Urmarea textului 9a. 'Timp si Spatiu - Repere Sacru si Profan (I)' http://www.agonia.ro/index.php/essay/178729/index.html


1.

Philon din Alexandria (12 î. C. - 54 d. C., primul filosof creștin) spune : 'Substanța primară emană existențe secundare fără ca prin acest proces să sufere vreo scădere (a consuma fără a scădea)'.

-----------------------
COMENTARIUL 1: Deja, prin Aristotel, introducerea "Esenței/Substanței/Materiei" ca "principiu" și "potențialitate" , dă frâu liber interpretării acesteia în fel și chip atunci când ea se află "în act". Iar "interpretarea" care o propune Philon este ca ea ("Materia"), cand intra "in act" (din Sacru in Profan) "revarsandu-se fara pierdere", deja este "in-formata" si "impregnata" de Divinitate.
-------------------

------------------
COMENTARIUL 2: Philon nu afirmă nimic despre "Spațiu" sau "Timp" în legătură cu toposul Divinității sau cel al Materiei (ca "potenta"). El afirmă doar un singur lucru, fundamental pentru ceea ce va deveni, ulterior, "Dogmatica creștină" (a se vedea, printre altele si 'Eonul Dogmatic' al lui Blaga); și anume că din toposul Divin se emană, continuu, de fapt, "Logos Divin" cum spune Heraclit, fără "pierdere", deci fără a se "conserva"! Cu deosebirea că, acum, el devine "substanțial".
------------------

2.

Plotin (204 - 270 d. Cr.), în cadrul Antichității grecesti târzii, încearcă să-și împace Magistrul (Platon) cu Aristotel. Și reușește. Realizând o adevărată sinteză, extrem de originală. Þinând seama si de presocratici (îdeosebi de Heraclit), stoici și peripatetici. Pentru că iată ce arată el în 'Despre cele două materii': 'Cei care afirmă că realitățile sunt în exclusivitate corpuri și pretind că Ființa se află în acestea, spun că Materia este una singură; ea este substratul elementelor și reprezintă Ființa acestora . Mai mult, ei îndrăznesc să ducă Materia până la zei și, în final, spun că Dumnezeu însuși reprezintă o modalitate (ipostază, n.m., G.M.) de existență a Materiei. Îi atribuie Materiei un corp spunând că este un corp fără calități, dar care are mărime (i.e. "întindere")'.

---------------
COMENTARIUL 3: Cei la care se referă Plotin, în citatul anterior, sunt stoicii. Este pentru prima (și ultima) dată când, în Antichitatea greacă, prin stoici, se acordă "materiei" aristotelice (in potentio) "spațialitate" ("întindere"). Postulându-se primordialitatea "Spațiului" în raport cu "Timpul".
------------------

Și Plotin continuă: ' Alți filosofi susțin că… nu există o singură Materie, ci că, pe de o parte, există aceasta - substanța corpurilor (de Aici, din Empiric, n.m. G.M.) - și ei se referă la Materia avută în vedere de filosofii de dinainte (stoicii n.m., G.M.); cealaltă materie este anterioară, aflându-se în domeniul inteligibil și constituie substratul Formelor și ființelor inteligibile de Acolo.'

------------
COMENTARIUL 4: Este vorba, acum, de teoria peripateticilor, dar și a unor platonicieni, pe care Plotin o va relua, modificând-o, așa cum se va vedea în cele ce urmează. Propunând nu existența a "două materii" , ci, de fapt, apariția a două ipostaze ale "materiei" aristotelice atunci când aceasta trece din "potențialitate", în "act" . Căci el conchide:
------------------

'Acolo (în "Inteligibil"), aceiași materie cuprinde mereu aceleași Forme. Materia de Aici - invers, probabil. Aici toate Formelor sunt distribuite în părți și, în fiecare moment și într-un singur loc, există numai o singură Formă. De aceea, nimic nu subzistă, pentru că fiecare Formă o alungă pe cealaltă. Acolo însă toate formele sunt LAOLATÃ și SIMULTAN (s.m., G.M.)'.

--------------
COMENTARIUL 5: Prin numai două cuvinte, "LAOLALTÃ" și "SIMULTAN" și printr-o intuiție de o profunzime fantastică, Plotin reușește să dea o lovitură, nu de mare maestru, ci de un adevărat Maestru al (tuturor) maeștrilor. Astfel, într-un loc "adimensional" ("LAOLALTÃ"), dar infinit, al Intelectului Cosmic, "vedem" cu stupefacție cum "Formele" platoniciene se strâng și se desfac instantaneu ("SIMULTAN") în "ciorchini" (termenul "tehnic" utilizat azi este "clusters") în jurul unei "Forme" (sens) privilegiate, mereu alta, formând aglomerări de noi și noi "Forme" (semnificații) într-un dans infinit. Fiecare "ciorchine" proiectându-se în "spațialitatea" ("întinderea") și "temporalitatea" ("durata") - ambele limitate și schimbându-se și ele continuu - (a) lumii noastre cea de toate zilele, cea a "Empiricului" (sensibil - perceptibil prin cele cinci simțuri comune ale omului de rând). Redând astfel întreaga demnitate "Logosului Divin" heraclitean pe care Platon îl negase cu atâta înverșunare.
------------

-------------
COMENTARIUL 6: Al doilea lucru, la fel de esențial, reușit de Plotin este trasarea unei granițe ferme între Existența "Reală" și ceea ce rămâne de nedefinit, "rest" pe care doar intuiția "mistică" pare a-l identifica/percepe (în mod "pur") ca Existentă - i.e. "UNUL" plotinician pe care Plotin, la randul sau, il adopta, inpreuna cu "MATERIA" aristotelica aflata "in potentio". Și această graniță este trasată prin conferirea unei "materialități" (prima ipostază a "Esenței/Substanței/Materiei" aristotelice) "Intelectului Cosmic". De aici încolo, atât "lucrurile" din acest "Intelect" cât și cele din "Empiric" devin "palpabile, fie că vorbim de "obiecte", "fenomene" sau "evenimente".
--------------

-------------
COMENTARIUL 7: În fine, o consecință - pe termen extrem de lung la scara umană - dar greu de bănuit probabil chiar și de Plotin, este marcarea unei a doua rupturi, cred, fundamentale (prima fiind realizată de sofiști 'Omul e măsura tuturor lucrurilor', Gorgias) între Sacru (Divinitate) și Profan (Realitate). Și o astfel de ruptură se produce în momentul în care Divinitatea ("UNU") "crează" (din "MATERIA" "in potentio") "Intelectul Cosmic" (infinit) și apoi se retrage părăsindu-l pur și simplu și lăsându-l singur să se descurce. Ruptură care se va contura din ce în ce mai precis ulterior, așa cum vom vedea în textul (episodul) ce va urma. Și care marchează și despărțirea definitivă între Dogmatica creștină și Filosofie în cadrul Contextului nostru cultural. Despărțire care, cu toate eforturile actuale (făcute de ambele părți), nu reușește să fie eludată.

---------------

3.

--------------
COMENTARIUL 8: În final s-ar mai putea emite o mulțime de alte comentarii, plecând, în primul rând de la influența imediată pe care Plotin (incluzându-i sintetic pe presocratici, Platon, Aristotel, stoici, peripatetici) a avut-o asupra culturii Arabe - care a cunoscu o înflorirea mirifică în Evul Mediu, ca apoi să înceapă să decadă. Și această influență se poate constata pregnant mai ales în scrierile lui Inbn 'Arabi (1165 - 1240 d. Cr.). De asemenea se pot face tot soiul de considerații "comparatiste" între cultura Antichității grecești și cea Extrem orientală (antică) și despre întersectarea celor două culturi (cel puțin prin persoanele lui Pitagora, Platon și Plotin), intersectare despre care se vorbește din ce în ce mai mult în ultimul timp. În paranteză fie spus - și cu asta închei - se pare că Plotin 'după unsprezece ani de învățătură cu Ammonios (așa cum relatează Porfir) a ajuns la o asemenea capacitate în filosofie, încât își dorea cu ardoare să aibă experiența filosofiei practicate la perși și a celei care avea răspândire la indieni. Astfel el s-a alăturat armatei împăratului Gordianus al III-lea, care pornise într-o expediție împotriva Persiei' (Adrei Cornea - 'Lămuriri preliminare' la Plotin, 'Opere', vol. I). Iar asemănarea atât de izbitoare între doctrina plotiniana și cea budistă dă de gândit. Pentru că: ' Încă în perioada Hinayana (prima perioadă a Budismului indian, cea a "Micului vehicol" n.m., G.M.), categoriile de substanță și calitate, deși oficial negate, mereu au avut tendința să reapară pe o anumită ușă din dos. Astfel, chiar în perioada idealistă (perioada de mijloc, cea a "Marelui vehicol" - Mahayana n.m. G.M.), noțiunea de Suflet (care necesita o anumită "substanță" pentru a se menține n.m., G.M.) deși oficial a continuat să fie repudiată - Budismul rămânând un campion al negării existenței Sufletului - ea totuși a continuat să bântuie filosofia budistă introducându-se, într-o formă sau alta, chiar în inima Budismului și rămânând acolo și în ultima sa perioadă... La început a fost imaginată sub forma unei "Case de stocare a conștiinței" (i.e. echivalentul "Intelectului Cosmic" la Plotin n. m., G.M.) …. Toate traseele tuturor faptelor anterioare ca și ale gândurilor viitoare erau stocate în acest receptacul' (Stcherbatsky, Buddhist Logic vol I, care întrunește și consenul altora: Wayman, A Milenium of Buddhist Logic; Tillemans, Scripture, Logic, Language - Essays on Dhamakirti and his Tibetan Successors; Chandra Vidyabhusana, A History of Indian Logic etc.)