la masa nu stăteam noi doi
erau alți doi ce-și chinuiau
degetele în nuanțe fluide

cînd a trecut vînzătorul de lozuri
i-ai aruncat privirea în carouri
pe masă printre petale de cireș

de mînă se țineau alți doi
strîngînd în dinți amintiri
de primăvară tîrzie

pe crucea veche de stejar
dansau alți doi și alții suspinau

nu noi am inventat
povestea noastră

nu noi am incălțat cuvinte
spre a le face găuri în tălpi

nu noi