Am vrut si eu, convins de un mesaj care circula pe net si care mi-a mers la suflet, sa "dau Mozart la tot cartieru'" Mi-am luat CD-ul cu Eine Kleine Nachtmusik si am demarat spre serviciu. La Brancoveanu, la semafor, langa mine, Minumea Minunilor urla ca-n gura de sarpe. L-am dezlegat si eu pe Wolfgang si l-am lasat sa se auda. Intr-o pauza de respiratie a Copilului Minune, am vazut cum mutra tipului de la volan se alungeste a uimire nevenindu-i sa creada ce-i aud pavilioanele ce-l ajutau sa sustina ochelarii negri pe nas. Apoi, a ranjit dispretuitor, a intins un deget si a marit volumul. Ce sa spun, e clar ca instalatia sa de sunet a batut modestul meu CD player standard de pe masina. Poate si de asta semaforul a virat urgent spre verde, lasandu-l sa demareze in tromba. Eu am ramas cu Amadeus si am facut dreapta spre Giurgiului.
Am mers ce-am mers, mandru ca intreg cartierul asculta ceva muzica, dupa care, a inceput sa ma deranjeze sonorul prea tare. Dupa cinci minute deja mi se parea ca boxele vibreaza prea tare, ca nu mai aud motorul cum trebuie, sau ca nu pot sa ma concentrez la depasiri.
Am scazut nivelul pana la un nivel acceptabil si mi-am continuat drumul. A trebuit sa inchid geamul, ca veneau de afara tot felul de alte zgomote.
M-am enervat. Mi-am dat seama ca nu pot urma sfatul de pe net. Nu pot sa il fac pe Mozart sa urle. Nu poate el!
Mozart nu stie sa zbiere, nu stie sa se faca auzit prin racnet.
Mozart trebuie facut auzit prin educatie, prin sfatul parintilor, al scolii, nu prin decibeli in plus. Tembelii au intotdeauna un decibel in plus la dispozitie!
Suparat, am scos CD-ul cu Mozart.
Am pus altul. Ceaikovski...

P.S. Observati ca n-am scris ca noii semialfabetizati:
"TSCHAIKOWSKI" sau mai stiu eu cum li se pare ca s-ar scrie in engleza.