Necazul este ca intreg esafodajul politic este bolnav, cangrenat. Partile bolnave trebuiesc extirpate pentru a nu se extinde si infecta alte segmente sanatoase. Problema cu Basescu si flota, pe seama careia s-a fantazat, uneori avand la baza fapte si dovezi concrete, alteori din malvolenta poate fi edificatorie, in general, ca masura de estabilire a simptomelor unei boli pe care cu totii o cunostem, si anume ca cei care sunt in pozitii cheie astazi, sunt produsul educational, ideologic si cultural al unui trecut communist de care, noi cu totii, mai tineri sau mai in varsta, incercam sa ne desprindem.

Tabloul de bazar, ieftin, pestrit dar lustruit peste masura, reflecta imaginea manelisto-balcanica a spatiului economico-politic romanesc. Continuarea unor aplecari pe care ni le-am insusit sub stapanire otomana, se afla la cote alarmante de la inceputul anilor 90, si asta deoarece marile schimbari in peisajul romanesc au fost initiate si antrenate de factori externi (Ceausescu le numea agenturi straine). Noi, ca popor, nu am avut timpul si ragazul istoric necesare de a trece prin sita valori imprumutate, astazi mai abitir ca niciodata, sau de a ne forma un sistem de valori pur romanesc (proces inceput de Dacia Literara si mai apoi de curentul semanatorismului)– ceea ce e cu totul imposibil in ziua de astazi, cand marii formatori de opinie sint in general anglo-saxoni de pe ambele parti ale Atlanticului si de ce nu cei hibrid- autohtoni de pe malurile noastre, betonate, ale Dambovitei. Ne lipseste, la nivelul elitelor, acel curaj eroic, acel simt de sacrificiu personal (cu exceptia catorva precum Doina Cornea, Coposu si alti contemporani, Vladimirescu, pasoptistii si atatia anonimi care s-au sacrificat in razboaiele secolului XX si sub comunisti etc). De curand, aflam cu oroare, ca parte din cei pe care i-am crezut promotori ai democratiei si cuvantului liber, au facut parte din politia politica - sau asa se presupune. Nebunie. Desnadejde. Vid. Istoria le va face dreptate sau condamna definitiv. Noi, cei multi, trebuie sa stabilim un embargou, sa ii stergem din lista noastra de lecturi. Sau valoarea si inteligenta transced, cumva, onestitatea, integritatea? Tu alegi prima varianta sau a doua, in functie te profilul tau.

Acum, exista in anumite cercuri politice acel avant impetuos de a drege lucrurile pe ultima suta de metri. Dar, s-au asezat de-a curmezisul cei care vor sa isi salveze pielea. Si tocmai acei vinovati nepedepsiti vor, prin plati camuflate, sau prin participare pe listele unor partide, sa acceada la putere si sa conduca aceasta tara istovita, secatuita de lipitori ce s-au asezat comfortabil, pe grumazu-i.

Pe aceeasi linie a paragrafului precedent, cat priveste renuntarea la imunitatea parlamentara a lui Basescu in “Scandalul flota”, oricare ar fi fost calculele lui, in spatele scenei, gestul a avut, si are, un character simbolic. A fost un risc pe care si l-a asumat – gandeste-te ca lucrurile puteau lua o alta turnura care i-ar fi putut fi extreme de defavorabila. Nimeni nu putea garanta, pe atunci, realegerea lui. Si asta imi intareste argumentul ca Basescu este un jucator tenace, care joaca la cacialma. Prefer acesta “nebunie creatoare” “ceausismului” lui Iliescu, “coruptiei” lui Nastase sau “idioteniei” lui Tariceanu

Mai recentul scandal “bani (cu iz de Petrom?) pentru campania electorala a PSD-ului” care l-a asezat la centru pe Patriciu, a capatat un binemeritat momentum. Vorbeam, zilele trecute, de lipsa de culoare a partidelor politice, de caracterul lor imitational al unor sisteme dezirabile. Cati altii, precum Patricu, or fi facut la fel, incercand sa isi acopere si fata si spatele – daca pierd unii castiga ceilalti si vice-versa. Noi, talpa, plastilina sociala, sudorile suntem luati drept fraieri. Jocul a ramas cam acelasi. S-au schimbat actorii, unii si-au ascuns fata in spatele machiajului, dar regulile au ramas aceleasi, unii fura, inseala, creaza sisteme care sa ii avantajeze si care sa-i acopere, iar ceilalti se chinuie sa gaseasca un sens la toate acestea. Ei scriu piesa, ei o joaca, ei o ajusteaza, noi doar privim, aplaudam, ne bucuram sau intristam. Suntem cu totii inchisi intr-un mare teatru, fara cale de iesire, pe a carui scena, intentionat exagerata, joaca toti acesti actori de mana a doua care, destul de des, se impiedica, se fasticesc, uita ce trebuie sa spuna. Si noi, toti, într-o muncă facuta cu indirjire, ar trebui sa gasim ceva, sa propunem si apoi să inpamantenim echivalentele romanesti pentru aceasta navala, acest puhoi de noroi.

De bine de rau, Basescu, a dat dovada de o oarecare verticalitate (desi uneori stramba). La fel a fost si Constatinescu, care, a fost ireprosabil, dar neputincios. El ar fi fost un presedinte bun, rasat, intr-o tara central-vestica europeana. Basescu exprima si reflecta fata societatii de astazi. Si daca unora nu le place, ei bine, asta-i lumea in care traim, uitati-va la Basescu si vedeti strambatatea. El pare sa fie una dintre putinele normalitati (sau aproape normalitate) intr-o lume atat de anormala – ma refer la normalitate luand ca referinta talonul autohton. Lumea are un frison de iritare si foarte multi nu pricep.

Problema este una mai simpla, oarecum de natură psiho-sociala: faptul ca, la ora actuală, se creeaza un fel de antipatie, un fel de contra-curent pe care asa-zisii reformatori (PSD si de mai curand PNL in incercarea lor de a se alia cu vechiul lor dusman) il promoveaza si care, din setea de a face jurnalism, este propagat, explicat, i se cauta o logica. Publicul culege un ziar sau altul, citeste, uita, se rascoleste in ignoranta. Acesta este motivul incomprehensibilitatii presei românești, si anume lipsa de cultura politica si civica, apatia deghizata a celor ce au fost hraniti cu prea multe cuvinte contradictorii. Toti acesti falsi politicieni (cu exceptiile de rigoare) folosesc presa ca pe o portavoce, o trambulina a propriilor lor ineptii. Si sa te mire ca SRI si SIE si-au asumat controlul celui mai important instrument democratic- PRESA. Cel mai regretabil este ca pionilor infiltrati ca jurnalisti le lipseste coerenta valorilor; ei sunt cei care isi schimba tonul vocal in functie de cine e la putere, creeaza confuzie. Uneori tipa, alteori ii doare. Si acum sa trag spuza pe turta presedintelui, trebuie sa recunosc ca toata aceasta "deconspirare" s-a petrecut tot sub Basescu si PD. Intamplator sau nu. Mi-as fi dorit ca toate acestea sa se fi petrecut cu ani buni in urma. Poate am fi fost deja in Europa, poate am fi trait mai bine, poate multi dintre cei plecati peste hotare, sa lucreze sau sa se stabileasca, ar fi pus umarul la ridicarea tarii.

Totusi, optimistic vorbind, sunt printre cei care cred ca noi, ca romani, avem o putere mare de absorbtie, o mare putere de digerare și deci nu trebuie să ne speriem. Noi nu ne temem de politruci. Sau..., cine stie? Ar trebui?