apoi pier.

O ploaie vivace,
ÃŽncepe atroce,
Atacă feroce,
Nu tace.

Băltoace de apă,
Se strâng în grămade,
Dar ploaia tot cade, (...) [P. XI (mss. 9)]


Grinzi în flăcări

E miezul nopții,
Îngere al morții
Același înger care
Ia a mea suflare
Dar tu ai să mă prinzi
Flăcări sunt ca grinzi
Pe care mă așezi
Þi-e frică să mă pierzi
Ești îngerul negru
Ce-nlănțuie cerul
Ești înger din iad [P. XII (mss. 10)]


Mirare

Albă-ca-zăpada,
Dulcea domniță,
Privea prințul pe geam
Ca o garofiță.

Cenușăreasa, dusă la bal
A dansat și a cântat
Lumea-ntreagă s-a mirat
De talentul ei minunat.

Mică sirenă, înotând în ocean. [P. XIII (mss. 11)]


Timp

A căzut o frunză-n vânt
Vântul o duce departe
Natura moare ca o floare
Tremurând…

Timpul se scurge ca un gând
Deschid o carte
Nimic nu-i scris, nici o culoare
Și totul moare…

Un om în vârstă văd plângând
Căci n-are parte…
Că vede numai supărare
Nimic nu are…

Bătut de soartă, eu țipând
C-un gând aparte
Tristă și mai tare,
Vreau răzbunare…

Și-n lumea asta trec visând. [P. XIV (mss. 12)]


Candoare

Aș vrea să fiu o floare
Ce moare, după prima sărutare
Vântu-l să mă poarte-ncetișor
De-al tau dor.

Ca și omul, floarea este,
Ea se naște, apoi crește
Dar ea-i pură și curată. [P. XV (mss. 13)]


Pământul florilor

(...) bunica la telefon vorbește
iar denisa muncește

pământul florilor era uscat
denisa s-a gândit că ar trebui udat

în bucătărie se duce
și o cană cu apă caldă aduce (...) [P. XVI. (mss. 14)]


Iubire

Te-am cunoscut în zi de toamnă
Când totul m-i se părea pustiu
Și m-am îndrăgostit de tine
Fără să vreau, fără să știu.
Te asemăn unui soare
Ce plutește lin pe cer
Iar eu fiind întinsă mare
O singură rază-ți cer;
O rază plină de iubire
O vorba dulce și un sărut. [P. XVII (mss. 15)]


Contraste

Fulgi mari de nea,
Dansează în bătaia, de vânt,
Aspră la atingere,
Nelăsâdu-i să cadă pe pătura pufoasă de omăt.
Iar la fereastra plină,
cu desene construite de fulgi giganți de zăpadă,
Stau chip stingher și inocentă,
Nelămurită și singură,
Neștiind ce se petrece în jurul lui. [P. XVIII (mss. 16)]


Tacit

Miez de noapte... nu mai aștept...
Mă strecor ca o felină...
Doar inima-mi zvâcnește-n piept,
Clipa nu-ntârzie să vină.

Aceeași senzație, iar
Mi-aprinde sufletul din nou.
Afară bate vântul rar,
Te chem... aud doar un ecou (...)

Gândesc ceva, simt altceva,
Rațiunea nu e la mine...
Odată puteam controla
Tot ce era rău sau bine.

Acum inima-i stăpână
Pe trup, minte și voință.
Uit totul... ia-mă de mână,
Știi... mai am doar o dorință...

Mă-ntrebi tacit de vreau sau nu...
Nu vreau... nu pot... și totuși vreau...
ÃŽn mine totu-i ambiguu; (...) [P. XIX (mss. 17)]


Compatibilitate

Acum privesc spre un trecut
Când ți-am cedat și m-ai avut
Și-acum mai simt acel sărut
Și mângâieri pe-ntregul trup.[P. XX (mss. 18)]


Gânduri

M-am aruncat în patul ud
Și-am sărutat primul venit
Lenjeria de pat, mătasea, fardurile
erau inutile în acea zi
Bărbatul mai presus de gânduri
Femeia mai presus de nuduri. [P. XXI (mss. 19)]


Oglinda inimii

Atât.
O pată de sânge pe noul covor
O mână ce atinge al meu dor
O oglindă întoarsă
O inimă arsă.

Seninătatea cu care-mi spui
că mă iubești
Mă cutremură și mă face. [P. XXII (mss. 20)]


Integrare

Extragem radical din necunoscut
Și integrăm totul în absolut.

Fericirea mea s-a pierdut
pe cărarea inimii tale.
Morbide gânduri mă cuprind. [P. XXIII (mss. 21)]


Fecioara

Zâmbește acum, fecioară!
Te-ai născut a doua oară.
Mâinile tale prinse-n goblenuri
Dansează suav în adierea vântului.

Alungă-mă din umbra pașilor tăi! [P. XXIV (mss. 22)]