Despre bioenergie
eseu științific

Știm de la școală faptul că un electron în mișcare crează în jurul lui un câmp electromagnetic. Fiecare atom conține un număr mai mare sau mai mic de electroni în mișcare, deci fiecare atom are un câmp electromagnetic propriu. Cum corpurile sunt formate dintr-o multitudine de atomi legați între ei în diferite moduri, este evident că toate au câmpuri proprii.
În corpul nostru, ca și în lumea în care trăim, acționează anumite forțe nevăzute, neauzite și deseori chiar nedectate de cele mai sensibile aparate cunoscute astăzi. Efectele unora dintre ele le cunoaștem, altele nici măcar nu bănuim că există.
La începutul secolului trecut Albert Einstein a demonstrat că lumea în care trăim este făcută din energie. Pământul este un imens câmp energetic rezultat din însumarea câmpurilor energetice ale tuturor corpurilor vii sau nevii – totul radiază energie. Corpul nostru este și el un complex de câmpuri energetice care interacționează, generând în jur un câmp propriu care înfășoară corpul fizic și este numit “aură”.
Dacă ținem palmele față în față la cca. 20-25 cm una de cealaltă și le apropiem lent cu câțiva centimetri apoi le îndepărtăm, după câteva astfel de mișcări simțim în palme ca o adiere ușoară: este câmpul energetic propriu. Dacă plimbăm palma dreaptă la cca. 20–25 cm de o suprafață viu colorată, încet și urmărind senzațiile, simțim ca o mângâiere la modificarea culorilor, ale căror diferențe de lungimi de undă sunt percepute cu destulă ușurință.
Există oameni care au un câmp propriu foarte puternic, care-și pot concentra energia în palmă și pot modela câmpul energetic dereglat al persoanelor bolnave, al plantelor, al animalelor, capacitate ce poate fi obținută sau amlpificată prin exercițiu, prin educație. Fenomenul este întâlnit și la karate unde, concentrând energia pe muchia palmei, pot fi sparte teancuri de cărămizi. Dacă doar palma necontrolată mental ar putea face asta, atunci oricine ar putea sparge cărămizi, ceea ce nu se întâmplă. Iar karate nu poate face oricine, și nici nu poate fi oricine bioterapeut, deși toți avem bioenergie atâta timp cât trăim. Pentru asta trebuie credință și voință.
Biocâmpul omului sănătos este relativ uniform ca intensitate. Blocajele energetice care provoacă starea de boală emit pe alte lungimi de undă, alterate, iar palma antrenata sesizează imediat diferența. Dacă în zona bolnavă este un blocaj energetic, el va fi împrăștiat; dacă este un deficit energetic, el va fi compensat cu energie cosmică preluată din mediu, restabilind astfel un câmp energetic uniform. Când un preot binecuvântează mulțimea, el ține degetele mâinii drepte într-o anumită poziție, întâlnită și la unele icoane, care împiedică vibrațiile joase să ajungă la el și, în același timp, preia din mediu energie și o transmite.
De fapt virtuțile palmelor sunt folosite inconștient de foarte multă vreme: dacă ne lovim, ducem palma la locul care ne doare; mama potolește durerea copiilor loviți prin mângâieri; la rugăciune se împreunează palmele pentru ca, pe principiul vaselor comunicante, să se regleze fluxul energetic. Cunoaștem expresia “am atâtea probleme, de-mi vine să-mi pun mâinile în cap “. Principiul, același, este autoreglajul energetic.
Cuvântul, privirea, gândul, sunt forme de energie testate de majoritatea oamenilor, dar involuntar și fără a căuta explicațiile efectelor cunoscute.
Lucrurile din jur poartă amprenta noastră energetică. De aceea clarvăzătorii pot detecta întâmplările care au avut loc în anumite locuri – crime, răpiri, etc. Amprenta energetică reprezintă un alt fel de urmă care poate fi citită prin biodetecție. Lucrurile personale reprezintă extensia noastră în spațiu și timp. Ochii unei persoane îți pot spune aproape totul despre ea, fie direct fie dintr-o fotografie, dacă înveți să “citești”. Orice informație poate fi citită dacă știi cum. Daca ții în mână scrisoarea cuiva necunoscut, încet, încet, poți afla multe despre acea persoană...
Corpul omenesc este alcătuit ca o antenă de emisie–recepție: partea dreaptă emite iar partea stângă recepționează. Nu se înțeleg între ei oamenii ale căror câmpuri sunt disonante; se înțeleg între ei oamenii ale căror câmpuri intră în rezonanță. Corpul semnalizează întotdeauna când biocâmpul nostru interferează rezonant sau disonant cu ceva. Este vorba despre acele simpatii sau antipatii “la prima vedere”, despre obiecte care ne plac și obiecte care nu ne plac, etc. Noi însă nu prea le luăm în seamă, pentru că nu ni le putem explica. Păi numai asta nu ne putem explica? Am analizat noi serios tot ce ni se pare că înțelegem, sau ne prefacem uneori a înțelege doar din comoditate, pentru a părea că suntem “în rândul lumii “?
Cel mai bine ar fi să evităm pe cât posibil persoanele antipatice, deoarece compatibilitatea este 0 și nu se poate modifica: câmpul energetic al fiecărui om sau obiect este ca amprenta, unic. Iar câmpurile disonante pot deveni de-a dreptul toxice daca interacționează mai multă vreme. Ele sunt cele care provoacă bolile.
Așa cum corpul fizic poate fi modelat de chirurgia plastică, și corpul energetic poate fi modelat, dar mai avem drum lung până acolo. Este o permanenta luptă între medicină, care acordă încredere doar metodelor proprii, care tratează simptomele, nu bolnavul, și bioterapeuți, care tratează bolnavul, nu boala. Fiecare dintre metode are căile ei de refacere a stării de sănătate. Fiecare are limitele ei, nici una nu este un leac universal, un panaceu. Iar până la tratarea holistică mai e cale lungă, deși a apărut deja moda discutării ei destul de des. Prea puțini însă dintre cei ce discută despre asta știu le modul real ce înseamnă. E totuși un pas înainte. Și orice drum, oricât de lung, începe cu primul pas...