D-l inginer X.Y. este un om deosebit. La Liceul „Petru Rareș” din Piatra Neamț el era unul dintre acei elevi simpatizați de toți colegii.Și asta deoarece era în stare să sufere orice pedeapsă decât să deconspire vreo poznă întâmplată în clasa noastră.De exemplu să spună cine a ieșit pe fereastră în timpul orelor fără să fie observat de profesorul care scria la tablă. Și acest lucru se întâmpla frecvent în zilele când primăvara dădea buzna în Piatra Neamț invitându-ne afară la soare.

Odată, un profesor care desena pe tablă globul pământesc cu meridianele sale făcându-l să semene cu feliile unui harbuz ,s-a întors brusc spre clasă tocmai în momentul când un elev escalada pervazul ferestrei din fundul clasei.Spre marea noastră surpriză,profesorul nu zise nimic, își scoase liniștit batista din buzunar,îi făcu un nod și zise: „ Asta, ca să-mi aduc aminte ce măsuri să iau”.

Un alt profesor, care avea probleme cu vederea,ori de câte ori voia să vadă ce oră este,își sco- tea ceasul din buzunarul de la vestă și îl ducea direct sub ochi.Clasa a dorit să știe câte dioptrii are profesorul la ochelari și s-a montat următoarea experiență: s-a atârnat pe perete Harta României așezând-o invers,cu Dunărea în sus și cu Polonia și Cehoslovacia în jos .Astfel Nistrul venea în locul Tisei iar Tisa în locul Nistrului.Profesorul,care cunoștea Harta României și cu siguranță și Planiglobul pe de rost, nu se uita la ce scria pe hartă așa că a arătat toate localitățile invers spre marea noastră distracție.Performanța profesoruluii, care indica pe harta localitatea exact acolo unde trebuia să fie, fără să citească harta ,ne-a scăpat însă din vedere la vârsta aceea. Adolescența tulbure! Dar să revenim la mesajele colegiale.

După terminarea facultății,colegul nostru X. Y.s-a remarcat în cadrul serviciului printr-o mare putere de analiză și sinteză a unor situații complicate, datorită cărui fapt a ajuns la conducerea unei importante instituții republicane la București.

Într-o zi vine la el un coleg de facultate și ,așa cum se întâmplă în asemenea ocazii, se deapănă

amintiri despre alți colegi , unde lucrează fiecare,ce face, cum o duce etc. La un moment dat X.Y. întreabă:

„ Dar colegul nostru, cutare, ce face?”

„ Cutare este bine sănătos și chiar îți trimite un mesaj, pe care eu nu pot să ți-l spun.”

„ Spune omule, ce mesaj ?”

„ Nu ,nu-ți spun. Mai bine să vorbim despre treaba pentru care am venit la tine”.Și X. Y.

ascultă cu evidentă solicitudine problema colegului,îi schițează rapid câteva soluții de rezolvare iar la despărțirea foarte cordială îi zise:

„Apropo de mesajul pe care mi l-a trimis colegul cutare , pe care tu nu vrei să mi-l spui.Te rog să-i transmiți și din partea mea un mesaj dar te rog ca lui să i-l spui: transmite-i că eu îl bag în ..” Auzind amabilul mesaj interlocutorul se învioră pe loc și zise:

„Ei,dar știi că ai fler! Tocmai acesta este și mesajul pe care ți l-a trimis colegul nostru”







A consemnat pentru d-stră: Gh. L. Turcu (după cele pe care mi le-a povestit X. Y.).

P.S. Îl îndemn pe X.Y. să-și scrie memoriile deoarece povestește frumos și are ce povesti.



București,5 sept. 1998.