În dreptul geamului am un copac care mă împiedică să văd mașinile care produc zgomotul cu care aproape că m-am obișnuit. E o seară ciudată dintr-un august dubios în care mi-e frig. De-ar fi iarnă i-aș vedea pe cei care n-au nimic mai bun de făcut decât să mă polueze sonor. Oare câte frunze or fi fiind pe copacul din fața mea? Jupânul google îmi zice de-un proiect școlar american pe tema asta prin care se urmărește dezvoltarea capacităților estimative la copii, dar nu dau de vreun număr. Greșesc mizând pe un milion?

Un milion de frunze care hrănesc planta asta care mai are de crescut până să-mi dea umbră dimineața și-mi mai și obturează peisajul. Un milion de frunze care vor pieri înaintea următorului număr al EgoPHobia. De ce nu lucrează atunci indivizii ăia de după copac, să sufere puțin de frig dacă tot mă zbârnâie pe timpane cu excavatoarele, picamerele și drujbele lor. Nemaifiind apărați de milionul de frunze i-aș putea vedea, dar de ce să-mi țin geamul deschis când e frig? Aș scăpa astfel și de zgomot.

Din ce-mi amintesc în ultima vreme s-au adunat un milion de oameni cu două prilejuri. În 2005 au fost peste un milion de credincioși la întâlnirea mondială a tinerilor catolici de la Köln, iar în acest an peste un milion de fani s-au adunat lângă Poarta Brandenburg din Berlin cu prilejul campionatului mondial de fotbal. Or fi fost și alte evenimente cu peste un milion de participanți, dar eu n-am (avut) știre de ele, așa că voi concluziona, mai mult sau mai puțin forțat, că religia și fotbalul, deși unii afirmă ca de fapt fotbalul e el însuși o religie, sunt cei mai importanți copaci pentru oamenii-frunze. Dacă avem oameni-sandwich, oameni de Neanderthal, omul zăpezii și alte specimene gen fiu' ploii, de ce n-am avea și oameni-frunze? De meditat.

S-ar putea trasa o paralelă interesantă între fotbal și religie. Fotbalul presupune dispută, de obicei cineva pierde, echipele ar trebui să facă totul pentru victorie, pe când religia îndeamnă la iubire, pace, echilibru,... Ciudat e că în ultima vreme meciurile de fotbal s-au disputat în atmosfere calme, suporterii preferând să se bucure împreună de spectacol în locul tradiționalelor certe care degenerau uneori în bătăi, chiar războaie (Honduras-El Salvador). În privința religiei lucrurile stau altfel. Mereu au fost războaie în numele diverselor credințe și din păcate nu ne-am potolit nici azi. Folosind drept pretext diferențe religioase oamenii se măcelăresc cu conștiinciozitate. Leneși și nepăsători în diverse ipostaze, semenii noștri devin brusc alții când e vorba să ucidă, sau măcar să chinuie. Dacă religia i-ar mâna-n luptă mi s-ar părea mult mai normal să fie distruse biserici, moschei, temple și alte locuri sfinte pentru unii sau alții, nu orașe, sate sau avioane. Sau mai bine și-ar pune într-o zi toți cei interesați la încercare divinitățile folosind metoda cu care Jahve l-a eliminat pe Baal. Simplu, curat, eficient, corect,...

Văd două frunze căzând de pe copacul de sub geamul meu. Vine toamna?