Cu puțină vreme în urmă, absolut întâmplător, ne-a căzut în mână un plic cu documente. Citind conținutul lor, am avut impresia că a început campania electorală. Mărturisim că am meditat profund asupra situației. Atât cât pot să mediteze niște oameni liberi și nesiliți de nimeni. Unora nu ne ieșea din cap cum a fost posibil să fim luați pe nepregătite, să nu avem habar de ce se întâmplă, de la o zi la alta, prin urbea noastră prosperă.
Să lămurim nițel lucrurile și să ne mirăm mai mult, de ce le fată mintea unora, care n-au ce face și se bagă singuri în seamă.
Din prima filă a inestimabilelor documente, aflăm că cineva se numește cum se numește și că vrea să candidează pentru funcția de primar al provinciei. Dacă am fi altfel de cum suntem, am putea spune, fără remușcări, că n-ai decât omule, poți să candidezi și la președinția Statelor Unite, nu ne interesează ilustra ta persoană și nici partidul tău despre care zici că e cel mai tare din parcare.
Problema nu e asta. Problema este că omul ăsta, în visele lui, se grăbește foarte tare și o ia la goană cu mult înaintea startului. Orbit de strălucirea din apa morților (Fata Morgana) se împiedică de ceea ce au făcut unii bine prin arealul nostru domestic. Nici asta nu ar fi o problemă. Buba este că, din cauza vitezei, nenea ăsta derapează rău de tot. Vrem să spunem că omul tălmăcește în grai propriu niște hotărâri ale unor instituții ce se află cu o treaptă mai sus decât Provincia Carpatină. Și mai e ceva care îți poate irita oreleul și alte organe vitale. Chiar așa de tâmpiți îi crezi matale, domnule alergător de unul singur, pe cei pe care cu disimulată ardoare vrei să-i păstorești, încât să nu fie în stare a scrie cu mânuța lor o cerere? Puțină decență omule, ce dracu`!
Rar ne-a fost dat să vedem o mostră de ridicol mai ucigător, ca la acest personaj. Din păcate de așa ceva nu se moare. Cineva spunea că ridicolul ucide. Să fim serioși! Ați văzut un om înecat din cauza ridicolului în care se bălăcește? Dimpotrivă, pentru indivizi precum acest Ipocrițoiu cel deștept, drept și onest, ridicolul pare a fi cheia fericirii și a traiului lung. Aceste specimene cu mentalități și apucături ridicole trăiesc în onoruri și prosperitate. Și trăiesc vere, trăiesc fără să se termine!
Părerea noastră, de profani într-ale politicii românești, este că asemenea practici, nu fac decât să ducă la semnarea unor sentințe nefavorabile, atât pentru individ, cât și pentru partidul în care este înregimentat.
Nu ne permitem să dăm sfaturi nimănui. Cu atât mai puțin celor care, oricum, nu vor ține cont de ele. Ne spunem și noi o părere. Probabil, cei pe care acest politician de duzină îi vrea sub mâna lui, vor lua seama la ea, în limitele bunului simț civic. Dacă mai este așa ceva pe la noi!
Privind din alt unghi cazul acestui sărac cu duhul, îți vine să spui - cu teamă - că Dumnezeu a scăpat ceva din vedere când l-a făcut pe om. Se pare că a făcut doar ambalajul, partea care se vede. Partea ascunsă, conținutul - sufletul și conștiința, poftele și ambițiile le-a lăsat la voia întâmplării. Să se descurce omul cum îl duce mintea… Partea proastă este că nu i-a lipit pe frunte un certificat de garanție. Dacă sufletul se acrește, poftele și ambițiile se umflă și put, vina nu este a fabricantului!
Arta ambalatului e dată-n paște. Îți bagă pe gât încrederea în ceea ce vezi și auzi. Bunăoară, un om ambalat în vorbe frumoase, mesianice, justițiare, te poate face să ai încredere în el.
Numai că, în unele cazuri, dacă nu întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, vine și decepția. Când? Când desfaci ambalajul. Atunci îți dai seama că vorbele lui sunt găunoase și ipocrite iar promisiunile deșarte. De aceea am zice că e bine să ne trezim mai devreme. Chiar înainte de a adormi.
De multe ori, cei cărora li se reproșează asemenea calități se justifică spunând că vorbele lor au fost scoase din context. Oare, așa să fie? Bine... Iei spusele lor, le pui la loc, în context și-ți dai seama lesne, că sunt la fel de idioate. Ca și atunci când au fost smulse din context. Simple coji fără miez

P.S.
Domnul nostru politician ar trebui să știe, că s-au cam dus vremurile acelea simpliste, când, pentru a face reclamă la lapte, se punea pe sticla de lapte o vacă. Pe sticla cu cerneală “Pelican” se punea un pelican. Nici măcar rușii nu mai fac reclame de genul: beți berea fabricii de bere Berea.
Te-ai prins neicusorule?