Cosorul lui Moceanu a fost inventat de Moceanu.Are o
parte lemnoasa si o parte fieroasa.
Partea lemnoasa : limbajul de profesor de romana (nu
stiu ce profesie are Adina Ungur si nici nu ma
intereseaza), jargonul vechilor manuale de liceu,
stilul de "comentariu la limba romana", din cele pe
care elevii se chinuiau pe vremuri sa le invete pe
dinafara.
Partea fieroasa e cea care, autoarea pretinde, "taie"
analitic in textul cartii lui Babos. Dar taisul e
tocit si nu patrunde dincolo de superficiu. Ma voi
ocupa, pe scurt, si de cartea lui Dodu.
Voi opera o incizie in textul articolului Adinei
Ungur.


"DoDu apeleaza la prezentarea descriptiva, folosindu-s
de diferite tehnici compozitionale, apelând la
naratiunea trecutului sau, la monologuri adresative
sau gânduri care îl anima si pe care el le relateaza
la timpul prezent al scrierii sau cel trecut,
folosindu-se de contextele date si strunind apoi în
câteva propozitii clare si concise, situatia,
întorcând-o catre subiectul pe care izbuteste sa-l
aduca în discutie."


Organul prelevat se prezinta astfel:
1. Redundanta cuvantului "apeleaza" este un indiciu de
tesut canceros (dupa cum se stie, cancerul e o
proliferare necontrolata a celulelor unui tesut).
"Dodu apeleaza la prezentarea descriptiva (...),
apeland la naratiunea trecutului sau". La un al doilea
nivel al inciziei, se poate observa un al doilea grup
de celule maligne: "Dodu apeleaza (...) FOLOSINDU-SE
de diferite tehnici compozitionale, (...),
FOLOSINDU-SE de contextele date".
Ritmului aiuritor al verbiajului i se opune un fel de
inteligenta subterana a textului: "strunind apoi în
câteva propozitii clare si concise, situatia". Undeva
se simtea nevoia unui sfarsit, a unei clarificari, a
unui katarsis! O ipoteza secundara ar fi: dupa
avalansa de "tehnicisme" (cuvinte solidificate in
propria inexpresivitate) autoarea a simtit nevoia unei
compensari prin ... metafora; "strunind" aduce mirosul
puternic de harnasament unui text inodor (insipid,
incolor etc).
Cat despre functionalitatea celulelor, aceasta e redus
la zero. Ce spune Adina Ungur despre "Dodu" (facand o
grava confuzie intre narator si autor), se poate spune
despre orice scriitor: ca "se foloseste de diferite
tehnici compozitionale"!! Pasarea zboara, criticul
critica, prozatorul se foloseste de
tehnici compozitionale. Diferite.

Materialul genetic al textului de mai sus e atat de
uzat incat celulele prezinta, in mare parte, un aspect
nediferentiat. Adina Ungur aspira la o analiza a
aspectelor temporalitatii prozei lui C. Babos pentru
care nu are instrumentele necesare; astfel,
concluziile sale se reduc la platitudinea cea mai
grosiera. Modelul a fost probabil Weinrich; ce vad,
insa, e un fel de analiza weirichiana la a zecea mana,
o "cadere" a "ideii" in "real" in asa masura, incat
devine de nerecunoscut.
Pana la urma, tot ce poate spune Adina Ungur e ca
proza lui "Dodu" e la trecut, prezent si, mai rar, la
viitor: "el relateaza la timpul prezent al scrierii
sau cel trecut"; "Viitorul, ca timp, e inexistent în
texte si prezent doar ca motiv, destul de vag, ori ca
raportare a trecutului la prezent, în termeni
comparativi".
De fapt, e greu de decis intre "inexistenta in texte"
a viitorului si prezenta sa ca "raportare a trecutului
la prezent". Banuiesc ca autoarea e o admiratoare a
dialecticii hegeliene si ca ar fi in stare sa-mi
demonstreze cu aceeasi forta si teza si antiteza.
Vorba "hegelianului" Pristanda: "curat murdar!". In
aceeasi masura, asistam la suprimarea de facto a
timpului, in masura in care viitorul submineaza
distinctiile noastre curente, introducand medierea
dintre "trecut" si "prezent", intr-un crepuscular "no
man's time": "raportare a trecutului la prezent, in
termeni comparativi".

Cam atat despre "partea lemnoasa".
Partea "dura" este un fel de logica a superlativului.
Iata o mostra:
"abatându-se de la firul logic al subiectului unei
teme, prin conotatii, la sensul propriu al cuvântului,
pâna la a crea o poveste interesanta si plina de
continut"
Quod Erat Demonstrandum: povestirea e cat se poate de
interesanta si de plina de continut, fiindca este
interesanta si plina de continut.

"Dodu" este Personajul insusi, Omul-orchestra,
balaurul cu sapte capete, autor, narator, saltimbanc,
ciuca batailor, "personaj epistolar", personaj
literar, "un baietel perfect
normal, sanatos" dar si "o persoana maturizata fizic",
" comentator de texte, consumator si admirator al
literaturii de buna calitate" si, nu in ultimul rand
... "indulgent cu actantii" (!!). Am putea sa adaugam:
Dodu e si cel despre care vorbeste clasificarea de mai
sus si Dodu neastamparat si care face tot felul de
nebunii!
E o realizare a lui Costel si asta, sa creeze copii
"perfect sanatosi". Mai interesant este cum "Dodu" cel
prost ajunge, pana la urma, intelectual, dupa parerea
Adinei: "consumator si admirator al literaturii de
buna calitate". Eu mai stiu ca Dodu nu e intelectual
si ca trage o multime de suturi in fund autorilor de
"literatura de buna calitate" de pe poezie.ro.


In final, vreau sa zic vreo doua vorbe si de "Probleme
barbatesti". Cartea e o incercare neizbutita de a
oficializa existenta unui personaj literar, Dodu, cat
se poate de viu in mediul lui natural, poezie.ro, dar
cu totul lipsit de credibilitate intre copertile unei
carti. Ma intreb daca alta ar fi fost situatia daca in
"Probleme barbatesti" ar fi fost inserate si
pretextele lui Dodu. Sau chiar toate textele din
subsolurile acestora (ipoteza, e drept,cu totul
nerealista). Cert e ca savoarea prozelor lui Dodu
deriva si din
efectul de surpriza, din ruperea de ritm pe care o
opereaza in context. Dodu bate campii la modul sublim,
ceea ce spune are de cele mai multe ori o foarte slaba
legatura cu textul. Dar aceasta legatura nu e
insignifianta, dimpotriva,produce o deturnare de sens
cu
efecte estetice sui-generis.
Parerea mea este ca Dodu e doar o voce, un om din
satul "poezie.ro". E
"prostul satului", daca vreti. Unul ca Nastratin
Hogea. Dar vorbele lui de duh nu pot fi izolate de
"naratiune". "Probleme barbatesti" e proza, dar
foarte saraca in epic. Sunt doar fotografii cu Dodu
puse una langa alta, nu sunt imagini succedate cu
viteza necesara pentru a da impresia de "film".
Eu cred ca "Problemele barbatesti" e doar un
experiment nereusit si sunt curios daca pe viitor
Costel va reusi sa valorifice filonul epic "Dodu".
Asta ramane de vazut la urmatoarea carte a sa (care,
am inteles, are multe puncte comune cu "Probleme
barbatesti").