Eu am trecut spre-al meu destin, de mană cu Ispita ,
Tot incercand să-nțeleg care imi e ursita.
Dar, mai e mult si uite!... plang făr-de adrenalină!
Să-mi fie oare karma, păcătoasa, ca o amfetamină?

Am capul plin de vise, ce nu sunt ale mele!
Prea mult TV si Net-ul, ranjesc printre zăbrele,
Parc-amintind, cum ca oricand, imi pot lua controlul
De nu scot iute-iute niste oiro (Euro), sa imi plătesc obolul!

Ma doare totul, totul, dacă privesc pe sticlă
Si vad diverse lucruri... Mașina-mi e prea mică.
Cățelu-i o cotarlă, nu-i chiar dulău sadea,
Sa radă Pedigree-ul, cu sacul, pe-o măsea!
Iar casa-mi... Alta jale, prea făr' de termopane
Asa cum nevestica, nu cumpara... tampoane!
Ci incă stă cu vată-n... hartie creponată!
Intr-un bucătarie... Mă dau de ceasu' morții
Că nu am microunde, ori Indesit și alte aberații!

Deschid și portofelul! Arată ca purcelul,
Dar nu prea are carduri care sa-mi faca felul!
Cum a pățit Costică, vecinul de la colț
Că are card sărmanul si nevastă cu moț!

Și-atunci întreb Ispita cea hoinară pe lang'al meu destin:
"De ce vrei tu măi hoațo, sa imi faci viața chin?"
La care ea-mi raspunde, ranjind cam făr-de șagă:
"Intai și-ntai, fiindcă iți este mult prea dragă!"
"Apoi, că vrei o viață, prea fără supărare!
Prea mult huzur, prea multă-ndestulare...
"Ascult' aici la mine și sa ții minte, fraiere,
Că eu nici nu exist, chiar dacă... imi dau aere!
Că tu pui, boul meu cel drag, gomos, atat de iute botul
Inseamna că n-ai ințeles nimic și-ai să rămai ca prostul...
Că cin' plătește la TV, să-ți vandă cate-o sfarlă
Știe și căt ești tu de prost, că te ineci in garlă!