Violența nu ține cont de vârsta , de om , de suflet . Ea spre deosebire de noi oamenii nu are componenta „dualistă” despre care vorbește Rene Descartes , ea ține mai degrabă de suflet și de puterea noastră de acționare . Și indiferent de cât de mult rănește , ea nu face riduri și se hrănește din vicii , slăbiciune , răni , violența se hrănește cu neuronii ce sparg cotidianul prin lovituri aspre .
Din păcate violența reușește să spargă și pereții groși de realitate ai școlilor , unde copiii ar trebui să fie in siguranță , ar trebui sa fie acel spațiu oglindă în care se proiectează toate lucrurile bune .
Violența e opusul fericirii descrise de Nietzsche “ un da , un nu , o linie dreaptă un țel … ” violența poate distruge instant o lume , te poate măcina cu desăvârșire lăsând răni permanente , spinul violenței se înfige adânc , nu ține de superficial , poate distruge acel Tot la care aspirăm întreaga copilărie , poate distruge aspirația spre infinit , aspirația oricărui copil , visător în esență spre mai mult .
Școala văzută în ansamblul ei , este o călăuză ce te lasă să iți alegi propriul drum , să mergi cu lira în mână și florile pe cap , să aduni noi cunoștințe pe care să le pui în sacul desăvârșirii tale , dar ce se întâmplă atunci când pe calea ta apare un necunoscut și te lovește , iar sacul iți cade … Anii se risipesc pe treptele drumului tău , se metamorfozează în umbre și o iau pe calea ființelor de hârtie parcurgând labirintul lui Dedal .Această violență estompează gramele de pozitivism pe care orice tânăr elev le are și diminuează credința lor , aceea că pot avea o contribuție pozitivă în societate după încheierea învățământului .
Și cu ce îi putem ajuta NOI pe tinerii aceștia a căror viață poate deveni o veritabilă operă dramatică ? Locul violenței e în spațiile ermetice și prefer și eu ca modernii mai degrabă sugestia decât reprezentarea .
De ce oare apare violența în școli ? De la această premisă trebuie să plecăm . Deși pare o problemă care face apel la adâncime , uneori e ceva de suprafață și o simplă nota a educației sau a lipsei ei . Să fie omul violent din superficialitate ? Să se rupă el de acea definiție a lui de „animal rațional” și să rămână un simplu animal ? Explicația unor elevi pentru că au fost violenți nu doar prin limbaj , ci pur și simplu brutali poate fi "am vrut doar sa ies în evidență , să-mi scot la iveală statutul ", de ce acești falși Budha se așează nedrept în Walhalla?
Devine un adevărat război . Războiul fiind purtat între acești elevi ce se cred eroi doar pentru ca au un comportament agresiv(tinerii au calea lor și profesorul lor) și poliție .
În semn de manifest și al educației împotriva violenței se țin ore , de dirigenție sau se promovează idei nobile ca toleranța în cadrul programelor manifest purtate la nivel național la care participă însă puține persoane.
Dar cum poți învăța într-o oră un om care poartă sub epiderma violența și mâinile sale devin veritabile foarfece ale suferinței , iar cuvintele deși poartă în ele sonoritatea unui Orfeu cu lira în mână sunt proiectate în Infern , căci aceasta e cea mai buna definiție a violenței.
Am putea opri acești copii violenți rupând grupurile cu cei asemenea lor , punându-i să facă ceva constructiv , îndemnându-i către lucrurile mici întâi cum ar fi a-și cere scuze , a-i îndrepta către arte , a-i îndrepta către medii sociale echilibrate din care pot învăța ceva .
În același timp violența la unii tineri , nu este decât o manifestare in exterior a unor dezechilibre interioare fiind depresia , sau doar o simplă imitație a unor idei violente preluate din jocuri video sau din simple filme .
Pentru a prevenii violența trebuie încurajată comunicarea , renunțarea la mașinării și în același timp controlul furiei ce stăpânește acești copii. Nefiind simple mașinării , omul este așa cum considera Lucian Blaga " ființă culturală " ce are capacitatea de a da un înțeles cuvântului , astfel cu mult efort violența poate fi combătută prin cuvânt .
Pentru a combate violența trebuie să o refuzăm , nu să o negăm , căci ea nu se reduce la o simplă armă , la o simplă lovitură ca proiecție a unui alter-ego zbuciumat . Refuzăm confruntațiile directe , refuzăm răceala armelor , dar adoptăm programe pe care le putem aplica în situații de urgență în cadrul confruntărilor , adoptăm discuțiile libere și eliberăm din noi toate sensurile și simbolurile negative ce duc la orice tip de violență.
Dar în final ce poate fi mai rău decât violența care ne rupe caracterul de ființă socială și care ne izolează într-o lume numită trist lipsă de interes. Violența se poate naște de oriunde și o simplă doză de violență poate duce la intoxicarea inimii , a afectelor , a credinței . Și inițial o privim detașați , pentru că ne înțeapă superficial ca spinii unui trandafir , dar ce se întâmplă când îi adăugăm sensul de care ne spune Blaga în poezia " Poetul " , când Rilke moare ucis de spinii unui trandafir ce-i amplifică leucemia ? Așa și noi , captivi , privind prin ochelarii de cal , ne limităm . Violența în școli plafonează și ucide interesul acestei noi generații.
Nu ar fi oare bine să reușim să combatem totul și in final binoclul să nu fie spart decât să se spargă și să ne reflectăm doar în cioburi ? Prin comunicare și educarea prin "dialogarea cu sine" , prin evitarea violenței pe care o putem imprima în „ființele de hârtie” , combatem violența căci promovăm dorința de frumos , de estetic , dorința de a asimila lumea în totalitatea ei năucitoare.