agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 4098 .



Suntem prea grăbiți....
personals [ ]
Un posibil răspuns la o întrebare nepusă

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Medina ]

2005-03-11  | [This text should be read in romana]    | 



Suntem prea grăbiți pentru a avea timp să vedem un gest frumos făcut de cineva pentru noi....Nu avem răgazul de a privi o floare, doar o vedem, nu avem răbdarea de a asculta o muzică, doar o auzim. Suntem angrenați în vârtejul cotidian și nu privim decât în sus spre afirmarea noastră în cadrul unei comunități, fără a observa dacă sub tălpile noastre nu strivim sensibilitatea unui suflet. Nu avem timp să recunoaștem revolta tăcută a unei inimi rănite. Ne ascundem după vorbe frumoase și nu căutăm în noi corespondentul lor sufletesc. Suntem prea grăbiți și nu avem timp decât de vanitatea noastră...Vanitas vanitatum, et omnia vanitas! Mergem cadențat pe cărarea vieții, călcând apăsat peste lucruri pe care nu avem răbdare să le vedem. Privim înainte, ne uităm înapoi doar de teamă de a nu fi depășiți de alți trecători și în graba noastră uităm să ne chemăm amintirile și să ne întoarce în noi.
Un prieten îmi povestea cum a ridicat egoismul la rang de virtute, fiind generos doar din dorința egoistă de a-și plăti datoriile karmice în această viață, pentru a nu se mai întoarce pe această bucățică de noroi terestră!
Ne este jenă când ne scapă un gest frumos, temându-ne să nu fim anacronici și să pierdem ritmul cadenței. Ne-am obișnuit să trăim în sunetul pe care îl fac pașii în camera pustie a sufletului nostru și să considerăm o virtute izolarea în deșertul pustiu al non-sentimentelor. Ne credem puternici atunci când suntem insensibili la tot ce ne înconjoară și ironia o considerăm dovada inteligenței noastre. Nu avem timp să ascultăm tăcerea interioară care ne cuprinde fiind prea preocupați de zgomotul tobelor cotidiene ce ne bat cadența pasului.
Suntem prea grăbiți pentru a avea timp de noi și uităm să fim OAMENI..........

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!