Privesc si astazi, ca in fiecare dimineata, catre cei tineri si ma rog "Fereste-i Doamne de oglinzi deformate si-ngaduie sa creasca in apropierea firescului de care noi ne-am tot departat de-a lungul istoriei umanitatii." Iar firescul nu este nici furt, nici frustrare, nici alienare, nici conflict, nici competitivitate, asa cum o intelegem noi.

Firescul este iubire. Firescul este starea simpla si adevarata care ne permite sa atingem cerul din noi. Iar acolo, in cerul din noi este loc pentru fiecare si lumina rezida din compunere, nu din conflict. Firescul inseamna sa stii cine esti si sa respecti, ba chiar sa te bucuri de cine sunt ceilalti, imbogatind astfel viata dimpreuna. Nimic din ceea ce facem laolalta, in parteneriat, cind energiile creatoare se compun, nu poate fi egalat de ceea ce facem in competitie, cind tremuram ca un pumn strins sa aratam ca suntem mai buni. Decit cine? Cu cine ma pot compara eu? Cu cine te poti compara tu, prietene? Frici de minti sarace. Fiindca eu, ca si tine, ca fiecare dintre voi, sunt un univers incomparabil si inegalabil. Eu nu pot fi mai bun decit copacul, fiindca sunt altcineva cu un rost foarte pretios pentru VIATA. Pot fi mai buna azi decit am fost ieri, dar decit tine, niciodata.

Nu sunt insa nicidecum mai buna decit am fost ieri, cind pindesc sa-mi insusesc ideile altora, fiindca-mi sugrum propria creativitate, care ar putea sa nasca idei necesare si notabile, nu sunt niciodata mai buna cind judec si dicreditez, cind imi calc cuvintul si semenii, cind ezit a afirma cine sunt eu cu adevarat si caut sa par altcineva, nu sunt mai buna decit ieri cind trisez viata, chiar daca asta am facut si ieri si alaltaieri, si... ca asa am fost invatata si asa fac si altii cu mine de cind tin minte. Nu sunt mai buna, pentru simplul fapt ca azi as putea face diferenta. M-as putea trezi. Si mi-as putea aminti ca prin pumnul strins nu poate trece nimic, nu patrunde lumina si nici apa care spala... in pumnul inchis nu pot trai comori, fiindca inchiderea le ucide... nu poate fi, fiindca exprima anulare... nu poate face, fiindca e ocupat cu "NU".

Se spune ca universul este de o simplitate uluitoare. El se naste din emotiile noastre care, toate, se pot insira pe o singura axa: axa IUBIRE-FRICA. Tot ce nu e iubire e frica si invers. Prin urmare, doar iubirea afirma VIATA si e absenta fricii. Daca vom cauta radacinile emotiilor noastre, vom afla in cele mai adinci straturi, exact aceste doua stari. Cine alegem sa fim?
Incercati. Eu am si coborit in partea umbrita a emotilor mele si-am gasit frica. M-am si-naltat in celelalte si-am gasit iubire. Si am ales.

Ce poate fi intr-un pumn strins? Ce, in punerea laolalta?
De aceea eu nu cred in competitie si cred in parteneriat. Si, oriciti oameni dezorientati in aceasta zona a existentei voi intilni, care din frica de a nu fi destul, vor incerca sa raneasca iubirea pe care o afirm, voi multumi si voi astepta increzatoare sa vina si momentul lor.