agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-06-12 | [This text should be read in romana] | Mi se înfățișează astăzi un fericit prilej pentru a putea mărturisi toată admirația ce se cuvine uneia dintre cele mai strălucite poete de pe poezie.ro.Luminița Suse este cea care ne înveselește sufletul prin bucurii ideale – poezii și proza de valoare. Poeta nu scrie numai când gândurile și simțurile ei cer să se îmbrace în veșmintele vorbirii, ea scrie pentru a scrie, pentru a încerca o formă nouă. Chiar de pe chipul poetei cu o căutătură îndrăzneață, poți cunoaște adâncimea frumuseții gândurilor. Ca poetă mai are încă multe de spus, iar suflet îi este nobil, o inimă curată și generoasă, veselă (veselie pe care doar o intuiesc privindu-i chipul), și poate uneori în unele momente mai respiră o stare de întristare melancolică a sufletului.Condeiul său este original și plin de spirit și grație nu se inspiră decît din pulsațiile sufletului său. Ea nu este numai poetă care dă din prisos, ci totodată și un îndrumător spre cele bune și frumoase ale scrisului. Ne iubeam în cuvinte cu tristeți uneori picurate între două continente și Ne întâlneam virtual / mai presus de orgolii carnale / precum icoanele dezlipite / din templele strămoșilor / însuflețite potențial / pe altare luminate / de monitoare solare. Apoi Vânători și vânați, la un loc sub ninsori, / apăsând pe trăgaci indecent, imatur, / cad arzând încă vii în năvoade de nori / devenirile noastre, hoinărind tur-retur, fac Protest și Uite cum ma zapaceste iar / lumina led-urilor din ochii tai!ca Libelula din absint.Versurile Luminiței Suse vor rămâne pentru multe timpuri cred un stâlp de lumină caldă în jurul căruia crește și înflorește viată: Si renasc din oul / cu doua galbenusuri / de pelin si anason / depus in aranjamentul floral langa butonul de reboot. Înălțimea și bogăția sufletească a Luminiței Suse dă poeziei dărnicia generozității sale sufletești, o face să trăiască. Din armonia minunată a puterilor sufletești, a uimitoarelor ei puteri, de o sălbatecă spontaneitate, izvorăște și farmecul acela pururea proaspăt al cuvântului, o vervă strălucitoare, torențială chiar, care-ți dă întotdeauna impresia de ceva supraomenesc. Citind-o ai credința că ar putea să facă orice, să învingă orice greutate, să atingă orice înălțime cu darul cuvântului. După lungi căutări ajung într-un Joc inițiatic, unde: Dintr-o formă oarecare / izvorăște neîntrerupt… / Blândă, iute, temătoare… Un torent de energie / dobândit din neștiut / și purtat spre veșnicie. Relieful creatoarei, inconfundabil, e dintre cele ce nu se uită, are o forță de iradiere imensă, inepuizabilă, semn al naturilor diferențiate: Arta de a avea sentimente unice / și dorințe împărtășite din suflet / este demersul descoperirii empirice ca într-un Sens giratoriu. Există totuși o nelămurire: De ce continuăm / să mărșăluim în sens giratoriu / cu ochii lipiți de partea dorsală / a indiferenței celuilalt? Tot focul inimii ei de poeta, toata marea ei iubire de oameni si de frumos si orice impresie a lumii de-afara care îsi gaseste în sufletul ei rezonanta, ritm, Luminita Suse le daruieste poeziei:: Aproape coborâsem al doilea genunchi / de ceară, pe treapta de sus, dezvelit. / Priveam la facerea lumii și-a lui Adam / Cu baticul smereniei răstignit peste păr / și umerii regulamentar acoperiți /priveam inocentă două nuduri bătrâne, / Eva și Adam, din rai izgoniți în Capela Sixtină. Ca o doamnă a poeziei, ea o slujește cu evlavie, chiar cu mândrie și cu talent mare convertind orice surpriză artistică în vers: Ce altceva ar putea fi Visul / decât tentativa de reconectare / la întregul ale cărui proiecții / imperfecte și efemere suntem? Ea face artă cu flacăra vieții ei, cum face albina mierea cu sucul florilor din care se hrănește: Dorm cu branhiile încrucișate peste piept, / uneori mă răsucesc pe partea nordică / a absențelor tale / ridic la ochi expirația degetelor amfibii / până la corpurile străine din umoarea apoasă ca în *Somn batracian. Semnele, simbolurile, metaforele oferă uneori cifrul cu care se pot deschide porți, iar alteori rămân în ambiguitate, instrumentul pentru stabilirea corelațiilor uneori e imperfect, lumea pare o criptogramă imensă: Sub nivelul norilor se concep roboți cu intelect solid / din părinți ce mănâncă lebede sintetice fezandate / până ce unul, mai grăbit, rămâne cu esofagul gravid / și regurgitează cocă genetică digerată pe jumătate. Toate acestea se întâmplă într-un Sonet sub nivelul norilor unde: Noi trăim solitar în straturi inefabile de infiltrații ezoterice, / prin biblioteci blindate unde bat clopotele altui mileniu / pentru renașteri de frondă, iubiri singulare și zboruri eterice. Cuvintele uneori sunt investite fără să exprime emblematicul, așa cum se întâmplă în Sonetul somnului de pradă: Mă-nalț în spirală spre miezul galactic al livezilor solare / poate pentru că intuiesc chintesența sâmburelui geamăn / din placenta aromată a nebuloaselor crepusculare, / iar dac-aplec zborul celui de-al doilea obraz la irisul profan / știu că nu va fi fost un sacrifiu în zadar, / el va fi experimentat măcar a privirii inconștientă înălțare / până la pirueta aeriană a zborului de zar / parașutat în rezumatul vieții sale pentru referințe viitoare / despre existența-i sensibilizată doar de supernove marginale… Orice cuvânt poate căpăta putere de vrajă: Fericit este cel ce te are, / se jeluia pârguitei frunze / când rădăcinile precare / începuseră a-i crește invers / spre spațiul toamnelor confuse / din pământul de brumă șters, un glas îngână: Fericit cel ce... Căi nebănuite ne duc spre noi sensuri care ascund taine de nepătruns: Am avut ochii-ngropați în nisipuri, / când ploua clipeam foarte greu, / sângeram sub călcâie de chipuri / parcă eram vii, doar ploaia și eu. /Am avut urechile înecate-n melasă, / albinele vibrau latent din timpane / un adagio dulce, o sonată pioasă, / ca mierea zaharisind în borcane… Am avut nările insidios invadate / de mercenarii alergeni de păpădie, / am strănutat defensiv litere-armate / capitulând… cu cele Cinci simțuri, Am avut și papilele gustative arse / de intenția acid volatilă a cuvintelor / dinspre săruturi imprudente întoarse / printr-o eroare naivă a virgulelor. Luminița Suse poate fi considerată o gînditoare a cuvântului: Ce mână / ridică noaptea la sine și amână / invazia zilei de mâine?… / Nu mai știu / am dormit atoate visând / până târziu / căzut-au soldații luminii /pe rând… toate acestea le aflăm din Poem omniacut. Pentru poetă doar Îngerul din umbra inimii mai pândește lupoaica primei iubiri / rănită și la fel de flămândă / cu ochii de aur și colții subțiri. / Ce norocoasă mi-e libertatea, doar ea / îmi sălbăticește prin gânduri / atoatepăzită de-o stea / această lume lipsită de mirări mărunte / cu semnătura păcii de sine în riduri /este numai și numai a mea. / Semenii mei își poartă oglinzile-n frunte / în ele văd îngerul cu pumnii strânși /haiducind / la spate-mi prin codrii arămii / și vulcanii sângelui încă nestinși / din umbra inimii.... După ce-am parcurs Anotimul licuricilor doar Sacrificiul mirării respiră o lumină albastră în spațiul acesta sleit de constrângeri, unde mai ninge peste îngerii goi cu titluri vegetale investite pentru iarna privirilor noastre iar Eu |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy