Îți sorb ochii de un negru
Ce îmi seacă inima.
Privirea ta mă cuprinde, mă sufocă...
Mâinile tale îmi culeg aerul din jur
Iar gândul ce tu îl posezi
Mă aruncă în infinit.
Îți mângâi plângând obrazul
Pe care o lacrimă își pierde viața.
Îți dăruiesc ție o floare de un roz prea inocent
Și îți iau în palmă mâinile
Ce mă privesc adânc...
ÃŽnchid ochii
Și simt cum șoapta ta mă atinge ușor
Deschid ochii... ăsta a fost sfârșitul
Așa mi-ai insuflat necredința și confuzia.