Plutea ca o frunza pe curentii lini
evitand cu emotie orice intalnire cu
varfurile inalte ale copacilor
ce i-ar fi biciuit trupul
prea-plin
de implinire.
Acum stia sa o faca,
fara cuvinte magice, fara manualul de utilizare.
I se citea pe chip
fericirea celui
care a inteles lectia,
a doua ( sau a cata?) oara explicata.
Acum, nu mai avea de facut
decat
un exercitiu EXTREM de fericire.