ma plimb printre morminte uitate de lume, fara nume.Privesc cerul negru si ma mir cum de mai traiesc....un complex ineviatabil al gandirii mele.Nu cred ca am sa pot vreodata sa evadez din colosul asta de lume numit prostie!
uneori cerul nu mai are profunzimea sa de albastru pur si asta pentru ca l-am poluat cu egoismul nostru, soarele nu mai straluceste atat de frumos pentru ca l-am ascuns dupa sufletul nostru negru, iar luna nu ne mai priveste cum ne tzinem in bratze pentru ca am incetat de mult sa o mai facem
am uitat sa ne spunem `te iubesc` si asta pentru ca nu mai stim ce inseamna....mi se pare jalnic.Am redevenit acele animale preistorice manate doar de instinct...pacat!!!!!!!!!