Sorin Teodoriu, zis și Sache s-a născut în București, în urma relației oficiale dintre un mare pește, cu o privire ageră, guraliv, dănd mereu un aer de mister... printr-un act de căsătorie cu o femeie - scorpion având o personalitate puternică, foarte frumoasă, care și-a dominat partenerul pe toate planurile. Și pentru că peștele s-ar fi armonizat foarte bine cu zodia taurului într-o căsnicie, rodul lor a fost un Sorin născut sub zodia Taurului.

Sorin și-a dezvoltat cultul muncii, încă din copilărie. După cum mărturisește lucra în vacanțe ca zilier pentru a câștiga bani. De aici probabil i se trage și dragostea sa pentru economie- nu politică se înțelege.

Părinții au căutat să-i inspire dragostea pentru frumos- din banii câștigați în urma vinderii a 150 de reviste PIF își cumpără chitară electrică. Chitara a devenit o pasiune și încă din liceu facea parte dintr-o formație. Fetele il admirau pe tânărul cu plete, cu chitară și cu ochi albaștri ca marea. În această perioadă apare și prima dragoste, despre care Sorin vorbește într-o scriere, dar nu a fost să-și unească idealurile și să formeze un UNU. Cine poate ști care au fost motivele ?... Iar astăzi pe coardele uitate de vreme o melodie își ia zborul:

Am stat o clipa-n loc s-ascult / Ce freamat lung se-aude,
Doar vantul apa a scuturat / Din ramurile ude, din ramurile ude.
…………………………………………………………………
In zori de zi ne-am despartit / Cantau in sat cocosii,
Iar norii de la rasarit / Pluteau in flacari rosii, pluteau in flacari
rosii.
………………………………………………………………
Acum sunt singur si-i tarziu / Iubita mi-e departe,
Ma arde-n suflet dorul plin / Si zilele-mi sunt moarte, si zilele-mi sunt moarte.

Astăzi când Sorin se află în pragul maturității depline, aude susur de melodie îngânând versuri de mult uitate într-o ladă veche cu lacăte de amintiri:

Esti lacrima tacerilor polare
Tacuta iarna s-a topit in urma ta
Iar duhul ei a ratacit departe
Soapte de ninsoare
Pe drumuri fara flori

As vrea sa-mi fie visele aproape
Si primavara sa citesc in ochii tai
Ti-oi cerne-n pleoape pulbere de stele
Povara lor in zori
Ti-oi cere-o inapoi.
…………………………………….
Intreaga-ti fiinta s-antrupat din noapte / Izvorul ei ascuns,
E soapta viselor.

La facultate o cunoște pe cea care îi va deveni soție. Fructul dragostei lor se materializează aducând pe lume o frumusețe de fată. Dragostea lor s-a destrămat ușor, iar Sorin rămâne din nou singur, de fapt nu singur... Se retrage în singurătatea sufletului și încearcă să-și făurească alte vise, în această stare cunoște o ,,psiholoagă’’ care a reușit după mai multe ședințe ,,psiho’’ să-l bage în spital.

Prima dragoste îi apare din nou și chiar el mărturisește: Tot ce s-a petrecut intre noi a fost ca un vis, un vis uneori frumos, uneori urat, un vis care a fost, s-a dus. Numai amintirile nu s-au dus. Le port cu mine ca pe un lest de care mi-e greu sa ma despart. Cum sa o fac?! Rasare totdeauna luna, norii sunt insangerati ca atunci la Constanta, marea vuieste in fiecare vara la fel la Mamaia si digul din port rasuna de urma pasilor nostri. Ce departe sunt toate! Ce departe. Mai pastrezi
rochia de in in carouri? Iti venea bine. O agatasesi la poale, vroiai sa o arunci.
Nu-i asa ca o urai? Stiam. Pentru ca imi placea mie. Nu, nu nega. Asa este.
Acum cand ne mai intalnim, vorbim despre orice numai despre noi nu. Tu te-ai casatorit, esti femeie de mai multa vreme, iar pe mine ar trebui sa nu ma intereseze. Chiar daca parul tau miroase la fel, inebunitor si nelamurit, ca atunci, la mare. Chiar daca esti palida si-ti ghicesc vinisoarele in coltul gurii. Chiar daca iti tremura degetele de parca le-ai deslipi usor de pe ochii mei deschisi, incet sa nu le tulbure imaginea cardului de pasari oarbe pe care le ghicesc alergand haotic in parul tau.

Cu câteva zile înainte de ziua lui de naștere mărturisea că nu știe de unde până unde au început să-i placă trufandalele, dar nu la întâmplare, ci doar cele cu frunze lungi, pot fi și scurte dar obligatoriu ondulate. Asta cred că i se trage de când a devenit vegetarian și mai ales de când și-a cumpărat casă la țară.


Cariera scriitoricească și-o anunță plină de neprevăzut, încă de la început autorul încearcă să ignore anumite preferințe literare de pe poezie.ro. Aici e un avânt puternic îndeosebi spre partea poetică; cu proza e destul de greu să te impui și să înfrunți gustul cititorilor.
Primul pas e făcut de autor punându-și prima scriere undeva la personale . Încă de aici se prevede folosirea unor forme simple sub formă de foiletoane.

Ochi căprui...- sorin teodoriu (sache)


Sorin este un om cu o personalitate puternică, în sensul că tot ce atinge îl copleșește. Descrie cu o frumusețea deosebită, dar mai ales cu tandrețe legătura indispensabilă dintre el și doi ochi căprui.

Sigurătatea autorului îl face să iubească tot ce este în jurul lui. O legătură aproape intimă între el și Bella, un întreg univers... ochii îi sunt atât de luminoși, atât de sinceri- nimic nu poate ascunde dragostea ei pentru mine

Un moment de enervare îl aduce pe autor în pragul unui gest necugetat, gest care îl face să sufere, nu mai știe ce să facă ca totul să revie la normal. Aseară s-a produs o minune: amândoi ochi căprui și luminați mă priveau din nou, ca altădată... Am îmbrățișat-o și i-am șoptit o promisiune pe care numai noi doi o cunoaștem și pe care o vom respecta întotdeauna.

Pasare Foc...- sorin teodoriu (sache)


Universul autorului prozator este divers, voi încerca să-l pătrund, începând cu Pasare Foc , este interesat să se transfere în alte lumi … O urmaream cu privirea pana cand lumina prea puternica ma rapunea. Sopteam atunci cuvinte de dor. Dor de pasare. 'Doamne', imi spuneam, 'ai grija de aripile ei, sa nu se franga, sa nu cada.'

Sorin devine nostalgic, parcă încearcă să-și întindă sufletul la soare să-i descrețească cutele așezate rânduri, rânduri. E atâta sensibilitate și frumusețe, încât încerc să citesc fără să ating cuvintele cu privirea. Din scrierea aceasta desprind un sentiment puternic de admirație, dorință și ... durere în același timp, pentru cineva care își făcuse un loc în mintea și sufletul autorului, sau mai bine zis el era dispus s-o primească așa cum este.
Textul pare o destăinuire, dureroasă, trăiește de fiecare dată emoțiile reîntoarcerii acelei păsări care îi aducea atâta liniște și pace în suflet- In fiecare noapte, tarziu, se intorcea. Acolo, in mesteacanul ei si de fiecare data imi tresarea inima de bucurie. Si radeam in sinea mea de presimtirile rele ce ma tulburau in orele de singuratate.

Bineînțeles ca ea se intorcea mereu acolo, in cuibul ei. Ajunge până acolo unde reușește să înțeleagă graiul păsării … Demult, a fost o vreme cand puteam vorbi cu ea - ii intelegeam graiul. O intrebam de ce nu renunta la plecarile ei zilnice, de ce nu se oprea?

Iubirea aceasta, dacă o pot numi așa era înțeleasă doar de autor, pare dispus de sacrificiu.? Cea pentru care ar fi fost dispus să facă acest lucru, avea alte visuri, poate efemere, iar ceea ce-i oferea autorul nu e ce-și dorește- trebuie să urc sus, cât mai sus...iar când voi ajunge sus... voi cânta de acolo, de sub soare – doar el poate fi deasupra mea

Amintiri, amintiri... doar atât și nu numai! O adiere venită de nicăieri a adus câteva triluri binecunoscute și atât! Privirea albastră scrutând zarea în așteptarea celei care și-a luat zborul fără nici un cuvânt de rămas bun se transformă în baladă.

Cele trecute la Personale, le consider ca un exercițiu... ca apoi să intre cu mare forță spre o proză care il definește pe autor. Are posibilitatea folosirii cuvântului în mod nelimitat pe drumuri estetice. Folosește formule simple care atrag după sine oralitatea, iar ciocnirea cu realitatea este uneori brutală.

Piaza Rea...- sorin teodoriu (sache)


Împletirea dialogului cu narațiunea duc spre originalitatea subiectului. Sorin nu face altceva decât să-i prezinte pe eroi într-o lumină adevărată, să ni-i apropie cu calitățile și defectele lor fără a atenta la identitatea lor.Dimineața m-a trezit un foșnet. Ca de haine târâte pe covor. Am deschis ochii și parcă am zarit o pată întunecată undeva lângă perete. Cineva stătea lângă pat și mă privea. Se pare că autorul nu-și forțează nici viziunea, nici scrisul, distribuie egal lumina în tonalități diferite de la zâmbetul ce se deslușeșete printre rânduri pâna la visare. Personajul pare unul imaginar, dar din dialog se definește totuși, are și un nume. Totul intră sub cupola misterului. Chiar autorul se întreabă e vis sau realitate?

Autorul găsește formula prin spontaneitatea creatoare, mereu înnoitoare, mereu altele și altele... La Piata Romana un politist m-a oprit barandu-mi calea. Am tras pe dreapta, am coborat cu actele in mana si am inchis portiera. Ghinion!! am strigat iar. Am ramas langa masina, doar in costum, zgribulit de frig si priveam usile incuiate, cheile in contact, motorul torcand...
- Hai in masina politiei sa nu ingheti.
- Au! Stiti, n-am fost niciodata in masina politiei. Chiar pot?
- Cum sa nu.
Am urcat pe bancheta din spate sperand sa nu ma vada cineva cunoscut. Am vazut la telejurnal ca numai infractorii urca in spate. I-am intins politistului actele...

Revelion cu ea...- sorin teodoriu (sache)


Textele autorului ne deșteaptă simțul estetic nu prin curiozitatea la prima lectură, ci prin imposibilitatea de a le mai înăltura din conștiință după ce ne-am familiarizat cu ele. Schimbarea tonalității de la un text la altul este izbitoare.

Autorul împreună cu alți prieteni hotărăsc să petreacă un Revelion al burlacilor. Chiar și în scenariile stabilite cu exactitate totul ia o altă întorsătură. Petrecerea nu poate fi fără peripeții tip Sache, și cum oare să petreci fără a avea lângă tine și o prezență feminină ?

Superioritatea faptelor dă o notă de valoare scrierii. Autorul are o concepție puternică, personală, el colorează realitatea născând o lume nouă. Această lume poate fi veselă sau mohorâtă. Stilul autorului este personal, iar prin concepție și stil personajele se lasă văzute în ochiul cititorului

Sache e îndrăgostit...- sorin teodoriu (sache)


Nu sunt mulți dintre cei care scriu proză si-și tratează personajele de la o anumită înălțime, înălțime numită viață. Există un echilibru între narațiune și faptele evocate, care reprezintă un semn de înaltă măiestrie. Creația nu curge la voia întâmplării.

Descoperim o nouă față a personajului nostru, de fapt el este cel care ne oferă inima lui pentru a pătrunde în ea și a-i descoperi misterul. Autorul este prea ... și încă din titlu ne anunță starea lui personală , implicându-ne și pe noi. In fata mea observ trei fete, o blonda si doua brunete, se plimba si trancanesc. Imi atrage atentia una din brunete, cea cu parul lung si putin ondulat. Cu toate c-o vad mai mult din spate si din profil, fata e tare frumoasa, asta-i clar. O singura data a intors capul spre mine, iar atunci am putut sa-i disting trasaturile si ochii caprui. Si tot atunci m-am indragostit de ea.
Scrierea are ca punct de plecare o anumită notă de realitate și pe aceste note sau însușiri creatorul clădește. Clădește conform temperamentului său, moralei sale, simțurilor sale, momentului psihic, dar mai ales conform stilului său, iar stilul său este omul.

Așadar creatorul selectează, transfigurează ceea ce a selectat, transformă totul în ceva nou și foarte personal.

Am aflat cum voi fi ajutat...- sorin teodoriu (sache)


Scrierea are o anumită unitate, e ca o logodnă între anumite elemente, tocmai pentru a dezvălui întreaga frumusețe a povestirilor / schițelor lui Sorin dându-le o semnificație aparte, ceea ce configurează proza autorului. Are un cult al amănuntului pitoresc încărcat de tot felul de arome într-un amestec original, misterios uneori.

Deasemeni încearcă realitatea plăsmuirilor fanteziste de unde un farmec deosebit al lecturii. Ajuns in parc, privesc lacul pintre salcii. In Herastrau sunt pomi de toate felurile: tei, mesteceni, brazi, corcodusi, dar sunt mai ales castani. ... Herastraul seamana cu parcul prin care urcam la salile de tratament de la Govora. Acolo, batranii si copii ciocaneau toata ziua doua nuci si strigau ‘Mariana, Mariana’. Chemau veveritele. Si veneau dragutele, coborau din copaci si luau nuci din mainile oamenilor.

Singurătatea lui Sorin îl duce pe drumuri ale biografiei sale, lumea autorului este minunată. Oamenii sunt stăpâniți de pasiuni adevarate. Folosește expresii și clișee a unor formule orale, care sporesc într-un fel efectul comic. Nu trebuie sa va jenati de noi. Uitati cum am procedat, am luat in considerare ziua dvs. de nastere, zodia si o marja de plus - minus cinci ani. Am facut apoi o selectie si am ajuns la concluzia ca sunteti compatibil cu cincizeci si doua de mamici si treizeci si sase de nemamici. Va lasam aici foile, sa le consultati. A, era sa uit, le-am dat numarul dvs. de telefon si de maine or sa va sune.
- Simona, nu-mi face una ca asta. Eu nu caut pereche, era doar o exprimare... Ce inseamna mamici si nemamici?
- Tipe divortate cu copii si tipe singure fara copii, vad ca nu sunteti atat de spontan ca in texte, domnule Sache, deduce Dan.
- Va lasam sa studiati in liniste. Noapte buna si succes...

Curiozitate...- sorin teodoriu (sache)


Aduc în atenția cititorului o Curiozitate , unde autorul redă personajelor ce au ele mai caracteristic, zugrăvește o întregă stare sufletească, uneori dureroasă. Este foarte atent la detaliu concret ce-și are valoarea lui constructivă. Poate fi considerat artist, pentru că reușește să-și impună concepția lui despre realitate. Un exemplu de acest transfer de concepție este chipul ... Fata e intr-adevar frumoasa, blonda, cu parul lung si drept, ochii albastri, fata alba, maini delicate. Vorbeste soptit si uneori zambeste, atunci ii apar doua gropite in obraji si capata alta infatisare, de icoana. Fata ii lumineaza straniu, o frumusete blanda si trista... Nu-mi raspunde, e scurs tot dupa blonda cu chip de inger.

Fiecare concepe relitatea mai mult ca un prilej de senzații emotive; altul mai mult ca un spectacol; altul ca o mică dramă. Realitatea de aici este un amestec de curiozitate, admirație, ca în final să deslușim dramaticul situației. Intai apare mama, apoi tatal si, in sfarsit, ingerul nostru, coborand cu greu cele doua trepte. E intr-un scaun pentru invalizi. Fata frumoasa, cu chip de inger si aura albastra este imobilizata intr-un scaun cu rotile. In cafenea, observand privirile noastre admirative, a vrut sa ne lase impresia intreaga, sa o pastram in gand asa cum ne-am inchipuit-o, perfecta. Autorul concepe realitatea clar, simplu, rectiliniu și logic, nu ca o priveliște. Superioritatea faptelor poate acorda o plusvaloare scrierii.

Fantomele din casa mea...- sorin teodoriu (sache)


Oricât de ironic și predispus la farse ar fi autorul, el nu devine și nu se afișează sub bagheta creatorului decât atunci când realizează cu o mare virtuozitate o ambianță a sensurilor, unul miraculos și altul realist. Savoarea povestirii derivă din stilul scriitorului, care are o alură ștrengărească și care umărește să facă din cititor un complice.

O scriere în care un TIP DISTRAT BANTUIT DE FANTOME ISI CAUTA PERECHE , o bucată ruptă din viața autorului, personajele sunt vii și șugubete. Scrierea este pătrunsă de miraculos, care îngăduie povestitorului să-i înzestreze pe eroi cu însușiri sufletești și trupești peste măsura omenească, îi amestecă cu desăvârșire în mediul vieții lui cea de toate zilele, și-i tratează pe un picior de egalitate. Au si nume, le cheama Nae, Bostan si Gogoasa. Cand eram mic, veneau la patul meu si imi ziceau bancuri cu Bula. Radeam pana imi dadeau lacrimile sau pana sughitam. Sa va zic insa cum arata fantomele mele. Nae e gras, cu freza pe dreapta, parul rar si negru. E mereu pus pe sotii si rade din orice. Bostan e ca un fir de ceapa rasarit in aprilie. E roscovan si se uita aiurea cu amandoi ochii, iar cand rade face ca magarul. Gogoasa e singurul tip sobru, dar care se imbraca ciudat. Pantaloni roz, camasa rosie si sacou mustar. E sobru, e blond si are dintii grebla.
Sorin are o manieră proprie de a vorbi, lucrurile sunt originale, iar ironia este ușor de definit. Personajele lui sunt vii, spontane, naturale ca în viață, ca într-o viață mai intensă și mai spontană.

El își prezinta pesonajele într-o alternanță de povestire și dialog.Pe ce jucam? a intrebat Stejara exact cand Nae rasturna cutia.
- Vai, mi-ai rupt ciorapii, uite ce mi-ai facut.
- Nu eu, Nae.
- Nae? Asa ii zici tu?
- ?
- Pai daca asta vrei, de ce nu spui? Sau asta e preludiul? Hai, dezbraca-te.
- Asta nu! ma impotrivesc eu inciudat si aud reprosurile celor trei de pe biblioteca. Iar voi, taceti!
- Ce? Iar vorbesti cu cartile?
- Nu, le ziceam lui Nae, Bostan si Gogoasa sa..., auzi, nu ma dezbrac la comanda. Ce, suntem in armata?...

Enigma Mihaelei...- sorin teodoriu (sache)


Tipuri de tot felul - Sorin este un creator de tipuri, adică de personaje reale duse spre comic, frapante uneori. În calitate de cititor amator fiecare are dreptul să guste ce-i place și să arunce restul cu dispreț. Mă îndrept spre altă scriere numită Enigma Mihaelei - Privesc in oglinda si nu ma vad pe mine, imi vad doar sefa. Doamne! Imi pipai fata, obrajii, urechile, da, nu e nici un dubiu, sunt Mihaela! Totusi, cum e posibil, ma intreb ca prostu’, si incep sa-mi rod unghiile. A, dar nici unghiile nu sunt ale mele, astea-s lacuite. Spuneti si voi, cum sa rod unghii lacuite? Te pomenesti ca acum sunt in casa ei, cu prietenul ei…, tiii, ce par lung am! Am devenit femeie?

Iubirea de simplicitate și natural e singurul lucru care îl face pe Sorin, incomparabil. Personajele lui se definesc prin vorba lor, pentru că fiecare vorbă conține o caracteristică pe care îl definește. Este un creator și prin mișcarea limbajului, un stil curat narativ care se dezvoltă liber. Sorin are variate dispoziții artistice ale temperamentului său, face un studiu minuțios al societății în care trăiește.

Am fost avansat...- sorin teodoriu (sache)


Autorul are o preferință deosebită spre povestire, începe să înșire câte-n lună și-n stele. Deasemeni o mare vervă în conținutul subiectelor. Personajele sale sunt stăpânite de pasiuni adevărate. Sunt puține locuri sau mai bine zis condiții de viață, în lumea de astăzi care pot îngădui unui om să se dezvolte întreg. Nu întîmplător apare scrierea : Am fost avansat - Ajung acasa si urc solemn la etajul unu, unde locuiesc. Nu apuc sa intru, ca ma acosteaza noua mea vecina, tanti Flori, si ma trateaza cu coliva si orez cu lapte., … Astazi, treaca-mearga, ii fac hatarul si primesc farfuria cu orez cu lapte si coliva. …dupa prima lingura, fug direct la urgenta, la facultatea de stomatologie. Tanti Flori, … Scapa mereu coji de nuca prin coliva, … Da, locuinta de serviciu. Ai fost numit contabil sef cu grad de locotenent major la popota din Pantelimon. Vei locui in cazarma, la blindate. Incepand de azi esti scos din productie pentru sase luni si vei avea o noua remuneratie. Ce salariu ai in civilie?…

Sache Contribuabilul...- sorin teodoriu (sache)


Uneori stilul autorului este telegrafic, alteori precipitat se lasă sedus de voluptatea digresiunilor. Pentru frumusețea scrierii, el are o vervă strălucită, o ironie nimicitoare, ajunsă până la înălțimea exasperării. Aflăm toate acestea deschizând încă o pagină din scrierile lui Sorin - Sache Contribuabilul - Stiti cat de fericit am fost cand ati strigat, in sfarsit, sa intre Sache Contribuabilul? A fost solemn. Pasarelele s-au oprit din cantat si am auzit ingerii sufland in trompete. Am intrat emotionat, transpirat si tremurand. Va amintiti ce mi-ati zis? Nu, nu va amintiti, m-ati intrebat, ‘Fisa ai scos-o?’ ‘Ce fisa?’ m-am fastacit eu. ‘Fisa contribuabilului, draga, ca lucram pe calculatoare acum.’ ‘N-am scos fisa’, am recunoscut si atunci m-ati imbarbatat. ‘Mergi la camera 3, la calculator si scoate fisa. Ce-ai in punga?’ Uitasem de punga, de emotii uitasem. ‘Cafea, ca cea a lui Magduta’. ‘O stii pe Magda?’ a fost randul dvs. sa va mirati. ‘Nu, nu o stiu’, v-am raspuns, iar atunci mi-ati luat punga de la Selgros si mi-ati soptit ‘pana saptamana viitoare nu merg calculatoarele, de maine in doua saptamani vino la mine cu fisa contribuabilului. Si vino dom’le cu punga Metro, ca alea-s mai bune. A, nu mai aduce cafea, tigari si bauturi, adu carnati, salam si branza. La revedere.’


Nota distinctivă a scrierilor e că a creat o oglindă în care reflectă toate realitățile vieții cu frumusețile și urâțeniile ei. Puterea de viață a scrierilor, prospețimea și savoarea îl fac pe Sorin inconfundabil.