Giovanni Sartori vorbește despre o epuizare a ideilor politice, iar alți autori de o contopire ideologică dintre stânga și dreapta politică. Este indiscutabilă însă o emergență a centrismului politic, mai înclinată spre prgamatism economic și pe concesii sociale (protecția celor vulnerabili și egalitatea de șanse).

Decesul de facto al economiei planificate și a egalității predestinate în fața ofensivei piețelor libere, ofensivă denumită de criticii neoliberalismului (thatcherianismului și reaganismului)drept fundamentalism de piață a determinat reconsiderarea social-democrației care pune în prim plan dubla responsabilizare autorități - cetățean într-un mediu denocratic (nu există autoritate fără democrație și nu există drepturi fără responsabilități, pronovează unitatea în diversitate (pluralismul cosnopolit) ca replică la fenomenul globalizării și mondializării.

Paradoxal totuși, decesul comunismului sub presiunile neoliberalismului economic a impulsionat transformările social-democrației, dar schimbările au debutat în Marea Britanie (New-Labour - schimbarea doctrinară a laburiștilor) și în SUA (democrații).

Nevoia de solidaritate socială și de compasiune pentru cei aflați în suferință este însă mai acută decât niciodată. Pentru liberalii sociali și social-democrații celei de-a treia căi este evidentă tendința de reconsiderare a acestei valori anti-excludere. Menținerea unor presiuni la nivelul categoriilor cele mai defavorizate ale societății este o chestiune anti-etică. Se pune în plus din ce în ce mai mult accent pe solidaritatea privată (gestiunea acesteia de către organizații non-guvernamentale) și de solidaritatea internațională.

Solidaritatea socială nu este de competența exclusivă a statului. Cetățenii din UE, dipsonibili la solidaritate socială doresc să știe cu exactitate dacă banul lor a ajuns la destinația pe care au menționat-o în donație.

Este lăudabilă inițiativa revistei Formula As de a promova medierea unor astfel de donații private între oameni cu suflet și oameni momentan în nevoie.

Toți avem dreptul la o nouă șansă: egalitatea de șanse nu trebuie să se rezume doar la egalitatea inițială, prezumtivă de la naștere, ea trebuie să existe și ulterior.

Dincolo de această viață nu ducem mare lucru cu noi, poate chiar nimic.

Depinde de noi să învățăm să devenim oameni responsabili, nu numai la nivel individului comun, ci și la nivelul autorităților publice.

Autoritățile publice ar trebui să devină nu STAT, ci manageri ai riscului investițiilor sociale etatice.

Acoperirea unor găuri din economie cu bani publici este o practică imorală și crează presiuni inflaționiste reale.

Împotriva falsei solidarități etatice trebuie să realizăm un sistem privat de solidaritate reală privată și consimțită.

Altminteri, prin taxe și impozite statul va acoperi evazionismul de proporții monumentale, va acorda patternalist bacșișuri electorale, va tolera în continuare incompetența și lenea funcționărescă.

Regretatul sociolog Pierre Bourdieu aprecia că la nivelul societății franceze există 2 categorii de funcționari: funcționarii de prim rang de dreapta și mica funcționărime de stânga.
La noi, autoritățile publice învață democrația pe banii noștrii și au o atitudine de sfidare a cetățeanului. Ei sunt STATUL, în loc să fie manageri responsabili ai statului.

Să sperăm într-o evoluție pozitivă a domeniului administrației publice, iar schimbările pot veni de la nivelul local. Ulterior, la nivel central, această funcționărime conservatoare (patternalist neocomunistă) și rezistentă la schimbări va dispare în mod necesar.