Paralaxa si magnitudinea romaneasca!

De multisor am ajuns la concluzia ca noi romanii avem ceva deosebit, si acum incerc sa patrund acest lucru. Printre multe bune si rele : « Rasu’-plansu’ », romanesc este originar din aceste locuri. Dar ce este Paralaxa ? Este modul diferit de a privi un corp ceresc de la distanta, dintre un punct fix(dar care se poate schimba) sau mai multe. Asa si in viata de zi cu zi, depinde din ce punct de vedere privesti lucrurile. Si cum sa nu fie asa ? Pai, suntem personalitati diferite, firi diferite, traim in conjuncturi diferite, avem ascendenti diferiti. Nu ma acuzati prea curand, nerabdatorii mei critici de sofisme. Am eu o teorie, marturisesc ca nu tocmai in acord cu cele cunoscute, poate intalnita, poate nu, dar este a mea si tin la ea, deoarece este de bun simt si realista. Totul in lumea asta este personal, subiectiv, nimic nu este obiectiv. Obiectivitate nu exista, (ca si umanitatea…cine a vazut umanitatea ? Absurd !…oameni, da ! dar umanitate ? Nu !) deoarece lumea nu exista decat daca noi nu existam. Daca nu existam, de unde stim ca exista lume, evenimente, lucruri, persoane… ? Lumea se naste si moare odata cu noi.(sau cel putin lumea in care ne invartim, pe care o putem influenta…lumea noastra ! « Nostro Lumen ! »). Exista paralaxa lumii, care suntem noi.In paralel ni se descopera si magnitudinea ei. Adica stralucirea cu care de multe ori ne lasam imbatati pana la euforie. Magnitudinea reprezinta deci stralucirea cu care noi oamenii percepem un corp ceresc, care are propria sa luminozitate (in unitati e timp si distanta). Dar iarasi se demonstreaza, coroborand teoria paralaxei cu cea a magnitudinii, ca totul este subiectiv, personal. De altfel dumnezeirea experimenteaza maxima apropiere de om si de nevoile sale. Dumnezeu este minunat deoarece nu ne mantuie de la distanta, mai bine zis, nu incearca, deoarece mantuire inseamna in greceste intregire (sotirios). De la Intrupare, Dumnezeu salta firea umana in sanul Sf. Treimi (acesta este argumentul forte pe care il dezvolt ori de cate ori vreun bezmetic sau aiurit vorbeste despre UFO-OZN si extraterestrii, pai ce ? ar fi ei mai mari ca noi, cand Dumnezeul tuturor, deci si implicit ar presupusilor extraterestrii, « ne-a saltat » firea in sanurile Sale iubitoare ?) si acolo ii da prilejul sa devina Dumnezeu prin har. Dar cititi cu atentie…cui ii da acest dar ? Firii, sau persoanelor ? Persoanelor,(nu indivizilor, cum rece si distant foloseste socio-psihologia termenul !) cu siguranta, dar mai bine zis, celor ce si-au extins personalitatea peste tot si toate. Universul este chemat la personalizare, prin om. Omul este singura creatura facuta din Cer si Pamant, si deci tot el este chemat sa indumnezeiasca pamantul, sa-l faca din nou transparent, luminos.(cum arata printr-o legenda frumoasa si unica-poporul roman !) Ortodoxia inmanuchiaza deosebit si unic aceasta caracteristica, de indumnezeire a lumii, de personalizare a ei. Nici una dintre religii nu are ca « scop », dincolo de scop(deoarece este un inceput, prin inceputuri, ce nu au niciodata sfarsit !)acest fapt ; ca sa nu mai vorbim de cultele crestine satelit, cu elipse mai aproape de adevar sau nu. Deci, ne-am inteles, totul este subiectiv, si cu cat pricepem si ne impropiem aceasta, cu atat nu mai bajbaim prin jur, dupa filozofii de doi bani si dupa gramatici de gradinita. Obiectivismul este steril si acru(Avva Steinhardt ar fi zis : « ca si diavolul si contabilii… ! ») si nu te duce decat la presupozitii si ansambluri false, fete morgana poleite cu aburi citadini. Asa cum m-am incantat, in adolescenta, citindu-l pe Marele Tutea (« romanul absolut », cu tot cu « aflarea in treaba a romanului »), care ii demonta pe toti asa zisii mari ganditori, cu teoria simplitatii romanului de bun simt ; asa si acum, am tendinta, cand aud pe vreun « recent » patapievici-ean, ce zice : « sa fim obiectivi …este ceva absolut necesar, este o cerinta intrinseca… », nu zic « partz », ca el, deoarece nu-mi permit, dar zic : « e-tete-na »(sau cum se va scrie ?!), deoarece stiu ca numai infatuare si vid este in mintea aceluia. De fapt, compatimesc adevaratul « brain-watching » de voie sau de nevoie facut. Nu este de ajuns sa ai sprancenele albe si stufoase ca sa fi si academician. Spunea un mare teolog, ca modelul crestinismului nu este omul cu parul alb, batranul, experimentatul, ci copilul. Nu toti batranii cu parul alb sunt si intelepti, pot fi si senili. Vremea a trecut peste ei, dar nu au invatat mare lucru din Marea Lectie a Vietii. Copii sunt adevaratele si nesclifositele Lectii, « ca ei trebuie sa fim », daca vrem Imparatia Cerurilor, a zis-o Mantuitorul. Modelul Cetatii, este desigur « parul alb », al nostru, celor insetati de Fericiri, este copilul. Si fiecare avem un copil in noi…atata timp cat il « imbrobodim » cu teorii si vesminte de « imparat », adica nimicuri volteriene, ramanem « oameni seriosi », si….atat !
Am trecut prin Rastignire ca gasca prin apa, sarind direct la Inviere, si deci ne-am tras pe sfoara vietii ! Am cantat protapiti pe calcaie, cu tocuri de Armani, « Hristos a Inviat ! », morti fiind. Zombi paleste si intra in spital de ras, cand ne vede. Pai, cum credem noi ca am inviat, ramanand ce am fost ? Maestrii de ceremonii si atat, de la vladica pana la opinca…gaurita a bietului taran-europenizat. Nu am inviat, si subiectivul ne copleseste…nu-i asa ca in sinea dumneavoastra credeti ca nu am inviat ? Hristos, da, noi, nu !
Secolul XXI trebuie « sa fie ! » si atat, nu cum zicea Mallraux,…imi pare rau ca-l contrazic aici, in ciberspatiu, dar atat mai ne-a ramas…sa fim…dar sa fim, autentici !
Dragii mei, clipele trec, noi trecem, nu mult, ci cum…este intrebarea. Asa fiind, nadajduiti la Inviere, dar nu de unii singuri, ci cu cei de alaturi, pana la marginile universului !
Terminati cu prostiile, fiti voi insiva ! Atat ! Dumnezeu plineste !



Acelasi pentru care ma stiu,
Oricine pentru altii,

Parintele Iulian Gavriluta