agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-24 | [This text should be read in romana] |
2000
1.01 Am realizat că bucuria înseamnă, de fapt, fericirea celorlalÈ›i. Mă dărui! – mă nărui? Se luptă în mine două spirite: unul aprig È™i unul monden. Sunt, poate, talerele balanÈ›ei mele. Ajută mi, Doamne, cumpenele minÈ›ii! Lumina nu mi a împresurat întru totul fiinÈ›a în noaptea albă a anului. Poate nostalgia rotundului viitor, aÈ™teptările speciale. Clipe negre, inima plânsă cere să vă uite. ÃŽncepe un nou început. 2.01 Duminică alunecoasă. Să crezi că ai de jucat un rol pentru lume, să te simÈ›i împlinit în misiunea pe care, ca om, prin naÈ™tere, o ai. Există o lege a vârstelor È™i una a sentimentelor. 3.01 Drum printr o ninsoare proaspătă È™i pufoasă. Am citit câteva rugăciuni de seară, cu toată dragostea È™i apropierea de cei dragi. Nu mi aÈ™ fi dorit decât veÈ™nicia să împresoare starea de înalt a sufletului. Doamne, ce ninsoare bogată picură din Cuvântul tău. 4.01 Nu am forÈ›a lucrului fără de capăt, ard prea repede pentru a face lumină. ÃŽmi place să È™tiu începutul È™i sfârÈ™itul. ÃŽn rest, îmi creez prezentul prin gânduri. Scriu pentru a imortaliza sentimentul. Ore de liniÈ™te (sau prea liniÈ™te) la tăcerea cuvintelor. Trăind, învățăm să fim. 5.01 Răsfoind un început de jurnal, te simÈ›i azvârlit (È™i nu transportat!) în trecut. Te recunoÈ™ti greu, scormonind printre clipe trăite. E vraja vârstei redescoperite. Uneori ai nevoie de sălbăticie, de a fi numai tu, față în față cu viaÈ›a. 6.01 Uneori cuvintele înăbușă sentimentele. La intrarea în inimă trebuie să fie curat; nu se primesc orgolii È™i false imagini. 7.01 Târziu pentru a sorbi viaÈ›a. Dacă femeia e chipul È™i asemănarea... altcuiva?! Oricum, numai împre-ună putem să fim Oameni! 8.01 La teatru există un moment când se petrece fuziunea sufletului meu cu cel al actorului. Simt rolul È™i desluÈ™esc trăirea. E un moment 0 al lumii, când toate sufletele erau într unul. Dumnezeu a scăpat (sau mai bine a aruncat) cristalul pe pământ È™i a făcut omul. Raiul trebuie să fie o lojă regală, în care stăm È™i ne hrănim sufletele cu frumos. Totul a pornit de la cuvânt. A însufleÈ›i prin cuvânt! EÈ™ti liber, dar există niÈ™te principii obligatoriu de respectat. Moartea nu face altceva decât să spargă zidurile. Din lupta cu viaÈ›a nu câștigă decât sufletul. 9.01 Duminică fără gând (fără faptă, mai corect) întru Dumnezeu. Știu că pot mai mult, dar uneori sunt prea comod, iar asta ucide voinÈ›a È™i vigilenÈ›a. Puterea iubirii poate muta munÈ›ii, pentru că n are a face cu dimensiunea umană a materialului. Să ai un vis măreÈ› È™i să lupÈ›i o viață întru împlinire. Menirea sufletului de a se întoarce acasă. Spre seară, rugăciunea inimii. De fapt, e bine trecut de miezul nopÈ›ii. Fie ne pace sufletului! Oameni, descărnaÈ›i sentimentele! 10.01 Vârcolacul creaÈ›iei roade din zi pentru noapte. ÃŽn final noaptea se ridică È™i încep alÈ›i zori. DimineÈ›ile creierelor curate caută începutul. 11.01 Sunt tras pe roata timpului! Bucăți din mine se împart între voi, cei care aÈ›i mai rămas pe baricada Cuvântului. 12.01 Să fi intrat oare în criza vieÈ›uirii? Unde s visele de altădată? Unde s poveÈ™tile pe care aÈ™ vrea să le trăiesc? Mă strecor printre clipe, fără să le gust seva. Câte culori nu poate oare ochiul meu să vadă? Câte inimi nu poate auzi sufletul meu când bat È™i cheamă la lumină? Florile gândului mai înfloresc spre sensul adevărului. 13.01 Mi se face de odihnă È™i durere creatoare. Forfotă circulară. Se miÈ™că în mine imagini È™i nu vor să iasă, să se încuvânteze. 14.01 Facere È™i desfacere. Poate mâine refacere. Timpul este un reper al trupului È™i un dezintegrator al sufletului. Mintea colorează È™i intoxică, bucură È™i subjugă. Ador mirosul cărÈ›ilor proaspete È™i al celor foarte vechi. Gustul culturii împărtășite, al luminii traduse, pentru noi, în cuvânt, în libertate. Clipele mele, roua cerului albastru. Risipă de gând pe pământ; sămânță?! 15.01 EMINESCU – floare de gând. Sufletul omului de la sat e aerisit. Va È™ti să È›i spună de ce moare omul È™i pentru ce se naÈ™te... Și toate cu un răspuns conclusiv: DUMNEZEU, marele miracol, minunea, lumina sufletului È™i noi înÈ™ine! 16.01 Un jurnal are valoare dacă este unul spiritual, consemnând stări È™i mai puÈ›in întâmplări. AÈ™ vrea să cred că sufletul nu doarme niciodată, pentru că asta ar însemna letargia gândirii. O împlinire e totală atunci când vine cu directa È™i activa contribuÈ›ie a fericitului. Mi e frică doar de „fără sentimenteâ€. 17.01 Cuvintele sunt nadă de suflete. Gândul unei piese cu două personaje, cu o discuÈ›ie paralelă, pentru ca, la sfârÈ™it, să se dezvăluie locul acÈ›iunii (închisoare, sanatoriu). Normalul nu trebuie să devină monoton. Vrem mereu altceva! 18.01 Morala e oglinda sufletului. Omul e un depozitar de sentimente, ce foloseÈ™te ca armă cuvântul. Ancorarea în realitate se face prin vibrare. 19.01 A fugi de È™i spre... A ceda È™i a visa. PoveÈ™tile sunt nesecate în înÈ›elepciune. Făt frumos care pleacă să È™i caute inima È™i o găseÈ™te sub o frunză (idee!). Există tradiÈ›ional È™i prezent continuu. Secretul vieÈ›ii este să trăieÈ™ti în inimă (nu în sens egoist!) È™i prin inimă. Călătorie spre centrul fiinÈ›ei. 20.01 Lucrurile apar prietenoase atunci când sunt integrate fiinÈ›ei. Scopul depinde numai È™i numai de capacitatea înÈ›elegerii sensului vieÈ›uirii. Moartea e mai mult decât o trecere, este o ascendență, a cărei rampă de lansare este însăși viaÈ›a. Lumina are mai mult de È™apte culori. 21.01 Pleoapa timpului È™i geana de lumină, văzul dinlăuntru spre afară. Să privim din noi spre ceilalÈ›i, cu înÈ›elepciunea toleranÈ›ei față de perisabilul pământean. ÃŽn rai se repară suflete. Cu cât e mai puÈ›in de peticit, ai È™anse să te ntorci mai repede. Sau să nu te mai întorci! 22.01 Să È›i urmezi visul până acolo unde floarea nu mai are puterea să înflorească, să È›i fii tu însuÈ›i sămânță de noi mistere. 23.01 Cum poÈ›i cuprinde imensitatea lui Dumnezeu, când tremuri, te minunezi, te fericeÈ™ti printre, cu È™i de oameni?! Câte sentimente tac oare ascunse în noi È™i când se vor lăsa pradă luminii? Iubirea, miez de speranță întru veÈ™nicie. Paharul sufletului adună banii bunătății; la fiecare monedă revarsă în afară volumul dezlocuit... Legea fluidelor spiri-tuale. 24.01 Puterea sacrificiului în iubire È›ine de bunătate È™i răbdare. Să iubeÈ™ti un om până la a l face să simtă iubirea, acolo, în adâncul dorului de rădăcina cunoaÈ™terii. Am păcătuit prea de demult, pentru a mai simÈ›i dojana divină. Gustul păcatului începe să ne fie cunoscut; asimilarea otrăvii pentru a deveni imun. ConÈ™tiinÈ›a păcatului e pavăza împotriva lui. 25.01 Mă plimbam prin grădina Raiului, cu gândul în pământ. Mi a venit amintire de păcat È™i am rămas afară. Visul s a împlinit. Eram muritor, cu sufletul la purtător. 26.01 Visele sunt gândurile lui Dumnezeu, rătăcite prin umanitate. Trăim alături È™i întru spirit sfânt. E dualitatea materiei. Mirajul vieÈ›ii stă în forÈ›a de a depăși timpul, cea mai avară capcană umană. De fapt, mărul cunoaÈ™terii a fost timpul! 27.01 Nevoia de frumos este la fel de acută pentru spirit, cum este apa pentru trup. ViaÈ›a nu se pierde, se înapoiază! 28.01 Sunt clipe în care, pur È™i simplu, ai refuza să mori, să te transformi. Când prinzi în mână un fulg, o clipă eÈ™ti tentat să desfaci palmele È™i să l laÈ™i să zboare. Când prinzi în inimă un suflet, eÈ™ti tentat să închizi porÈ›ile realității È™i să l faci copărtaÈ™ fiinÈ›ei tale. PoÈ›i să zbori peste azi, dar mult mai greu treci peste ieri. 29.01 PreÈ›uieÈ™ti un lucru atâta timp cât nu l ai. Posesiunea înseamnă saturaÈ›ie. Gândul la moarte nu trebuie să domine, altfel viaÈ›a devine inutilă. Nu poÈ›i preÈ›ui viaÈ›a, dacă nu iubeÈ™ti oamenii, substanÈ›a însăși a ființării. 30.01 Dragostea există în noi, putere a vieÈ›ii asupra morÈ›ii. Fructele cresc din floare prin dragoste, oamenii se înalță È™i perpetuează prin dragoste. Uneori pare aÈ™a de fad să vorbeÈ™ti despre însăși făptura ta, ca atunci când ai retrăi alte vieÈ›i. Suntem oare niÈ™te figuri pe o peliculă care rulează întru veÈ™nicie?! Ceva – misterul nostru fundamental. 31.01 Dumnezeu nu plânge; el suspină prin glas de clopot. DimineÈ›ile se revarsă uniform pe umerii bătrâni ai citadelei. Oamenii n au văzut că e un alt răsărit, că ei înÈ™iÈ™i sunt alÈ›i oameni. Sita timpului se răreÈ™te din ce în ce... Golurile fiinÈ›ei se umplu de neant. Lumină, tainică È™i curată, împrăștie rază pe suflete! 1.02 Să crezi în puterea ta de a schimba lucrurile. Lumea ta face parte din lumea tuturor, la rându i parte din tine. Gândul e cel mai peren produs uman, singurul pe care nu l doboară, nu l usucă, nu l moare timpul. Sunt petele de culoare de pe filmul vieÈ›ii. 2.02 Să ieÈ™im din când în când la plimbare pe culoarele firii noastre. ÃŽmpăcarea este legea iubirii È™i a trăirii în liniÈ™te. Echilibrul naturii umane – nu natura mamă – se cere întru spirit. Căzând în efemer, devenim efemeride, simpli trecători. 3.02 ÃŽngerii își trec aripile prin ploaie È™i le apretează cu lacrimi de îndrăgostiÈ›i. Zâmbetul lor de faptă bună naÈ™te curcubee peste munÈ›i. Copilăria È™i jocul sunt darurile îngerilor pentru oameni. 4.02 Râul muÈ™ca setos din malul bolovănos. Vrerea de contopire a apei cu pământul, în adiere de vânt. DorinÈ›a naturii de a È™i reface unitatea de dinaintea luminii. Să fie o formă de protest, un act de „ateismâ€? 5.02 Frunza se leapădă în vânt, covor multicolor de rouă. Tăcerea cerbului rămas trist, fără boncăluitul de primăvară. Toate pleacă, numai raÈ›a a făcut boboci! Atâta substanță de ars, că uneori nu încape în tiparele strâmte ale unei fiinÈ›e. 6.02 TradiÈ›ii sau tipare? Ce vă separă pe voi È™i până unde omul trebuie să È™i sape la rădăcină? FascinaÈ›ia începuturilor întru desluÈ™irea sfârÈ™itului?! 7.02 Să orientezi lucrurile spre un È›el. Lipsa contro-lului duce la rătăciri în hățiÈ™urile vieÈ›ii. Lanterna e cunoaÈ™terea. A È™ti înseamnă a avea, dar È™i a dori. Un curent e bun, atâta timp cât ghidează, dar să nu devină posesie. Rotunjimea ideilor este direct proporÈ›ională cu bucata ei de veÈ™nicie. 8.02 O zi fără suflet gândit e ca o zi fără apă în deÈ™ert. Te absoarbe în nisipul timpului, cu povara anilor È™i gândul morÈ›ii întunecându te!!! 9.02 Copiii trebuie instruiÈ›i, în egală măsură, estetic È™i etic. Să creÈ™ti frumos, întru È™i pentru împăcare, să doreÈ™ti utopia raiului pământean. Refugiul în suflet! Urlă lumescul din noi, acoperind muzica stelară. 10.02 Nu poÈ›i să naÈ™ti în fiecare zi idei noi, dar poÈ›i să trăieÈ™ti în ele. A avea principii e simplu, a le urma e mai greu. Sufletul tremură în faÈ›a naturii. Vis ce doarme s a trezit în lumină, sunetul vieÈ›ii mi a inundat ochii. Atâta viață în mine, că nu mi ajung aripile să mă ocrotească; atâția oameni port în suflet, că mi e greu uneori, È™i nu pot să mă nalÈ›. M am hotărât să le dau trupurile afară, pentru a mi uÈ™ura fiinÈ›a. Să fie oare inutile?! 11.02 Gândurile, ca esenÈ›e ale naturii umane, au culoare È™i sunete interioare. PoÈ›i să vezi lumea în roz sau negru, poÈ›i s auzi vuiet de arme, È™uier de vânt sau È™opot de izvoare. Care înainte de noi au fost vechi?! 12.02 Fiecare ființă are dreptul la înzeire, în măsura în care umanul dă dreptul la nemurire. Cât ne mai ierÈ›i, Doamne? 13.02 Există o moarte a spiritului în timpul vieÈ›ii, precum există o nemurire a lui de după despărÈ›irea letargică. Cu cât ne e mai teamă pentru moartea trupului, ne apropiem È™i moartea sufletului. 14.02 Fruntea atârnă plină de gânduri, dorul străpunge suflete mii... Dragostea cimentează fiinÈ›a divină în uman. 15.02 Gândurile răsună în noi, ecouri ale eului. Se lovesc de pereÈ›ii reci ai lumii È™i ricoÈ™ează spre inimi. DeschideÈ›i sufletele să primim înÈ›elegerea de a ne avea unii pe alÈ›ii aproape. 16.02 ÃŽnsuÈ™i mirosul cărÈ›ii îți poate deschide sufletul spre lumină (cum pentru unii tutunul È™i alcoolul dezbină trupul). Poftele fiinÈ›ei cer prime pentru fiinÈ›are. Firele se torc monoton È™i uniform, timpul creÈ™te în noi rod sau poamă, obeliscul visului scrutează cerul... 17.02 Oamenii își fac cuiburi în inimă. Luna se crapă în mii de stele. DimineÈ›ile ne deschid ochii pentru viață. Tragem în piept energie pentru încă o zi. 18.02 Planurile paralele sunt, de cele mai multe ori, hățiÈ™uri ale pierzaniei, cărări întortocheate. Una e calea, dar noi suntem drumeÈ›i fără busolă... 19.02 ExerciÈ›iul gândirii e terapia sufletului în înălÈ›are. A te face pe tine înseamnă a lupta cu propriu È›i destin. Gândurile sunt unduiri de spirit implan-tate în timp, străpungându l. 20.02 Florile minÈ›ii răsar în grădina cunoaÈ™terii, cu rădăcini adânci în înÈ›elepciune. Să sapi spre a È›i hrăni fiinÈ›a cu frumos... 21.02 Viitorul își are originea în azi. Mâine e prea târziu, dacă prezentul ne depășeÈ™te. DimineÈ›ile își cern lumina peste chipurile noastre prea triste. Fiecare început trebuie să nască un zâmbet. AÈ™teptarea e dulce amară. „Abia aÈ™tept†exprimă o nerăbdare greoaie. E un entuziasm umbrit de limba ascuÈ›ită a timpului. Și, uneori, macină într atât, încât emoÈ›ia evenimentului poate deveni fadă È™i lipsită de înÈ›elesul lui „Carpe diem!†22.02 Copilăria ne încarcă cu poveÈ™ti pe care le confruntăm cu realitatea. Dacă dramul tinereÈ›ii sufleteÈ™ti rămâne, realitatea crudă poate fi îmblânzită. 23.02 ViaÈ›a tremură în sângele nostru, gata să erupă. Numai vulcanul minÈ›ii ne poate îmbălsăma în iubire. 24.02 Firea lucrurilor e aproape de oameni! De ce n ar fi È™i firea oamenilor întru lucruri? Prelinge luna căldură nocturnă cu vise rotunde, sculptate n adâncurile speranÈ›ei. Primăverile ni se bat în inimi, devenind, încet încet, toamne! 25.02 Zorii existenÈ›ei încep în fiecare dimineață. Nimic nu e nou, dar totul poate fi înfrumuseÈ›at sau schimbat ca esență. 26.02 Iubesc fiinÈ›a È™i fiinÈ›ez iubirea. Mă identific cu zâmbetul naturii umane față de ceilalÈ›i. Noi, universul infinit al dragostei. Ne suntem puncte de sprijin prin labirintul pământului. Supunem È™i suntem supuÈ™i! 27.02 Oamenii sunt tentaÈ›i să vadă aproape, în raza de cuprindere a privirii. ÃŽn viață există un „dincolo†mai aproape de esență. 28.02 Literele emană lumina de curcubeu al cunoaÈ™terii. Artele se întrepătrund în om: muzica e plină de înÈ›elepciune È™i culoare, poezia are o muzică interioară È™i o spoială cu gust, iar pictura redă murmurul unui suflet. Toate prin, cu È™i pentru OM. Nu rămâne decât cârma inimii... 29.02 Din patru n patru... ca norocul din trifoi! Simbo-lurile nu trebuie să ne subjuge, ci să ne îmbune. CăutaÈ›i echilibrul trăirii în lume. 1.03 ÃŽn tine se găsesc toate întrebările È™i răspunsurile, forÈ›a È™i laÈ™itatea, dragostea È™i ura. Raza de lumină sau È™ocul de întuneric nu fac decât să le pună în valoare. 2.03 Prea simpli pentru a înÈ›elege lumina, dar mult prea complecÈ™i pentru a descoperi focul. Suntem între două borne: viaÈ›a È™i moartea; în rest parcursul între a fi, a exista, a deveni. Momentele de criză pot fi depășite prin autoconstrângere. 3.03 Funia gândului... ÃŽncolăcită în jurul sufletului, perdea ori scut, închisoare ori aripă. Palme bătătorite de nou. 4.03 Moare bunica. Sentimentul frunzei care se desprinde È™i trebuie să îngraÈ™e pământul. Durere surdă cu ecouri interioare. 5.03 ÃŽngerii făceau horă în jurul trupului gol. Unul, obosit, a poposit pe chipul ei. Lumina veghea veÈ™nicia ce urma să vină. Apusul cobora încet peste lume. CeilalÈ›i strângeau din inimă È™i priveau spre bulgării de pământ. ÃŽn rest, totul e frumuseÈ›e. 6.03 Nu forÈ›a gândul la a È›i depăși conturul. Nu căuta să spui vorbe care nu sunt de spus ori sunt de prisos. Măsoară lucrurile cu propria È›i inimă. 7.03 Moartea face parte din viață. Nu rămâne decât să învățăm a o primi în picioare. Verticalitatea trupului e dată de înălÈ›imea spiritului (È™i nu invers!). 8.03 Ieri e un timp al amintirii, azi e un timp al acÈ›iunii, mâine e un pre timp, ce se toarce din veÈ™nicie. Nu È™tiu dacă mâine o să mai am timp (dacă nu l părăsesc), dar, trupeÈ™te, È™tiu că o să mai am încă spaÈ›iu. Trupul are, aÈ™adar, două dimensiuni: timpul (îmbătrânirea) È™i spaÈ›iul (volum, masă). Sufletul are È™i el două: credinÈ›a (în plan divin) È™i iubirea (în plan uman). Purtarea trupului, prin spaÈ›iu È™i timp, dirijat de spiritul întru credință È™i iubire înseamnă refacerea drumului spre raiul din care am pogorât. ÃŽn stânga avem obstacolele trupului, în dreapta binecuvântarea spiritului ce ne vieÈ›uieÈ™te. 9.03 Pete de îngeri fulguie sau răsar în grădini. Florile sunt semnul împăcării noastre cu Dumnezeu. Mirosul lor aduce aromă de rai. 10.03 Soarele dădea ocol trupului întins pe nisipul fierbinte. Căldura intra în trup, lumina hrănea sufletul. Soarele e fiecare din noi, cu nepătata fire. Să È™tii să È›i alegi culorile vieÈ›ii pentru a È›i face curcubeu, scară de idealuri rotunde. Să poÈ›i să È›i faci soare ce nu va topi ceara aripilor tale. 11.03 Seara ne chemăm sufletele acasă, să ne È›ină viaÈ›a până dimineață, când ne vom ridica să o purtăm prin lume. 12.03 Doamne, învață mă smerenia, să pot să mi clădesc alt trup în jurul efortului de a fi om. Știu că exiÈ™ti, dar nu te văd prin ceaÈ›a din om. 13.03 ÃŽn jurul omului gravitează toate; pescuim senti-mente la copca destinului, a dreptului de a fi. Plămădim pământul, îl consumăm în cenușă. 14.03 Florile sunt pilda pământului la a creÈ™te frumos È™i drept, prin lumină È™i căldură. Care e, oare, pilda noastră pentru flori, dacă nu arta? 15.03 Monotonia – cea mai adâncă plagă a sufletului. Scrisul ne eliberează de spaÈ›iu È™i timp, imaginaÈ›ia e mobilul libertății! 16.03 PreÈ›ul libertății spirituale este, uneori, privarea libertăților umane. Doar gândul ne poate dezlipi de timp, pentru a ne bălăci în nemărginiri adânci È™i înalte. 17.03 Mi am împachetat visele È™i le am pus în somn. Mâine o să am nevoie de gânduri proaspete, să nu mi îmbătrânesc sufletul. Gândul e acel tot care se naÈ™te din nimicuri. 18.03 Punctualitatea e semnul respectului pentru tine, prin celălalt. ÃŽncepe prin a È›i da zilnic întâlniri (chiar È™i, sau mai ales, cu tine!) de la care să nu întârzii. 19.03 IntervenÈ›ia divină în viaÈ›a umană a unora înaintea momentului dintru începuturi stabilit ar însemna încălcarea principiului sacru al ADEVÃRULUI È™i al DREPTÃÞII. ApariÈ›iile miraculoase sunt zâmbete ale lui Dumnezeu pentru sufletele curate, devenite, în arderea rugăciuni, combustie a universului. 20.03 Suntem agățaÈ›i de viață cu ajutorul gândului morÈ›ii. Accesul la veÈ™nicie începe cu azi. Fără moarte am fi laÈ™i, cu moartea suntem înspăi-mântaÈ›i. Poarta inimii e calea întâlnirii cu spiritul vieÈ›ii È™i cu stâlpii universului. 21.03 InspiraÈ›ia e starea în care conÈ™tiinÈ›a se îmbracă în haina de gală a sentimentelor înălțătoare. ÃŽncepe balul creaÈ›iei. Să intre regina, Poezia! 22.03 Uneori preÈ›uim lucrurile mai mult decât pe oameni. ÃŽntotdeauna preÈ›uim banul mai mult decât pe prieteni. Ce mai înseamnă astăzi, oare, a nu păcătui?! Suntem sufocaÈ›i de altele, decât cele trebuincioase liniÈ™tii noastre. 23.03 Numai prin oameni putem ajunge la Dumnezeu. Chip È™i asemănare, omul e parte a divinității, parte a libertății greÈ™it înÈ›elese; celălalt nu trebuie să fie niciodată un inamic, chiar dacă nu È›i vrea binele. 24.03 Să auzi inima pământului cum bate pentru noi, oamenii; să ajungi să vezi limpezimea cerului cum ne acoperă; să simÈ›i lucrurile din interior, spre a le da sens. 25.03 NopÈ›ile – pavăza zilei pentru mizeriile noastre. Nu fura visul nimănui, pentru că È›ie nu È›i s ar potrivi. 26.03 Cu timpul, unele simÈ›uri se atrofiază sau chiar dispar. Oare cuvântul înlocuieÈ™te puterea de percepÈ›ie a nevăzutului? Ne a fost dat oare ca armă? 27.03 Plin de mistere, cerul își plouă mila pentru sufletele care i înÈ›eleg cântul. Printre nori de viață, soarele trimite rază ca funie pentru îngerii păzitori. 28.03 Hrana gândului e o foame curioasă de necunoscut: cu cât „mănânci†mai mult, cu atât eÈ™ti mai flămând. 29.03 Mărul Evei È™i sărutul lui Iuda... Atingerea buzelor de rău È™i de bine... ÃŽnceputul sfârÈ™itului È™i reînceputul credinÈ›ei... 30.03 Singurătatea este elixirul. Zădărnicia căutării identității de sine în hățiÈ™urile existenÈ›ei se sfârÈ™eÈ™te cu moartea. MăreÈ›ia încercării identității divine prin cotloanele visului începe prin viață. 31.03 Nu poÈ›i să È›i vezi sufletul decât de departe. Dacă intri în el, riÈ™ti să te prăbuÈ™eÈ™ti. Visul tău de ceară nu te poate È›ine prea mult. 1.04 Adevărata libertate È›i o dă numai conÈ™tiinÈ›a. La început a fost cuvântul tăcerii. Apoi picurii, susurul, trilul... 2.04 Dorind să cunosc, nu atentez cumva la mister? Unde trebuie să ne oprim setea? Care răspunsuri sunt greÈ™ite È™i ce întrebări încă nu s au pus? 3.04 Destinul e însăși personalitatea noastră. A ne vrea înseamnă a ne fi. Ne purtăm pe cărări de vis, fără sens, dar cu È›el. 4.04 Omul? Graalul lui Iisus! Umplut de păcate, este băut până la ultima picătură, pentru curățarea luminii È™i pentru iertare. 5.04 Sufletul e groapa de gunoi a vieÈ›ii. ÃŽngropăm în noi toate câte ne ating fiinÈ›a, veghea È™i liniÈ™tea. Am uitat să zâmbim începutului. 6.04 Sisif a obosit să È™i dureze veÈ™nicia. ÃŽmbătrânit sub povara aceleiaÈ™i clipe, s a aÈ™ezat la un răgaz pe bolovan. ÃŽncepea drumul invers. Oboseala monotoniei l a ucis cu însăși armele sale. 7.04 Știu că timpul trebuie scuturat de toate clipele goale. Dar unde să le punem pe cele rămase? Doamne, învăță mă secretul de a È›i fi cirac. Unde s oare astrele noastre pe timpul zilei? După ce să ne ghidăm? 8.04 Drumul stâncos È™i abrupt spre adâncul inimii umane – drumul Golgotei! E uÈ™or să iubeÈ™ti; încearcă să te faci iubit! 9.04 Un bătrân mângâie pământul când pășeÈ™te. E pactul cu moartea, pentru a i fi mai îngăduitoare. Tânărul, dimpotrivă, calcă în picioare... O înviere?! Fantezia completează sau se opune Adevărului? Femeia trăieÈ™te prin copii. Din acest punct de vedere, bărbatul apare ca prototip al egoistului. ÃŽn viață e necesar să È™tii când È™i la ce să renunÈ›i. Cu toÈ›ii suntem înghiÈ›iÈ›i de È™arpe, fii de Laocoon. ÃŽn calea timpului stă amintirea. ÃŽn calea morÈ›ii stă rugăciunea. Cuvântul nu trebuie să fie decât ecou în culoarea sufletului. Să È™tii să stai drept când nu te rogi Dumnezeului tău. 10.04 A fost, demult, un înger care s a apropiat prea mult de Dumnezeu. I s au topit aripile È™i a coborât pe pământ, întrupându se. Fiecare moarte ne redă aripa pierdută. 11.04 Clipele singurătății noastre – ecouri de suflet. Adam era mai curând singur, decât singurul (vezi zicerile lui Cioran). Cu fiecare din noi, Dumnezeu se împuÈ›inează în suflete. Dorind o pe Eva, Adam a pierdut jumătate de Dumnezeu. 12.04 Timpul e proiecÈ›ia speranÈ›elor noastre în eter-nitate. Fiecare avem bucățica noastră de veÈ™nicie. Ce drum stâncos È™i plin de păcate! 13.04 Mi se golea menajeria de îngeri. Visele cântau zorii de zi, timpul închidea porÈ›ile sufletului. De vreme... devreme... 14.04 Orgoliile nasc invidii. Invidia dospeÈ™te ură. Ura omoară viaÈ›a... Pacea celorlalÈ›i È™i liniÈ™tea ta, călăuze să È›i fie pe drumu nainte. 15.04 CărÈ›ile sunt inimi împachetate în cuvinte. Trec dintr o minte în alta, dar din inimă în inimă, se îmbibă fără să È™i piardă culoarea din înce-put. 16.04 ÃŽntotdeauna când vrem să schimbăm ceva, să începem cu noi. Să faci ceea ce gândeÈ™ti înseamnă libertate. Să gândeÈ™ti ceea ce faci înseamnă inteligență. 17.04 Curajos e cel care se teme de Dumnezeu. Dincolo sunt oamenii È™i moartea. Să te temi de oameni înseamnă, de multe ori, să l uiÈ›i pe Dumnezeu! 18.04 Caută spre firul de iarbă în primăvară; câtă viață! Caută spre frunză în toamnă; câtă moarte! Caută speranÈ›a în viață; cât Dumnezeu! 19.04 Rapsodia vieÈ›ii în ritmul gândului, pulbere de vreme. S a trezit natura È™i È™i face deÈ™teptarea prin inimile noastre. DaÈ›i drumul la verde! 20.04 CireÈ™ii în floare. Primăvara își caută mire... Lăutarii se întorc, minuscule deltaplane, în adierea trilului cald. 21.04 Dumnezeu este acasa sufletului nostru. Odaie curată, cu rugăciuni È™i sfinÈ›i, în aÈ™teptarea pogorârii spiritului peste locatari. 22.04 Prin muÈ™cătură, Adam a deschis o ușă spre păcat. Moartea e drumul invers: se deschide o poartă în sufletul nostru. 23.04 Crengile inimii umbresc uneori gândurile. Sub vremuri, omul își creÈ™te pădure de sentimente. Soarele minÈ›ii strălucească prin rămurosul impuls. 24.04 Poezia e ancora sufletului la debarcarea în trup. Fiecare din noi un mus pe valurile vieÈ›uirii. ÃŽnvățăm, din mers, înotul. 25.04 Mi am luat destinul în spate È™i am pornit prin lume. La răspântii îl las jos È™i mi e să nu l uit. Sau îmi va fi mai bine fără? 26.04 Creierii munÈ›ilor gândesc natura pentru oameni. Aerul tare pătrunde plămânii fără de păcat ai fiinÈ›ei destrupate. 27.04 Căutând, adâncim misterul! ViaÈ›a devine simplă trăind în canoanele credinÈ›ei; banul încurcă, fără de folos, căile... 28.04 Vinerea mare, ora 16: ÃŽncepe viaÈ›a! Dumnezeu își cheamă fiul acasă È™i nicidecum nu l părăseÈ™te. ÃŽi dă în mână frâiele lumii. StraÈ™nici armăsari, oa-menii!!! 29.04 Plăcerea de a te ruga – setea de libertate a sufletului. Clopotul de liniÈ™te învăluie fiinÈ›a, adâncind o în misterul întâlnirii cu unic Creatorul. 30.04 Doamne, ajută mă să nu vreau ceea ce nu pot dobândi. Lasă mi gândul liber, mărginit doar de iubirea Ta! 1.05 ÃŽnvierea Ta, Doamne, grânarul sufletului meu. Tu îmi dai viață, eu îți dau moarte. Cruță mă întru nemărginirea bunătății tale! 2.05 Fiecare om începe cu «A fost odată...». Istoria continuă... Până când, cineva, căutând printre lucruri È™i fapte, va zice «A fost cândva...». ÃŽmplinire!? 3.05 ÃŽncerc să fiu ceea ce pot, vreau să fiu ceea ce trebuie. Mă rog să nu trebuiască să fiu altcineva. Asta nu pot schimba. 4.05 Bobocul s a spart, iar în curând È™i floarea se va scutura; răsări va fructul. Copilăria s a spulberat; mă ncarc de cunoaÈ™terea mărului. Mă vor mânca viermii sau Dumnezeu? 5.05 Surâsul pământului răspunde gândului nostru bun. Germenii fiinÈ›ei sunt materie de aripi ceruite cu lumină. PărtaÈ™i unui univers necunoscut, ne suntem nouă înÈ™ine străini. 6.05 Ducem mereu cu noi dorul de «undeva». Suntem un popor legat de locuri, de pământuri, un popor iobag. 7.05 Iartă mi, Doamne, viaÈ›a, c odată lepădat de timp, o să mi găsesc, poate, mai repede cărarea. Taie mi din aripile răspândirii aiurea... 8.05 Păcatul atârnă de ochi, precum carnea de os. Numai moartea le poate despărÈ›i. Fără ochi, cum oare aÈ™ putea privi frumosul? ImaginaÈ›ia să hrănească oare sufletul? Dumnezeu, dezvăluit, ar fi oare prea mult pentru noi? 9.05 Măsor spaÈ›iul dintre cuvinte cu limba mea È™i l proporÈ›ionez cu fiinÈ›a mea. Tăcerea e respiraÈ›ia gândului. 10.05 Tot ce deschide o poartă spre mister, spre necunoscut e o capcană pentru suflet. Intelectul e setos de a participa activ la creaÈ›ia ce i este hrană. 11.05 Licuricii minÈ›ii trebuie să È™i unească lumina spre povara frumosului. Zdrăngănit de lume printre picuri albi de primăvară. Visele explodează din fiecare, în culori È™i acorduri ample. Uneori vezi viaÈ›a deformat, atunci ai nevoie de lentila credinÈ›ei. 12.05 Cerul – oglinda transparentă a sufletelor bune. Stele veghează somnul soarelui până căldura luminii lui se răsfrânge din îngeri. 13.05 Dacă Eva È™tia că n pântecele ei zace omenirea, nu mai muÈ™ca din mărul fatal. Dumnezeu a cedat în faÈ›a operei sale, creând femeia. 14.05 Sufletul – adăpost pentru îngeri. Duminica își fac curățenie. Deretică de nimicurile săptămânii È™i aruncă nefolosul. 15.05 A scrie înseamnă, în primul rând, a da cititorului de gândit. Gândul e cea mai scurtă cale spre viitor È™i spre noi. 16.05 Nimeni nu te mai ajută dezinteresat; rămâne să decizi dacă, într adevăr, merită efortul, pentru că oricând vor fi nemulÈ›umiÈ›i. ÃŽnÈ›eleptul își face timpul aliat È™i vede viitorul prin trecut. 17.05 Fericirea te face stăpânul lumii; nenorocirea te coboară la sclavie. BeÈ›ia bucuriei înlătură stressul È™i È›i împlineÈ™te dragostea. Mâhnit fiind, te simÈ›i încolÈ›it din toate părÈ›ile, totul se năruie È™i nimic nu pare a mai avea sens. S avem înÈ›elepciunea de a naviga printre stările omeneÈ™ti fără a cădea victime exceselor. 18.05 Ce mai face Dumnezeu? De ce a nceput aÈ™a de repede timpul? Libertatea e capcana sufletului? Dumnezeu e întrebarea È™i ne răspunsul. 19.05 Scheletul fericirii este succesul, iar carnea ei caracterul. PoÈ›i să fii sărac, dar din sărăcia ta să faci palate de nisip pentru alÈ›ii. A te dărui înseamnă mai mult decât a avea. 20.05 ReglaÈ›i vă inimile la pulsul zilei. Timpul pândeÈ™te un rid al sufletului să găurească viaÈ›a. Să nu fie prea târziu la întâlnirea de taină. 21.05 Seninul cerului, adierea vântului È™i muzica pădurii să le nfășurăm în sufletul nostru cald, pentru verticalitatea fiinÈ›ei. Natura e ochiul lui Dumnezeu. 22.05 Gelozia e laÈ™itatea în dragoste. Cerul iubirii limpede este când zâmbetul alungă orice îndoială. Sinceritatea e fundamentul oricărei căsnicii. 23.05 BraÈ›ele tale – poartă a fericirii mele. Intensitatea iubirii se măsoară în balanță cu cea a credinÈ›ei. De fapt, curata iubirea e calea spre adevărata credință. 24.05 Fobia se naÈ™te în absenÈ›a credinÈ›ei. ÃŽnarmat cu Dumnezeu, sufletul nu se poate topi. Asemănarea omului cu Divinitatea constă în puterea noastră de a separa binele de rău. Și totuÈ™i, acesta e păcatul originar... 25.05 PorÈ›ile sufletului se deschid în faÈ›a luminii. Cheile lor sunt puterea noastră de a zâmbi. Seamănă omenie È™i culegi fericirea. 26.05 Poetul hărăzit cu har e prietenul lui Dumnezeu. Poezia e darul lui Dumnezeu în lume aleÈ™ilor lui, o umbră de inimă. 27.05 ÃŽngerii nu È™tiu să vorbească, iar tăcerea lor nu e întotdeauna meditaÈ›ie. Numai cântecul aripilor protectoare îmi dă liniÈ™te. 28.05 Ce mic e pământul pentru gândul uman! Și totuÈ™i, ce puÈ›in cunoaÈ™tem. Misterul divin e preÈ›ul păcatului originar. Imaginea lui Dumnezeu e tot frumosul ce a rămas să ne aline È™i să ne mplinească existenÈ›a. 29.05 PreÈ›ul libertății este curajul. LaÈ™ii vor fi mereu măcinaÈ›i de angoase, iar spaima lor le va îngrădi acÈ›iunea. 30.05 Până unde avem dreptul la libertate? Avem dreptul să deschidem porÈ›ile minÈ›ii până dincolo de pricepere? ÃŽn fiinÈ›a noastră sălășluieÈ™te dorinÈ›a de a evada din libertate. 31.05 Binele e starea de împăcare cu fiinÈ›a, interior È™i exterior, în armonie cu natura. Frumosul e binele sufletului. Fericirea e aproapele divin. Omul – cărare pierdută de paradis. 1.06 Stelele ocrotesc visele noastre, iar îngerii le colorează. Copilăria e setea de neant, rămasă în noi din drumul spre lumină. Dumnezeu zugrăveÈ™te viaÈ›a în culorile inimii. 2.06 Câtă lumină risipită în umbră! ÃŽnvață să creÈ™ti de la iarbă; crudul ei nu nseamnă duritate! Tăcerea e învățătura simÈ›urilor! 3.06 Toate lacrimile pământului se preling în mare, È™i apoi se evaporă ca să ajungă la Dumnezeu. Durerea trebuie să ne cimenteze în credință. 4.06 Dincolo de lume e sufletul lui Dumnezeu. Să răzbatem cu gândul în afara fiinÈ›elor noastre efemere. Să spargem chingile determinării. 5.06 Misterul ce ar trebui să ne frământe nu e cine l a creat pe om, ci de ce? Care sunt obligaÈ›iile noastre față de creator? Toată energia noastră trebuie să devină lumină, ca sufletele morÈ›ilor buni. 6.06 Bătaia inimii e ecoul cântecului de înger, parte din muzica stelară. Ecourile ei se pierd însă în hățiÈ™urile cărărilor omeneÈ™ti. 7.06 PreÈ›ul iubirii e, uneori, însăși iubirea, aÈ™a cum cel al adevărului e, uneori, libertatea. Rămâne omul, să È™i judece singur pătrunsul adânc. 8.06 Privirea e poarta luminii spre suflet. Ferice de orbii ce cunosc iubirea fără de soare. Ei își creează lumina din dragoste. 9.06 Mirarea de a fi, uimirea de a exista, curiozitatea de a trăi. Nu pot să mi opresc bucuria de a vedea cum viaÈ›a creÈ™te din floare, dând rod. 10.06 Mintea eliberează, dar È™i constrânge. Te face mai bun, mai înÈ›elept, mai frumos, dar te poate È™i arunca în iadul nebuniei. Mileniul III stă sub semnul puterii minÈ›ii de a descoperi divinitatea în natura tuturor. 11.06 Surâsul copiilor e chipul lui Dumnezeu, e asemănarea lui în lume. Nouă nu ne rămâne decât puterea trupurilor cât mai departe de păcate. 12.06 Teatru – menajerie de suflete; arta – È™coală de îngeri. Odată pătruns nu mai ai decât a È›i căuta, în liniÈ™te, aripile neceruite. 13.06 Vară de foc – seceta pământului cere lacrimi... Să învățăm umilinÈ›a! Genunchii au făcut rotule puternice È™i nu mai cad sub greutatea vremurilor. 14.06 Gândurile – greierii timpului prin suflet, strălumi-nare de inimă în belÈ™ug spiritual. Ne întoarcem mereu la matricea originară, gravitând în jurul ideii. 15.06 Fericirea se atinge gândindu te la cei mai năpăs-tuiÈ›i È™i la jertfele creÈ™tinilor, nu rugându te la gândul unor iluzorii neajunsuri, ce odată dobân-dite dispar cu viaÈ›a. 16.06 Scriu pentru oameni, dar oare cât va mai fi tolerată omenirea?! N ar fi mai bine să mi curăț viaÈ›a, s o spiritualizez? Gândind în viitor, s ar putea să scapi esenÈ›a prezentului. 17.06 Izvoarele cresc È™i sfârÈ™esc în mări sărate. Fiecare vine dintr un munte, se amestecă cu celelalte È™i È™i pierde individualitatea. Drumul fiecăruia e săpat în piatră. 18.06 Ajunge oare că l gândesc pe Dumnezeu? A trăi pe Dumnezeu îmi depășeÈ™te gândul, chiar È™i pe acela întru divin. Jertfa numai duce la iubire. 19.06 Ce puÈ›in îi trebuie sufletului curat să fie bucuros: nu mai mult decât o rază. Ce frumoasă e lumea văzută din inimă! 20.06 Când È›i se face greu, ridică privirea È™i vezi ce departe e cerul: fiecare dezamăgire ne apropie de el! La capătul lui (poate chiar ceva mai încolo!) ne aÈ™teaptă veÈ™nicia. 21.06 Contabilizăm sentimente în fuga noastră spre veÈ™nicie. Economia înseamnă timp în exces. Să clădim pe el nu fericirea mădularelor, ci pe cea a culorii. 22.06 Prea devreme ne îngropăm în viață. Să nu uităm că timpul e ireversibil È™i că viaÈ›a, poate, e unică. Cineva ne a oferit o È™i n ar fi cinstit să L dezamăgim. 23.06 Þara e limbă È™i gând. Exilul – antibotezul creÈ™ti-nului. Am rădăcini aici, dar nu È™tiu câtă apă voi primi ca să pot să rodesc. Mi e frică să ajung ateu; mă tem că aÈ™ pierde totul. 24.06 ClemenÈ›a îngerilor nu înlătură plata păcatului. Norii sunt pături plutitoare de regrete... Lumea văzută din cer e parcă mai rotundă. ÃŽngerii È™lefuiesc prea multele i colÈ›uri. 25. 06 Mirajul de a fi creat odată cu natura, ce răspunde bunăvoinÈ›ei cu care merită să o răsplătim. ÃŽntr o peÈ™teră veche, arta a prins aripi de piatră. 26.06 Iubirea e curajul de a pune semnul identității între 1 È™i 2. ÃŽmpărÈ›irea È™i împărtășirea fiinÈ›ei întru naÈ™tere È™i re naÈ™tere de viață. 27.06 Ne vrem sinceri È™i încrezători, fericiÈ›i È™i plini de speranță. Poate e prea greu pentru o biată conÈ™tiință bolnavă de timp. 28.06 Am luptat È™i am primit libertatea. Cine oare ne a privat de modul ei de utilizare? Ne am furat singuri liniÈ™tea, căutând altceva față de ce am avut dintotdeauna. 29.06 Omul e contemporan cu Dumnezeu?!! Mai este, oare, Dumnezeu om? Cât pot poftele trupului să È›i schimbe culoarea È™i frumuseÈ›ea sufletului? 30.06 Gândul ne dă dreptul de a fi È™i obligaÈ›ia de a exista. Goi în străfunduri! Sufletul, o cameră izolată fonic, răsună la fiecare pas domol, la fiecare respiraÈ›ie caldă. E ceva care trece prin suflet ori de câte ori trăim. SimÈ›im trecând fiorul (È™i, Doamne, nu l putem opri!) prin atâta gol! Dar ecoul rămâne!!! Copacii cresc spre cer pentru că au credință! 1.07 Cărările mele m au rătăcit uneori fără voie. Labirinturi spre enigma fiinÈ›ei. Ariadna, firul tău nu mai ajunge până la mine! 2.07 Un jurnal te subjugă È™i te eliberează. La fel È™i un prieten. Lipsa sufletului să fie oare un atu? Să ne căutăm refugiul în faÈ›a (sau în umbra!) propriei conÈ™tiinÈ›e. 3.07 Singurii singuri sunt egoiÈ™tii. Nu pot să se bucure de bucuria altora, care le împiedică propria bucurie să se înalÈ›e. 4.07 Omul intră în istorie pe poarta viitorului prin uÈ™a prezentului, clădind în peÈ™teră È™eminee. Nu È™tim cine le va folosi, dar mergem înainte! Dacă înapoi e soluÈ›ia, e salvarea?! 5.07 Rolul scriitorului este acela de a face cititorul să vadă, să audă È™i să miroase sufletul dindărătul literei. 6.07 ÃŽnÈ›elepciunea este starea de împăcare cu lucrurile pe care nu le poÈ›i schimba È™i forÈ›a de a miÈ™ca, în sens constructiv, pe cele metamorfozabile. 7.07 Lipsa acÈ›iunii fie stimulează imaginaÈ›ia, fie încurajează trândăvia. E dreptul nostru de a alege. Lupta între binele È™i răul nostru personal. 8.07 Dacă acÈ›ionezi, vei fi capabil de un viitor È™i numai aÈ™a îți permiÈ›i un trecut ce impulsionează. Purtarea ta îți dă dreptul la oameni, iar oamenii îți dau dezlegarea la bunuri. Și bunurile?! 9.07 ÃŽngerul nostru e însuÈ™i sufletul. Aripă să i fie poezia? Trebuie să È™tim la ce să renunțăm pentru a face din timp un aliat. 10.07 Pillat s a spălat pe mâini. Evreii au fugit din faÈ›a lui la înviere. Vinovat n a rămas decât Adam! Nu avem cenușă pentru atâtea capete! 11.07 Visele sunt îngerii noÈ™tri! Mi ar place să mă înÈ›eleg cu cocoÈ™ul asiatic în limba florilor! Bariera dintre spirite e cheia enigmei. 12.07 Să È™tii să È›i asumi Cuvântul! Lectura determină covârÈ™itor personalitatea. E tiparul fiinÈ›ei! Pătrunde în sucul verbului, lasă te pradă muzicii adjectivelor, însoÈ›eÈ™te te de inspiraÈ›ia È™i locul potrivit al substantivelor, să descoperi o altă lume. 13.07 Poezia e struguri È™i grâne! Se îngălbeneÈ™te, parcă, totul a toamnă. Ruine de suflet suspinând. Vă las să faceÈ›i vinul È™i să coaceÈ›i pâinea. 14.07 Suntem prea vii ca să nu zâmbim! Teatrul e viaÈ›a în stare pură. Legătura dintre pictură È™i sculptură este similară celei dintre teatru È™i poezie. Formă È™i stil. Simplitate È™i gravitate: esenÈ›a artei! 15.07 Viziunea lui Iisus zâmbind pe cruce, simbol al supremei înÈ›elegeri: „Iartă i, Doamne, că nu È™tiu ce fac!†FrumuseÈ›ea omului asemuită doar măreÈ›iei florii ce È™i dă rodul prin miere. 16.07 ObosiÈ›i de trupuri, căutăm adăpost în vise. Lumea se agață de calmul primăverii vii. Ce calm e acolo unde omul nu poate pătrunde. 17.07 CunoaÈ™terea de azi înseamnă sinteză. Fericirea vine ca urmare a împăcării spiritului cu natura. Cântecul fiinÈ›ei în simfonia pădurii ce vrea acasă. 18.07 Fericit cel ce crede în valorile eterne, că acela va fi È™i el veÈ™nic. Pragul dintre inimă È™i suflet este gândul. Adevărul nu este ascuns decât de laÈ™i È™i impostori. 19.07 Dumnezeu ordonează sau ordonă haosul? Sufletul e funia clopotului gândirii. Cântecul lui răzbate universul până la muzica stelelor. 20.07 Sufletul pământului trudeÈ™te în noi să nască răsărituri. Dincolo de nori, Dumnezeu e È™i în țărână, È™i în apă. AÈ™teaptă să È›i clădeÈ™ti fiinÈ›area. 21.07 Drumul în viață nu se face, se descoperă. Există în fiecare cărare de început, cu miros de iarbă. Să ajungi la sufletul cuiva e nevoie să treci graniÈ›a personalității. 22.07 Crucea lui Iisus e scara spre Rai. E pustiu în suflete È™i ploaia roade parcă din morminte. Printre oasele lor, scara coboară... 23.07 Ia un cuvânt È™i dă i aripi, învață l să zboare. S ar putea să ajungă poezie. Ia un om È™i ajută l, învață l. S ar putea să È›i ajungă înger. Sau, cel puÈ›in, martor la Judecata cea dreaptă. 24.07 Șiruri de clipe, agățate de suflet, poartă lumina din noi în afară. Fără de oamenii buni, întunericul ar măcina cerul în bulgări sterpi. Dumnezeu lucrează în noi, până ajungem la starea de graÈ›ie. Azi e o stare a fiinÈ›ei; aici e un simplu loc al spiritului. Să clădim împreună veÈ™nicia. 25.07 Noaptea strălucesc ochii îngerilor, veghindu ne somnul. Fiecare stea căzătoare – un înger ce aduce vise. 26.07 Locul sufletului e în floare. ÃŽnmugureÈ™te È™i bru-mează. Coboară, din când în când, îngerul să i adune polenul. 27.07 O È›ară e în tine în măsura în care îi cunoÈ™ti trecutul, încerci să i construieÈ™ti viitorul È™i i respecÈ›i valorile. Mândria apartenenÈ›ei la un neam este o bucurie a limbii È™i a felului de a fi. 28.07 ÃŽncearcă să È›i afli È™i să È›i controlezi limitele înainte s o facă alÈ›ii; vei È™ti să È›i respecÈ›i personalitatea È™i să È›i ceri, cu discernământ, drepturile. 29.07 ViaÈ›a călătoreÈ™te printre oameni È™i dă puls inimii. Ajunge să È›i deschizi fereastra sufletului È™i s o laÈ™i să intre. ÃŽÈ™i va săpa conturul în adâncurile tale. Dă i dreptul tău la fericire, ca să poată căpăta sens. 30.07 ViaÈ›a înseamnă iubire, libertate È™i celelalte care dau lumii farmecul diversității, iar omului o unică personalitate. Dar ceea ce ne uneÈ™te e mai curând divin. 31.07 Ura este sinuciderea spiritului. Ca să cunoÈ™ti lumina, trebuie să fi văzut întunericul. Drumul spre libertate trece prin sclavie. 1.08 Moartea e rezultatul vieÈ›ii, nu È™i scopul ei. ÃŽn cimitir trebuie să intri ca ntr o biserică: totul e numai spirit. 2.08 Rugăciunea e izvor de pace È™i de împăcare. Dumnezeu e izvor de lumină È™i de cunoaÈ™tere. Lumina ne aparÈ›ine în măsura în care o cunoaÈ™tem. 3.08 Mai repede pot să înÈ›eleg de ce trebuie să mor, decât de ce trebuie să trăiesc. Moartea – urmarea păcatului; viaÈ›a – izvor de păcate? 4.08 AmbiÈ›ia este forÈ›a de a merge împotriva vântului sorÈ›ii. Dorul este ecoul amintirii prin hăurile sufletului. CredinÈ›a în propriile forÈ›e e un dar divin, nelimitat în gând. 5.08 Onoarea de a trăi È™i demnitatea de a muri. Dacă i îngrădeÈ™ti unui om libertățile poate deveni animal. ConÈ™tiinÈ›a e stăpâna bucuriei. 6.08 Viitorul e un trecut neconsumat. ÃŽl simÈ›im ca pe o proiecÈ›ie în visul amintirii. Nu ne dorim decât să repetăm ceea ce a fost frumos. 7.08 Moartea se învăță în viață. Cu cât o pătrunzi mai repede, cu atât drumul va fi mai uÈ™or È™i, poate în primul rând, mai înÈ›elept. 8.08 Sufletul mi e volbură curată ce mi spală timpul de pe fruntea gândului. Astfel descătuÈ™at È™i proaspăt, pot făuri aripi. 9.08 Zâmbetul toceÈ™te sabia; iubirea se calculează după consumul de sentimente. Străduim fiinÈ›a la viață, aÈ™teptând răsplata de la Dumnezeu?! Există un destin, dar trebuie ajutat pentru a se împlini. E atunci când sufletul deschide poarta luminii. 10.08 Căutăm o altă stare, fără a È™ti dacă e sau nu aproape de noi. Dăm alte nume lucrurilor simple pentru a înălÈ›a din nou Turnul Babel. 11.08 Sufletul trebuie îmbibat È™i nu stors de frumos. ÃŽn faÈ›a măreÈ›iei înclină te, dar nu dispera È™i nu cădea în neputință. Fiecare are o coloană spirituală. 12.08 Acceptarea unei culturi se poate face din raÈ›iuni financiare, dar asimilarea ei nu este posibilă decât spiritual. 13.08 AÈ™ înlocui banii cu flori, dar nu i păcat de atâta frumuseÈ›e? Credite pe viață, fără dobândă, pentru poeÈ›i! Ofertă de rai. 14.08 Intuiesc în mine dorinÈ›a, dar sufăr de neputinÈ›a ce mă înconjoară. Oglinzile uneori sperie. Să fie momentul adevărului! 15.08 Femeia e purtătoarea pământului È™i sursa bucuriei vieÈ›ii. Femeia naÈ™te fericirea. Să însemne oare că păcatul a învins?! Sufletul să nu fie atins de femeie, ci numai de sufletul ei. 16.08 LiniÈ™tea nu te determină la singurătate, ci la izolare. ÃŽnvață să iubeÈ™ti tot ce e viu spre a te pune la adăpostul cuvântului È™i al cântecului. 17.08 VeÈ™nicia e timpul subtil al sufletului. Când te apleci spre oglinda apei, te cufunzi în dorul de nemăr-ginire. 18.08 Sufletul are două dimensiuni: ochii – care pătrund în adâncime, È™i gândul – care măsoară întinderea spre cunoaÈ™tere. 19.08 Idealul uman are diferite conotaÈ›ii È™i aspecte, ce rezidă din personalitatea fiecăruia. Privirea spiritului ar trebui îndreptată în primul rând spre propria persoană, decât spre realizările altora. DistanÈ›a de la ambiÈ›ie la egoism È™i invidie e, uneori, insignifiantă. 20.08 Pleacă È›i fruntea până la nivelul verticalității coloanei vertebrale. Dincolo începe umilinÈ›a, care nu se mai măsoară în vertebre, ci numai în coloane, spirituale. 21.08 InteligenÈ›a e forma supremaÈ›iei umane, dar nu trebuie fluturată față de semeni. A È™ti e È›elul È™i mobilul puterii. Credinciosului îi e destulă iubirea de Dumnezeu È™i, totuÈ™i, câtă putere are! 22.08 Fiecare e filtrul lumii, prin rigorile minÈ›ii proprii. Niciodată n o să aflăm din viață dacă sufletul ia forma pământului sau pământul capătă contururi È™i umbre de suflet. 23.08 ÃŽnÈ›elepciunea e cel mai de preÈ›, dar È™i cea mai tăioasă armă a omului. Dacă o însoÈ›eÈ™te norocul, se poate ajunge la fericire. 24.08 Mi e frică să trăiesc fără să cunosc viaÈ›a. A înÈ›elege viaÈ›a e începutul înÈ›elegerii È™i acceptării de sine È™i de aproape. 25.08 Ploaie de stele în visele noastre, pentru ca mâine soarele să ne ofere un surogat de viață. Pesimism creator sau dărâmător? Optimism delăsător sau clăditor?! 26.08 Pleoapele gândului n au dreptul să închidă lumina cunoaÈ™terii, pentru că sufletul ce trebuie adăpat nu doarme niciodată. 27.08 Toamna, tristeÈ›e împachetată în căderea frunzelor È™i n plecarea de cocori. Viii au dreptul la aripi, dar au È™i obligaÈ›ia la viață. 28.08 Florile – ruga pământului la (spre) îndurare. SfinÈ›ii își întind zâmbetele peste petale. Grădinile raiului pudrează demnitatea cu frumuseÈ›e. 29.08 Drumul e partea plecării din fiecare. Călătoria e o È™coală deschisă, unde pietrele vorbesc despre istorie, păsările despre muzică, apele È™i munÈ›ii despre geografie... Numai limba maternă nu È™tie nimeni s o predea. Sufletul nu are naÈ›ionalitate. 30.08 A inventa un cuvânt înseamnă, înainte de toate, a l trăi. ÃŽn comunicare nu e suficient limbajul, ci e nevoie de participarea fiinÈ›ei, de cointeresare, pentru ca mesajul să È™i păstreze neÈ™tirbit sensul. 31.08 Patul – loc al domesticiei noastre, cuib de păcate È™i leagăn de vise. Procust a vrut să arate că numai spiritul ne face diferiÈ›i. 1.09 Pot să văd atât de departe nu cât mă duce gândul, ci cât mă încarcă inima. Puterea dragostei topeÈ™te neliniÈ™tea È™i dezleagă mistere. Fiecare haină îmbracă È™i sufletul în enigme murdare. 2.09 Tot ce vreau e scris sub pleoapa ta, nu trebuie decât să închizi ochii È™i să mă laÈ™i să mi citesc bucata de fericire. Nu văd mai departe de tine! 3.09 NeliniÈ™tea pământului ce se roteÈ™te îmi frământă gândul spre moarte. DospeÈ™te pâinea creaÈ›iei, cu miros de jertfă. 4.09 Câtă ignoranță față de tot ce ne înconjoară! Câtă înÈ›elepciune în lumea creată să ne dea un sens vieÈ›ii. Cheia fericirii stă în armonia cu sinele È™i universul. 5.09 Lumea își schimbă mereu feÈ›ele, iar noi trebuie să devenim „lumeÈ™ti†cu fiecare modificare. Misterul om depinde oare de civilizaÈ›ie? Cât va mai dura până l vom inventa pe Dumnezeu? 6.09 Secretul omului stă în puterea minÈ›ii lui de a È™i mula pe suflet natura. Credință, lumină, înÈ›elegere. 7.09 Capătul cerului îmi cere oasele din sânge. Adâncul pământului îmi vrea sângele din oase. Fac negoÈ› cu fiinÈ›a mea până la moarte. Creierul aÈ™ vrea, totuÈ™i, să l păstrez. 8.09 Nu cerul se limitează la privirea noastră, ci ochii ne sunt mărginiÈ›i de cer. IndeciÈ™i între noi È™i Noi ne alegem, din egoism, tot pe cei vechi. 9.09 ViaÈ›a nu trebuie să devină nici mai mult, nici mai puÈ›in altceva decât este. După cum îți însuÈ™eÈ™ti ideea de vieÈ›uire, trăieÈ™ti! FericiÈ›i cei care învață belÈ™ugul lumii pentru oameni. 10.09 ÃŽn faÈ›a lui Dumnezeu se poate sta doar în genunchi. Oasele sufletului îți cer să te eliberezi de trufia verticalității. 11.09 Să È›i faci un fel de a trăi care să È›i dea dreptul la fericire. Să nu râvneÈ™ti ceea ce È™tii că n o să poÈ›i obÈ›ine. ToÈ›i suntem diferiÈ›i, dar purtăm în noi dumnezeirea. 12.09 Fiecare celulă vrea să respire suflet, dar oare unde să mi ascund lutul murdar? Avem nevoie de lumina neÈ™tearsă! 13.09 PreÈ›ul inimii e dragostea de oameni. PoÈ›i să câștigi, iubind deplin. E singurul scop al vieÈ›ii. Și, totuÈ™i, nu e vorba de puÈ›in egoism? Nu iubim spre a ne încălzi fiinÈ›a? 14.09 Boala omului e banul. Nimic nu l face mai egoist, mai rece, mai îngrijorat. Sclavia aurului e orbirea luminii. Diavolul È™i a găsit culoarea sufletului murdar. 15.09 DimineaÈ›a își roteÈ™te faÈ›a spre o nouă zi. ÃŽncă un tur al pământului trecându mi peste suflet. Ce putere poate să miÈ™te aÈ™trii, să i răsară, să i apună, să le spună cuvântul înÈ›elept al drumului!? 16.09 Ce mici suntem în faÈ›a naturii È™i, totuÈ™i, stăpâni. Varietatea modulează sufletul prin timpuri È™i spaÈ›ii diferite, individualizează È™i integrează, eliberează fiinÈ›a umană. 17.09 Să nu devii sclavul plăcerilor mărunte! Să È›i roteÈ™ti lumea în jurul pământului roditor. TentaÈ›ia banului È™i a lucrurilor dezirabile – capcane de neiertat pentru creierul muncitor. 18.09 Dacă nu suntem îndreptățiÈ›i a ne stabili coordo-natele naÈ™terii, cu ce drept ne îngrijorează moartea? Dacă venim din timp, acolo ne vom întoarce. ViaÈ›a e chin în măsura în care punem preÈ› pe efemer È™i pe aur. Numai că moralul se întăreÈ™te prin studiu. 19.09 „AÈ™ putea†și „pot†– treptele alăturate cele mai îndepărtate. Când putinÈ›a se împlineÈ™te cu voinÈ›a apare succesul. MulÈ›umirea de sine e umbra reuÈ™itei. TinereÈ›ea stă în acÈ›iune, frumuseÈ›ea în munca intelectuală. 20.09 Dorul ignoră baierele inimii. Omul e frumos prin gând È™i e împlinit prin dragoste. Să È›i simÈ›i fiinÈ›a înflorind È™i s o auzi crescând în iubire! 21.09 AÈ™tept ziua de mâine ca să pot să mi amintesc de azi. Frumosul e măsura sufletului È™i se strecoară prin desiÈ™urile lui. 22.09 Câtă risipă prin porii cuvintelor goale È™i câtă bogăție în gândul belÈ™ugos. Poarta inimii e bunătatea. Golurile noastre le pot acoperi cei dragi. 23.09 Ne rupem de naÈ™tere È™i ne îngropăm originea în amintire. Nu i de mirare că Dumnezeu e căutat numai când mergem cu sufletul „acasăâ€. Satul, păstrându È™i oamenii, È™i l păstrează pe Dumnezeu. 24.09 Zâmbetul e aliatul nostru în misiunea de a trăi. Acel muÈ™chi unic poate schimba uneori vieÈ›i È™i destine. De el depinde, de multe ori, căldura noastră interioară È™i exterioară. 25.09 Poate că, în rai, viaÈ›a stătea mai sus de măr È™i întâi stătătorii n au ajuns s o guste. Altfel de ce ne împotmolim atâta în timp È™i n ideea de moarte? 26.09 Toamnă a fiinÈ›ei prin cimitire; flăcările È™i ard lumina pentru frunzele ce cad. E o noapte de promenadă prin purgatoriu. 27.09 Am sentimentul (nobil?) al prieteniei lui Dumne-zeu. VeÈ™nicia este casa sufletului. Dar cu ce l ajut eu, oare, pe Dumnezeu? 28.09 Poarta visului trece prin strâmtorile omeneÈ™ti È™i se loveÈ™te, cu pragul de sus, de stele. Ne căutăm veÈ™nicia È™i n irealitate. 29.09 Se sparg zorile, iar cerul își deschide dimineaÈ›a. Ziua inundă fereastra cu zâmbetul palid al soa-relui. 30.09 Celebrarea naÈ™terii, victoria vieÈ›ii trainice dintre oase. Bucuria simÈ›urilor în lume È™i a sufletului în om. 1.10 Toamna își cheamă tristeÈ›ea È™i bântuie. Bruma lăcrimează frunzele, iar vântul își murmură recviemul pentru natură. Ultimele stoluri sem-nează oda zborului. 2.10 Curățenia morală dă gradul de nobleÈ›e al sufle-tului. Imaginea Raiului mă înalță, cea a Iadului mă îndreaptă. 3.10 Suntem atât de aproape de cer, încât numai unda de necredință ne face să nu i deschidem porÈ›ile. Ce o fi scriind la intrarea în Rai? Poate: „VeniÈ›i de luaÈ›i Lumină!†4.10 ÃŽngerii au mai degrabă cuib decât casă. Pentru noi e prea târziu să învățăm zborul! ÃŽnainte de a muÈ™ca din măr, Adam nu È™tia să zboare? 5.10 Coborârea în mister înseamnă înălÈ›area în spirit. Somnul e ruperea neliniÈ™tii în două. Ieri È™i azi, bariere ale timpului, în evoluÈ›ie. 6.10 Câtă putere e în zâmbetul unui copil È™i în lacrima unei femei. Orice suflet poate fi străpuns cu iubire; e în fond materie divină. 7.10 ÃŽn viață trebuie să È™tii să trăieÈ™ti frumos È™i să îmbă-trâneÈ™ti înÈ›elept. Restul e iubire! Atâtea vieÈ›i de sfinÈ›i, că mi simt păcatul apăsându mi tâmpla! 8.10 ÃŽngerii sunt liantul nostru cu divinitatea; e sentimentalismul sufletului, e mesajul durerii sau frumuseÈ›ii de a trăi. 9.10 Clopotul e limba lui Dumnezeu, vorbind inimii despre suferinÈ›a de a nu fi înger. Iisus își caută crucea printre iudei. 10.10 Muzica e vocea sufletului, cum poezia e cuvântul lui. Să învățăm să trăim prin suflet È™i pentru suflet. 11.10 Să ne nchipuim că inima noastră e o grădină... Frumosul e viaÈ›a florilor ei, iar poezia mireasma lor, nepieritoare nicicând. 12.10 Ni s visele mari È™i uneori ne acoperă vederea spre viață. ÃŽn ceaÈ›a ce se lasă, rătăcesc în drumul spre casă, È™i aÈ™teaptă o coasă, tăioasă... 13.10 Determinarea spaÈ›io temporară ne modelează comportamentul È™i chiar universul. Soarele È™i înmoaie lumina în clipa aspră... 14.10 Cândva mi am cerut dreptul la viață. Am primit o È™i am închis în ochi lumina. Va veni timpul (ce e mereu în noi!) să mi primesc moartea. Voi închide în ochi înÈ›elepciunea misterului È™i a veÈ™niciei. 15.10 ÃŽmi È™tiu gândurile numai până la inimă... Fapta e dincolo È™i uneori ocoleÈ™te, în drumu i spre fericire, sufletul. 16.10 Pagina de azi poate să sufere ruginiul. A venit toamna cu dorul de ducă... Picură rouă pe dragoste. Poate sunt lacrimi de îndrăgostiÈ›i, lacrimi de fericire... 17.10 Sufletul e semnătura lui Dumnezeu pe lutul coborât în lume. E singura parte din noi ce nu poate fi atinsă de necurat. VieÈ›uim prin trup (în timp) È™i trăim prin suflet (dincolo de clepsidră). 18.10 TinereÈ›ea furată È™i bătrâneÈ›ea neînÈ›eleaptă sunt marile neajunsuri ale sufletului în viață. AÈ™tepÈ›i ceva, până când îți dai seama că e prea târziu. 19.10 Cumpătarea e echilibrul sufletului în faÈ›a eveni-mentelor ce se perindă prin noi. Să învățăm să trăim calm È™i să murim demn. Toate au o valoare È™i nu un preÈ›. 20.10 Sufletul trebuie să aibă exact forma gândului. Dacă intuim frumosul – îl simÈ›im; dacă suferim – ne destrămăm. Ne turnăm tipare peste lume. 21.10 ÃŽn noi e taina vieÈ›ii. Dacă mintea poate s o pătrundă ajungem la credință, iar dacă ajungem să simÈ›im credinÈ›a – tindem spre sfinÈ›enie. A crede e a practica. 22.10 InscripÈ›ie pe fruntea unui nou născut: „De aici să È›i plece bucuriile È™i aici să È›i ajungă luminaâ€. Pleoapele copiilor ascund o taină ce se pierde în cuvânt. 23.10 Fiecare pagină întoarsă e o amintire, iar fiecare pagină goală ori neatinsă e o provocare. Cuvântul ni s a dat întru zidire, iar zidirea întru mântuire. Suferim moarte pentru că vieÈ›uim viață... Dacă Adam nu râvnea la Eva, avea È™i Dumnezeu un prieten. Noi suntem deja de mult eboÈ™e. 24.10 Femeia e cântecul spiritului pur È™i poartă cu ea povara facerii tocmai spre a vedea ce greu a făcut Dumnezeu lumea È™i ce uÈ™or s a pierdut în întuneric. 25.10 Poezia are ca unitate de măsură sufletul. Multiplii È™i submultiplii lui creează diferenÈ›ele atât de necesare în diversitate. 26.10 Nu haina îl face pe om, ci haina curată. E minima purtare de grijă (È™i respect) pentru trupul ce l cărăm cu noi prin lume. 27.10 Poartă lumina în tine. CeilalÈ›i n au decât s o caute. Lasă te căutat printre suflete. Fii drept până la capăt, că acolo vine răsplata. 28.10 Izvorul cuvântului prim vibrând prin văzduhul tomnatec. La pândă stă dorul de casă, în frunza ce È™i vrea pământul ei. 29.10 Crucile caută lemnul sfinÈ›eniei în noi, dar n avem decât oase. Ce greu e să clădeÈ™ti, când funda-mentul e È™ubred! 30.10 ÃŽn cimitire, timpul doarme ca un copil. Nimeni nu strigă nimănui: „GrăbeÈ™te te!†Somnul liniÈ™tii sau al durerii. 31.10 Dorul – curcubeu de suflet aflat la capătul timpului. Omul modern suferă de banii ce i înnegresc orizontul. 1.11 ConÈ™tiinÈ›a e cunoaÈ™terea sufletului despre sine. Lumea e oglinda în care noi ne privim timpul È™i spaÈ›iul. 2.11 Copiii sunt puri pentru că n au cunoÈ™tinÈ›e decât despre altă lume. De ce noi alergăm să È™tim ce ne nconjoară? Nu putem să simÈ›im misterul cum ne destrupează de timp? 3.11 Pornisem la pas prin vacarmul din mine. Memoria lăsase scrinul cu amintiri deschis să preîntâmpine invazia de viitor. 4.11 Timpul e autodeterminarea memoriei. SpaÈ›iul e tridimensionarea trupului. Sufletul e dincolo, iar inima e liantul. 5.11 Nu plângem trecerea timpului, ci trecerea noastră prin timp. La ce ar folosi dacă aÈ™ alerga? Dar nici să stau nu trebuie! 6.11 Ce toamnă plină de culoare! Ce pictor desăvârÈ™it e natura È™i noi ce critici neavizaÈ›i! Apoi cade zăpada, să ne acopere ignoranÈ›a. 7.11 ÃŽnÈ›elepciunea se măsoară în gândurile proprii, iar cultura în calitatea lor despre toate câte pot să existe. 8.11 Miturile È›in de scepticismul sufletului, prin coborârea zeilor pe pământ. Ne e mult mai uÈ™or să i aducem pe sfinÈ›i în bătătură decât să ne primenim spiritual. 9.11 Scapi de o ispită înlocuind o cu alta, mai înălță-toare. Verbul devenirii umane este „a faceâ€; inactivitatea ne degradează de pe treapta privile-giată pe care Dumnezeu, în bunătatea Lui, ne a aÈ™ezat. 10.11 Copilăria e îngerul nostru. Ea urcă, pe calul nărăvaÈ™ al fanteziei, în puritatea ei, spre înaltul fiinÈ›ei. Pe aripa dorului stă umbra norului. 11.11 Arderea sufletului înseamnă artă, iar cenuÈ™a lui – nemurire. Florile mai cresc pentru a înnobila aÈ™teptarea de a fi înger È™i a uÈ™ura zborul cu aripile de plumb. 12.11 Suntem făcuÈ›i din pământ È™i ne rotim ca el în jurul soarelui nostru: ViaÈ›a. SateliÈ›i ne sunt prietenii. Cu cât mai mulÈ›i, cu atât suntem mai „atrăgătoriâ€. 13.11 Dacă lumea de dincolo e a sufletelor, care au È™i ele un alt suflet È™i un alt loc în sufletul ce va deveni acolo trup? FiinÈ›a e indivizibilă! 14.11 Urmele lacrimilor lui Iisus sunt porÈ›i către suflet, sunt ochii minÈ›ii ce văd Adevărul È™i Frumosul. Ne a plâns pe noi! 15.11 Gândurile se cern printre lucruri sau lucrurile nasc gânduri?! Suma naturilor umane întregeÈ™te natura în deplinătatea rostului ei. 16.11 Visul nu îngrădeÈ™te realitatea; o îmbogățeÈ™te, pentru că însăși realitatea facilitează reveria. Suntem ancoraÈ›i (sau suspendaÈ›i?) între gând È™i faptă! 17.11 Rugăciunea te redă È›ie însuÈ›i. De vorbă cu sufletul, în taină, descoperi liniÈ™tea dinaintea timpului. ÃŽngropi grija zilei în tihna înserării. 18.11 Rădăcina noastră e acasă, sol ne e iubirea, iar hrană visele È™i amintirile. Copacul fiinÈ›ei creÈ™te din noi în afară. 19.11 Fericirea depinde de curajul de a o aborda È™i de limitele aspiraÈ›iilor. Orizontul aÈ™teptărilor acoperă uneori mai mult decât umbra pe care putem s o lăsăm. 20.11 Cât de departe am ajunge dacă n am gândi ciclic?! ÃŽn Rai sau în Iad?! Sunt mijlocitori între lumină È™i întuneric. 21.11 PlecaÈ›i pe un drum nu È™tim de unde ne va bate vântul È™i nu întotdeauna se poate schimba calea. Ne ducem spre polul fiinÈ›ei pe cărări abrupte. 22.11 Nu mă înspăimântă moartea mea, dar mă doare dispariÈ›ia fiinÈ›elor de lângă mine... Deci, totuÈ™i, pierd războiul cu timpul! 23.11 LiniÈ™tea păstrează ecoul gândului. Cuvintele se golesc în aer... Cineva, la capătul celălalt al hârtiei, aude suspinul. 24.11 De la începuturi libertatea a fost prost înÈ›eleasă. Nu e, oare, o capcană?! Ne dorim tot mai mult pentru noi, iar când ne avem nu È™tim să ne folosim! 25.11 Spun inimii să mi caute simbol È™i ncep să trăiesc. Totul merge bine atâta vreme cât combustia inimii, credinÈ›a, vine din mine. PaÈ™ii nu sunt prin timp, ci pe timp. 26.11 Cântecul vine din restul nostru de pasăre, iar gândul e zborul pierdut odată cu dorinÈ›a de mărire. Azi È™i mersul ni se pare greoi... 27.11 NopÈ›ile vin în fuioare toarse din stele, acoperind truda în vise color... Sufletul își aÈ™ează pacea peste liniÈ™tea întunericului. 28.11 TransparenÈ›a vieÈ›ii e direct proporÈ›ională cu fericirea. Numai dacă ajungi să cunoÈ™ti ideea de mister poÈ›i atenta la veÈ™nicie. 29.11 Muzica e ceea ce a mai rămas din pasărea paradi-sului... Câtă înălÈ›are să poÈ›i înÈ›elege îngerii! Nu È›i trebuie decât cuminÈ›enie. 30.11 Oare cât ne mai trebuie să ajungem de unde am plecat? Și de ce? ÃŽncepem să sfârÈ™im obosiÈ›i de atâta timp cărat în spate. 1.12 Ne ajunge oare pământul pentru atâtea idealuri egoiste?! Când se vor deschide cerurile, pământul va crăpa de ruÈ™ine. Dar va fi prea târziu... 2.12 Pământul e inima lui Dumnezeu. Bate puternic prin fiecare din noi, dar tot prin noi poate să facă un atac... 3.12 Căutăm esenÈ›a destrămând fiinÈ›a; suntem falÈ™i față de viață. Pretindem, de prea multe ori, ceea ce nu ni se cuvine. Se apropie justiÈ›ia divină? 4.12 Câtă trudă în dorinÈ›a de a ne depăși condiÈ›ia, în loc să ne condiÈ›ionăm dorinÈ›ele! Canalizarea vieÈ›ii spre È›eluri drepte să ne fie unica trudă. 5.12 Nu mai ninge. Poate s a terminat zăpada din Rai, că i atâta mizerie n nedreptatea aproapelui... ÃŽmi port picioarele prin mâzga omenirii. 6.12 A fi uniÈ›i înseamnă a reface întru câtva începutu-rile, a îmbina bucățile de carte într un singur suflet. 7.12 Desfrânează mi, Doamne, gândul prin grădina fericirii tale, să mă aÈ™ed la umbra mărului È™i să mi aÈ™tept, nefericit, Eva. 8.12 S au scuturat clipele peste amintiri, s au cernut anii peste idealuri; stingheri mai căutăm încă limanul fiinÈ›ei adevărate! 9.12 Mâine?! Altă devenire, aceiaÈ™i oameni. FiinÈ›a È™i non fiinÈ›a se luptă spre a desăvârÈ™i o creaÈ›ie ce părea a fi de invidiat! 10.12 La temelia gândului e ngropat misterul fiinÈ›ei. Gândind îl des ființăm. Cu cât mai des, cu atât mai întru ființă! 11.12 La porÈ›ile cerului oamenii È™i cerÈ™esc iubirea pierdută pe pământ. Dragostea È›ine de la un capăt la celălalt al cerului. Nimeni nu mai vrea să ajungă înger. 12.12 Tăinuind cuvântul ajungi să urăști, pentru că dintru început cuvântul a fost dragoste. Tăcerea e de aur, dar aurul e unealta diavolului. 13.12 Umbrele sunt ideile cărnii, cărora lumina le dă viață. CunoaÈ™terea e lumina ce dă «carne» ideilor minÈ›ii frământate. 14.12 Gândirea e respiraÈ›ia creierului. Gând de suflet È™i suflet de gând, marginile scriiturii mele, sper, creÈ™tine. 15.12 Ni s grele oasele, dar crucea umilinÈ›ei n o simÈ›im. Câtă carne în alcătuirea noastră! PluteÈ™te în apa tulbure, aÈ™teptând epurarea. 16.12 La început omul a fost idee; păcătuind, a devenit inapt de veÈ™nicie. Dar animalele? Ce vină au ele de mor? Libelula își trăieÈ™te ziua, unica zi, în zbor! 17.12 Iubirea de È›ară e asemeni frunzei ce mpodobeÈ™te arborele genealogic, cu rădăcini în pământul din care am fost plămădiÈ›i. Fiecare poartă cu sine un bulgăre de acasă. 18.12 Bucuria sărbătorii coboară odată cu prima ninsoare. Atunci gândul pătrunde în curtea copilăriei È™i vântul are miros de Crăciun. 19.12 ÃŽngerii È™i au pregătit aÈ™ternutul de nori È™i au închis ochii, obosiÈ›i de atâta omenire fugară, È™i au început să È™i smulgă aripile. Ninge! 20.12 Fire de lumină ne leagă sufletul de trup în noaptea naÈ™terii sfinte. Mântuirea timpului din carne. O nouă iertare; a câta, Doamne! 21.12 Lumea, văzută prin ochiul lui Dumnezeu, e o lacrimă sărată. Și, totuÈ™i, prin ea lumina devine curcubeu. 22.12 Dumnezeu poate renunÈ›a la oameni, dar oamenii n au dreptul să uite de Dumnezeu. Nu există opere fără creator. 23.12 Ideile au forÈ›a unor arme biologice È™i sunt folosite exclusiv de către om împotriva omului. Primul păcat a fost ideea... 24.12 Rugăciunile noastre sunt florile din grădina raiului. Udate cu lacrimi de îngeri, nu se poate să nu rodească belÈ™ug. 25.12 ViaÈ›a e o serie de întâmplări ce trebuie ordonate. E ca ntr un labirint în care sperăm că moartea coincide cu naÈ™terea. 26.12 Pentru cine atâta risipă de frumos, câtă vreme ochii se închid peste inimă? Vom mai putea să salvăm ce a mai rămas, sau e nevoie de alÈ›ii? 27.12 Un copac fără frunze e ca un bătrân privind nostalgic cum din ramurile arborelui său vor creÈ™te flori! 28.12 Călător printre gânduri naufragiez în amintire. Prezentul e ancora la realitate dincolo de care e neantul viitor. 29.12 TinereÈ›ea e timpul puterii în neputință. Umbrele macină sufletul în tiparele istoriei. Numai că omul e mai mult decât o umbră. 30.12 Cred în destin până acolo unde el își urmează cursul. Dincolo devin egoist È™i mi arog dreptul la neființă. Poruncile cerului cad uneori blesteme asupra lumii. Suntem prea mici pentru o misiune aÈ™a de mare. 31.12 Oare pântecul să fie a pământului povară? Vârful inimii plăteÈ™te sufletului să ne doară DezbrăcaÈ›i de o pruncie prea devreme peste clipă Dintr un vers ne facem vise, din idee – o aripă. 2001 01. Confesiune Nu doresc mărire n lume, nice aur pe pământ, Dar aÈ™ vrea să pot pătrunde taina umbrei de cuvânt. 2.01. Altar Cum pământu È™i miÈ™că osul către împliniri stelare Noi murim să dăm lumină; suntem rugă în altare. 3.01. Insomnie Dusă i luna la culcare Tolănită n carul mare Iară eu, ca hoÈ› sadea, Mi am tors visul dintr o stea. 4.01. Rugă Când se rup pilonii lumii sub un val de necredință Omul nu È™i mai are rostul È™i i trimis la pocăință ÃŽn a cerului palate, unde naÈ™te se lumina, Sufletu i chemat să plângă È™i să È™i recunoască vina. 5.01. DefiniÈ›ie Lumea i un rotund de gânduri; Omul? Un pătrat de vis, Cernem timpul, rânduri rânduri, ÃŽntr un colÈ› de paradis. 6.01. Doliu Mi a murit muza pe drum, Sufletul devine scrum; Arde n doru i, fără pară, Mi a murit muza aseară. 7.01. Natură vie Lacrimă din ochi de munte, Tu ai Dumnezeu în frunte; ColÈ› de piatră dintr o stâncă, ÃŽmi faci inima adâncă. 8.01. Revoltă M am luat de pieptul vieÈ›ii Să i urc inimii pereÈ›ii. 9.01. De venire Frâng din suflet partea dulce Și l trimit ca să se culce. 10.01. Duminicală Bate clopotul în dungă ÃŽngerii de mi i alungă, Bate clopotul în piept ÃŽngerii planează drept. 11.01. Ceartă Soare fără judecată, Tu îți dai lumina toată Pentr un petec de pământ Fără duhul din cuvânt. 12.01. Copilărie Vis albastru de copil, rătăcit în marea firii, Fără spini n am mai putea creÈ™te n inimi trandafirii. 13.01. Paradisiacă Coaja sufletului tainic se destramă la lumină, ÃŽngerii în Rai fac horă È™i lui Dumnezeu se nchină. 14.01. Folclor Cunună / lună Cerne / aÈ™terne Fină / lumină Stele / mărgele Stinse / aprinse FaceÈ›i / desfaceÈ›i Dorul / cocorul. 15.01. Cu È™tiință Fără dorul de a cunoaÈ™te, lumea ar fi praf de stele, Plin de gânduri port un suflet, peste clipele mai grele. 16.01. PriveliÈ™te Mi a îngheÈ›at privirea într al fiinÈ›ei gol, Spre infinit migrează al gândurilor stol. 17.01. Dor nătâng Copaci crescuÈ›i în dorul È™i setea de acasă, O umbră mă nfioară; vai, Doamne, umbra deasă! 18.01. Judecata La judecată îngerii È™i au închis ochii de ruÈ™ine: Se cerÈ™ea lumină cu durere È™i o moarte de bine. 19.01. Clepsidră Fiecare È™i plânge timpul Nimeni nu È™i l mai reÈ›ine, E un prezent mai mult ca simplu Nu mai È™tim ce i rău sau bine. 20.01. Vreau Printre gânduri nesătule, mă strecor neÈ™tiutor, Vreau o floare, floarea lumii, s o miros È™i apoi să mor. 21.01. Fericire Dorul poartă nestatornic între inimi fericire E amară, e È™i dulce; e un duh fără de È™tire. 22.01. Drum „Cât mai e până departe?†Întreb sufletul, È™optit. „Nu È™tiu. Caută ntr o carte, ÃŽncă n am îmbătrânit!†23.01. Anotimpuri Se va face primăvară peste toate, peste tot, Să mi salvez de lacrimi dorul mă voi face matelot. 24.01. BelÈ™ug Ce risipă de iubire e n sămânÈ›a cu belÈ™ug, Prin pământul făuririi trece al duhului sfânt plug. 25.01. TristeÈ›e DimineÈ›i neîncepute, lacrimi de copii orfani, Un Sisif e al meu suflet È™i trudesc la bolovani. 26.01. Cimitir Sub o cruce mi plâng păcatul È™i n altar caut lumina, ÃŽn odaia mea săracă Dumnezeu îmi iartă vina. 27.01. Timp Ascunde secunda clepsidră bătrână Și fă ca să mi crească aripă din mână. 28.01. Biserică Glas de rugăciune Clopotul ne spune, Ceas de închinare ÃŽngerii coboare. 29.01. Amintire Prin transparenÈ›a clipei străbat spre altădată Trecutul îmi surâde, iar ce va fi mă mbată. 30.01. Clar viziune De am trăi într o lume fără fereastră, Doru ar fi floare ntr a duhului glastră. 31.01. Aripă roÈ™ie Aripa mea n are văzduh Cum nici ulciorul nu are duh, Omu i în lume aleasă plămadă, Spiritul È›ine timpul la coadă. 1.02. Credință Cred È™i las credinÈ›ei mele chezășie fapta plină, Moartea mă aÈ™teaptă n oase purtătoare de lumină. 2.02. Viață Am învățat să trăiesc odată cu mine, Ce mi bate în piept un dor de cămin e. 3.02. Sisifică Lupta cu viaÈ›a i o provocare, E joc de zâmbet È™i lacrimi de sare. 4.02. ÃŽnainte de moarte Urmele vieÈ›ii sunt pete de vis, Sufletu i poartă spre paradis. 5.02. ÃŽnaltă Clopotu È™i scapă glasu n adânc de ființă, Dumnezeu cheamă la pură È™i caldă credință. 6.02. Nebuloasă Unde i, Doamne, clipa vie Din demult copilărie? Mi ai lăsat clipa cea grea Să mi port È™i eu crucea mea. 7.02. Idee Ce de inimă mprăștiată, agățată prin idei, HoÈ›i de suflete, poeÈ›ii, ce È™i storc pana n urma ei. 8.02. Dragoste Câtă dragoste murdară Ură n inimă ne ară, Câtă dragoste curată E în inimi semănată. 9.02. Urme Urme de mătase È™iroiesc prin mine, Unele sunt grele, altele s feline. 10.02. Trecut Sunt alte vremuri, Doamne, È™i alÈ›ii sunt actorii Decorul este altul, tot îngeri regizorii. 11.02. Fior Dintr al fiinÈ›ei plin fior, Cutremur inima de dor. 12.02. Caracterizare Curge È›i peste umeri părul, ca un râu de apă dulce, Inima mi în piept la tine s a pitit ca să se culce. 13.02. Rădăcina iubirii Am crezut în iubire până la rădăcină, Mi am adus o aproape È™i tot mi e străină. 14.02. Preschimbare ÃŽntr o zi o pasăre a uitat să mai zboare, A căzut pe pământ È™i s a transformat în floare. 15.02.Pământ De secetă porumbul e negru, de tăciune Þăranul se aÈ™ează n genunchi, la rugăciune; De atâta ploaie bobul a prins putreziciune Þăranul se coboară È™i zice o rugăciune. 16.02. MoÈ™tenire N am È™tiut că ntr o zi ai mei se vor duce Să È™i termine sufletul acolo, sub cruce, Singur, bunicul îmi scrie o carte: „Moartea e singura care desparte!†17.02. Ultimă Lebăda își cântă cântul, Zborul îi rămâne gândul. 18.02. Lumească La poale de cer se împart mistere, ÃŽngerii au interzis orice soi de mere. 19.02. Vis confuz Gândul meu îngrașă visul Sufletul mi e Paradisul. 20.02. GeneraÈ›ii Pleoapa timpului se lasă Peste dorul de acasă, Tinerii își plâng iubirea Iar bătrânii fericirea. 21.02. Răsărit Las lumina să mi vorbească Despre viaÈ›a pământească, Să mă mir de ce răsare Soarele direct din mare. 22.02. Iertare Pământul nu plânge de greul ce l duce Păcatul rămas a pironit pe cruce. 23.02. Nea Poate mâine omul, veÈ™nic de zăpadă, Va ntâlni o rază hoinărind pe stradă. 24.02. Ars poetica Numai florile È™i pot scrie Singure o poezie. 25.02. FiinÈ›are Printr un cer noros È™i rece Dumnezeu lumina È™i trece; Doamne, caută È›i culoarea Ce mi împodobeÈ™te boarea. 26.02. A mor Pe crengile iubirii stau agățate flori Bătute sunt de soartă È™i atinse de fiori. 27.02. Stelară Carul mare am vrut în dar ca să È›i l aduc anume, Numai caii mei cei verzi s au împiedicat de lume. 28.02. Căutare Am bătut, printre cuvinte, calea întru Adevăr, ÃŽnsă miezul lui fierbinte ni se ascundea în măr. 1.03. Poveste PoveÈ™tile au năpădit amintirea bătrână Cu timpul merg astăzi alene de mână, Ca mâine e totul mister nepătruns Că timpul în suflet mi s a ascuns. 2.03. Neîncredere Cât pământ mai este oare Pentru suflete murdare Și cât cer mai este dat Pentru sufletul curat? 3.03. Speranță Ne târâm, ne înălțăm, ViaÈ›a să ne o învățăm Ridicăm iubirea n slavă Inima o dăm ca sclavă. 4.03. Brazda timpului TrosneÈ™te timpul printre gânduri hai hui Sufletul macină n om ochii lui. 5.03. Urlet Colo n margine de suflet plin Mi am vărsat ulcica cu amar venin. 6.03. Arta Fir de lume bună, Ghem de mătrăgună; Picur de frumos Ocean volburos! 7.03. Val Pe un val purtând frumosul îmi caut adăpost E rostul scriiturii È™i al nemuririi rost. 8.03. Tâmplă Sub tâmpla È›i zac mistere Și ochii È›i râd lumină Pe buzele È›i de miere Cuvântul mă Alină. 9.03. Mănăstirească Pe un colÈ› de mănăstire Stau îngerii grămadă Urcând spre nemurire Lumina de zăpadă. 10.03. Ghiocel Ce primăvară, Doamne, È™i ce frumos răsari Cu inima fierbinte È™i ochii tăi cei mari. 11.03. ÃŽnger È™i demon Pe gândul meu semnat a cuvântul înainte Ori demon fără pace ori înger fără minte. 12.03. Calea albă Rătăcind pe calea albă a urcuÈ™ului divin Mă-ntreb: De ce n am, Doamne, nice cruce, nici spin?! 13.03. Firesc Amintirile sunt vise, îmbrăcate în lumesc Ce au trecut odaia vieÈ›ii È™i acuma ne privesc! 14.03. Frământare Prin lanurile minÈ›ii, a dorului secure CroieÈ™te luminiÈ™uri ca n inimi de pădure. 15.03. Rugă bună Am o rugăciune care nu mi e vie ÃŽngerul meu poate să mi o mai rescrie. 16.03. Zorba O libertate brută, È™tirbită de lumesc ÃŽn nesfârÈ™ita luptă mă nchin È™i mă ndoiesc, Iar lacrima cea dulce a bunului cuvânt Mi a creÈ™te albă floare pe negrul meu mormânt. 17.03. SimÈ›uri De am reuÈ™i să credem în ceea ce simÈ›im Am pune visul umbră la ceea ce gândim. 18.03. Lascivă Timpul își schimbă drumul prin noi Curg tot mai palide secunde moi. 19.03. Canon Umerii cerului cad de păcat Aurul minÈ›ii e ruga de sat. 20.03. RaÈ›ională TrăieÈ™te o clipă pe lângă Tot ce nu e n partea stângă. 21.03. Pustiu vital AÈ™tept printre cuvinte un murmur de cristal Lovindu se de gândul pustiului vital. 22.03. Ciripit O primăvară n mugur È™i un ciripit duios Fac viaÈ›a mai uÈ™oară È™i traiul mai frumos. 23.03. MorÈ›ii Se duc ai noÈ™tri, Doamne, pe drum de amintire Hrănind a sorÈ›ii joacă È™i a vieÈ›ii nesfârÈ™ite. 24.03. Rea credință Prea scurtă e credinÈ›a sădită între noi Atâta loc în suflet ticsit doar cu nevoi! 25.03. Mozaic Pot să înÈ›eleg culoarea provocării de a fi, Prin cuvinte È™i lumină avem dreptul la a È™ti. 26.03. Lună rece A căzut lumina lunii într un colÈ› de suflet rece Și a ngheÈ›at fierbinte raza ce prin lume se petrece. 27.03. Floare de cais Și a spart caisul floarea de ochiul meu rotund Mirosul primăverii coboară în străfund. 28.03. Capcană Dâra de lume străbate fiinÈ›a S a copt bunătatea È™i ncepe să cadă, Stă agățată de o creangă credinÈ›a Omul căzut a ispitelor pradă. 29.03. Clopotniță Aud cum bate n bulgări uitaÈ›i din altă vreme A timpurilor clopot È™i sufletu mi se teme. 30.03. Noua judecată E veche judecata, doar judecaÈ›ii s noi DespovăraÈ›i de greul lumeÈ™tilor nevoi. 31.03. Putere Când viaÈ›a prinde iz de monoton pustiu Deschide ochii minÈ›ii È™i zi: „Nu i prea târziu!†1.04. Lirică Pe aripi își duce pasărea zborul Și omul dospeÈ™te în inimi fiorul. 2.04. DimineaÈ›a DimineÈ›i pierdute n seara lunilor de ndrăgostiÈ›i, Roata timpulu i cărare n inimi de neprihăniÈ›i. 3.04. Din cer Tu È›i ai dat viaÈ›a pentru viaÈ›a mea Și pentru mine ai inventat o stea Să mi ardă candelă pe ochiul obosit, Ce închide visul îngerului fericit. 4.04. Bine cuvântă Doamne, ce duh mă apasă Dorul de casă; Doamne, ce suflu suspină Dor de lumină. 5.04. Cântec Tu eÈ™ti un cântec fără de cuvinte Ce mi bate n suflet lucrurile sfinte, Pe buza ta e È™i venin È™i miere Blestemul meu, ce dulce mângâiere. 6.04. Nou Am obosit să învăț a trăi Din spate mă mpinge timpul a fi, CredinÈ›a e cumpăna minÈ›ii moderne LiniÈ™tea n lume din ceruri se cerne. 7.04. ÃŽmperechere ÃŽn spatele iubirii stau îngerii perechi Sorbind pocalul tainic al visului cel vechi. 8.04. Inimi crude Cerul pluteÈ™te a dorință ascunsă ViaÈ›a, în inimi, cu taină e unsă. 9.04. Cale greÈ™ită Poate am greÈ™it paÈ™ii spre pământ Amăgindu mă de al vântului cânt. 10.04. Teamă Tremură gândul la moarte, suspină: Dacă mi lipseÈ™te un fir de lumină? 11.04. Răstignire Clopotele cântă tânguind durerea Crucii ce apasă È™i oftează vrerea, DimineaÈ›a curge peste înc o zi, Spunem rugăciunea, Doamne, să învii! 12.04. Șir de clipe Prin frageda carne trec È™ir de clipe moi Rămâne doar fiinÈ›a, ferită de nevoi, Căci mântuirea vine la fiecare n parte De Fiul răstignirii nimic nu ne desparte. 13.04. Lacrimă dulce E târziu, Stăpâne, în inima Ta largă Dorul veÈ™niciei vreau să mi se spargă. 14.04. Pe trecere Câtă viață risipim spre moarte Câtă veÈ™nicie n clipă risipim, Scris este Cuvântul – Sfântă Carte Dumnezeu e n inimi, să L iubim! 15.04. Odihnă Ce frumos e la tine n odaie! Soarele toarce în tihnă lumină, E un miros aÈ™a proaspăt de ploaie Și n gând ne răsună o mandolină. 16.04. Nălucă A răsărit încet, timid, din pământ, Tremura, dansa, murmurând vesel cânt, Mi a deschis uÈ™a vieÈ›ii spre un perete din mine Erau doi, se iubeau; ce poveste de bine! 17.04. Mesageri Cerul È™i a trimis norii la plimbare Ochiul mai rotund È™i mai mare pare. 18.04. Minuni vechi Undeva, timpul osânda È™i croieÈ™te Lumea nu se mai satură cu pâine È™i peÈ™te. 19.04. ÃŽn floare Mi a înflorit sufletul a primăvară Ramuri de gânduri îmi bat din afară. 20.04. Picur Picură, picură harul în lume, Răul puhoi din noi iese spume. 21.04. Comunicare Prin Tine, Doamne, mă nÈ›eleg cu mine, Cu Tine adorm È™i mă trezesc cu Tine. 22.04. Tihnă Soarele È™i a întins lumina pe cer, Rătăcesc printre raze, timid È™i stingher. 23.04. Forma visului Am căpătat forma visului meu Și revărsam în afară iubire, ÃŽl cunoÈ™team pe Dumnezeu: Formă supremă de fire! 24.04. Trudă Câtă risipă de nemurire ÃŽn truda zilei fără iubire. 25.04. TrâmbiÈ›a ÃŽn căminul de îngeri se dă deÈ™teptarea Doar unul plecase să È™i frângă chemarea. 26.04. Agale Plouă alene pe cărarea misterelor vieÈ›ii Slobozi sunt sfinÈ›ii, sub o frunză poeÈ›ii. 27.04. Păcate N am timp să mi ascult inima grea?! Doamne, aÈ™ează Þi lumina pe ea! 28.04. Sărbătoare Sărbătoare în suflet, se ciocnesc pahare, Viață È™i moarte, bani È™i credință, ÃŽngeri È™i demoni prezenÈ›i fiecare Unii în trup, alÈ›ii n ființă. 29.04. RaÈ›iune oarbă E puÈ›in stăpâne să mor doar o singură dată ÃŽn schimbul păcatului Tu mi dai viaÈ›a răsplată. 30.04. Ne destul Privirea mea îngustă de lume îmi ascunde Conturul tău – zenitul luminilor rotunde. 1.05. Sens Tu eÈ™ti un sens al curgerii mele Barajul iubirii din ochi face stele. 2.05. Răs frângere Mi am frânt fericirea n două Pentru moartea mea cea nouă, Și pe miez de suflet dulce Mi am pus gândul să se culce. 3.05. Anonimii Ce cale bătută i prin lume, Câți îngeri, în cer, fără nume. 4.05. Foc Printre omeneÈ™ti scântei aprinse Trec îngeri cu lămpaÈ™e stinse. 5.05. ColÈ› ColÈ›urile vieÈ›ii mele Cardinale puncte grele Dar busola i un cuvânt De la cer către pământ. 6.05. Brazda ÃŽn pagina albă mi am făcut cărare Cu plug de cuvinte È™i gând, în spinare. 7.05. ÃŽntrebări Oare moartea te mai doare Dacă ai un suflet-floare? Sigur viaÈ›a È›i e mai plină De ai inima lumină! 8.05. Cioplitor Din blocul de piatră un vuiet străbate Ce parcă vrea viață È™i libertate. 9.05. Calendar Azi a început cu ieri È™i se termină cu mâine Iubirea ncepe cu vin È™i se termină cu pâine. 10.05. Descoperire Zilele s aur sau plumb Rătăcind după oul lui Columb. 11.05. Mioritică Din gură de rai Cântece de nai. 12.05. Limpezire Din inima ta se vede iubire Prin voalul de suflet mult prea subÈ›ire. 13.05. DrumeÈ›ie ÃŽmi pornise gându agale Să È™i croiască altă cale, Peste drumul mlăștinos Vrea s aÈ™tearnă vis frumos. 14.05. Somn Prin lumini de lună Cer de noapte bună Și în somn de stea VeÈ™nicia mea. 15.05. Sânge cheag Capăt de cer la mine n odaie Lemnul răstignirii putrezit de ploaie, Sânge cheag prin vremuri prins e TorÈ›ele noastre – candele stinse. 16.05. Părere de rău Păcatele mele Lacrima le spele Și ndumnezeirea Să mi cunune firea. 17.05. Medievală PrinÈ›i au închis în turnuri balauri DomniÈ›e mpletesc cununa cu lauri. 18.05. Concurs ÃŽn odaia mea săracă Timpu aÈ™teaptă să mă ntreacă. 19.05. Șoaptă Fir de lumină Prin gând îmi suspină. 20.05. Casa poeziei Poezia e casa nevoilor bune Răsare în gând È™i n inim apune. 21.05. NeliniÈ™tea femeii Picură liniÈ™tea în forfota vieÈ›ii Femeile plâng, în cetate, poeÈ›ii. 22.05. Asemănare Port lumină n trup sărac, Nu È™tiu, Doamne, duh s o fac, Și aÈ™a ne ndumnezeit Caut chipul necioplit. 23.05. Letală Bucurăm fiinÈ›a cu un zâmbet rece Peste fiecare umbra morÈ›ii trece. 24.05. Os îngropat Călcăm pământul aspru, cu osul dezgolit, Uitând ce greu crescut am È™i cât ne am plămădit. 25.05. TentaÈ›ie Crengile noastre sunt pline de sevă, Copacul cu È™arpe È™i o altă Evă. 26.05. Crist alin Ochii lumină tânjesc din orbite Conturul vieÈ›ii adânc tipărit e. 27.05. Suflet nud Să ne luăm fericirea în braÈ›ele goale Și să creÈ™tem o floare, cu iubirea petale. 28.05. Plăsmuire Nu È™tiu de mi e noapte ori zi Rătăcind în odaia cu poezii. 29.05. Prorocire Pe atunci numai umbre vor fi Clopotul crucii – glasuri de vii. 30.05. Aripă beteagă S a frânt aripa beteagă Ce de patimă mă leagă Și a crescut aripa vie Cea stropită cu tămâie. 31.05. Þăranii Din cuta pământului simt cum răsare Mirosul de pâine È™i de sudoare. 1.06. Zi de zi Punte spre noi leagă mpreună Malul de soare cu visul de lună. 2.06. Pădure Stoluri de cântec răsună n păduri Până la zgomotul surd de securi. 3.06. Forme Privirea rotunjită pe formele tale Te mbracă n valuri de roÈ™ii petale. 4.06. Testamentară UrmaÈ™ilor mei, dacă È›i fi, Vă las doar un verb: a iubi! 5.06. Pleoapa gândului Visul adoarme sub plapuma gândului ViaÈ›a aÈ™teaptă capătul rândului. 6.06. Mama Nevinovată că port, ca o cruce, un nume Mamă tu eÈ™ti începutu mi de lume. 7.06. Epitaf Aici odihnesc doar oasele mele Sufletul, sper, luminează din stele! 8.06. Struna sufletului Perdele de vise gâtuie luna, Sufletu mi cere să îi schimb struna. 9.06. FrumuseÈ›e Când frumuseÈ›ea picură greu, Ecoul îmi mângâie numele meu. 10.06. Iubirea La ieÈ™irea din dorul de mine PaÈ™ii tăi moi lasă urme feline. 11.06. Secetă Ce de ploi peste lume Câtă secetă n mine MorÈ›i È™i cer nume Florile albine. 12.06. Graniță Vămile mele s deschise Inima face trafic cu dor Intră camioane cu vise, Ies aripi bune de zbor. 13.06. Ploaie Nori de cenușă împrăștie vânt Cerul se picură ncet pe pământ. 14.06. Sămânță Dumnezeu È™i a aruncat sămânÈ›a în tină Să crească om drept, în curată lumină. 15.06. Troc Suflete se vând în oboare È™i n piață, Inima È™i bate tânguitor o viață. 16.06. ÃŽnceput Torc fiorul de liniÈ™te albă Să i fac sufletului salbă. 17.06. Târziu Frunză galbenă de toamnă Timpu È›i sapă riduri, doamnă. 18.06. Biblică Păstorul plecat a în casa cea mare, Turma rămas a ntre dor È™i visare. 19.06. ReparaÈ›ie Acasă, îngerii mi repară fiinÈ›a Să port, pentru suflet, haină credinÈ›a. 20.06. Creangă verde Ramură de dor de casă Cuib de amor să mi fac mă lasă. 21.06. Apocalipsă Treptat se făcea, dintr o noapte, zi MorÈ›ii cereau să redevină vii. 22.06. Morărit Se cerne fericire Peste fire, Și atâta frumos Peste os! 23.06. Glasul liniÈ™tii Glasul liniÈ™tii mă înfioară, ÃŽn lumină răul stă să moară! 24.06. Candelă Flacără sfântă arzând cu credință ZideÈ™te mi o lume pentru ființă. 25. 06. A iubi Am să spun adevărul, ca să l È™tii: Toată viaÈ›a i zidită în jur de a iubi! 26.06. Neglijență Câtă fericire lăsăm să ne scape La obârÈ™ii dorul s a dus să adape. 27.06. Drept Am dreptul la ziua ce n o să vină Căci timpul va fi, pe atunci, doar lumină! 28.06. Fruct Miezul firului de iarbă Mă tot gâdila în barbă Și vroia ca să rodească Floarea noastră românească. 29.06. CreaÈ›ie Și de, pentru femeie, o coastă dat am eu, Plămadă sunt de stele È™i os de Dumnezeu. 30.06. Paralelă Focul pământului coace sămânÈ›a, Sufletul naÈ™te divină fiinÈ›a. 1.07. Avere Vezi, omul se ridică È™i forÈ›a lui o cere Că mintea îi e una È™i singura avere. 2.07. Floare Soarele È™i picură raze n petale Floare de dor pe buzele tale 3.07. Nostalgii celeste Soarele lumii, rotund călător, Sufletul umple de al raiului dor. 4.07. LiniÈ™ti pierdute Prin genele mele trec lumi nevăzute, Cuvintele acolo sunt liniÈ™ti pierdute. 5.07. Dilemă Ce caut eu oare să nvăț a muri Când traiul cel dulce nu par înc a l È™ti? 6.07. Rugăciunea de pe urmă Atâta dor la mine n piept De când pe tine te aÈ™tept, Atâta dor am ars uÈ™or Să mi fac la tine loc să mor. 7.07. Tipar Dă mi Doamne nÈ›elepciunea de a mi regăsi tiparul Și suflă peste mine, ca prima dată, harul! 8.07. Istoria Istoria ne cheamă la rugăciunea gliei Pe oase vechi urcat am pe scara veÈ™niciei. 9.07. Os domnesc Din coasta ta, stăpâne, am răsărit cuminte. Þi aduci aminte, Doamne? De mine adu È›i aminte! 10.07. DeclaraÈ›ie Fericirea se naÈ™te pe buzele tale Iubirea creÈ™te în braÈ›ele È›i goale. 11.07. Sinceritate Ochi adânc înfipt în lume, Spune lucrului pe nume Și ca pulberea de vânt Tot munceÈ™te la cuvânt! 12.07. Viziune Zilele È™i È›es veÈ™nicia plină, ÃŽngerii plâng păcate n grădină. 13.07. Zăgaz Se rupe zăgazul cuminÈ›eniei noastre Cerul ne picură razele albastre. 14.07. Cununie Mă cunun cu tine în lumina albă, FrumuseÈ›ea È›i fie gândului bun salbă. 15.07. Lună rotundă NopÈ›i cu lună rotundă Vise de lume ascundă. 16.07. Chip teluric Se spală pământul pe buza crăpată Cu rouă de frunză curat luminată. 17.07. DespărÈ›ire Zare departe Inimi desparte. 18.07. Măr adevăr ÃŽn galbene file stă ngropat adevărul Pierdut printre oase odată cu mărul. 19.07. Poala dorului Coroană de lumină Coboară în ogradă Pe raza ta divină Vin inimi să te vadă. 20.07. Dor nesătul Te ating cu un fir de dor nesătul Să È›i sărut gura dulce din spate de tul. 21.07. ÃŽnsurătoare Mă jur să È›i fiu alături mereu De i binele bine ori rău i rău Și când s a stinge al inimii foc Celeste semne fi vom ori n om mai fi deloc! 22.07. UliÈ›a raiului Verde de brad È™i albastru de cer ÃŽn colÈ›uri de rai mă lasă să sper. 23.07. Capăt de iubire Pot să cred în fericire Pân la capăt de iubire. 24.07. Potir Am băut din potirul vieÈ›ii DulceaÈ›a de aur a dimineÈ›ii. 25.07. Cina milei Rânduri de pace în zbuciumul zilei AÈ™ează te, Doamne, la cina milei! 26.07. Din sat Frunză verde de doi bani ÃŽngerii mei sunt țărani Și în rai cultivă dor Să ajungă tuturor. 27.07. Soare moale Soarele răsare odată cu noi Ochi ce cuprind È™i lacrimi È™i ploi. 28.07. Penitență Iartă mi, Doamne, gândul păgân ÃŽn rugăciune să mai amân Sufletul moale È›ie È›i închin, Beau È™i veninul È™i cupa cu vin! 29.07. Chemare divină PorÈ›ile larg deschise te cheamă Să vii acasă È™i să dai seamă. 30.07. Iuda CenuÈ™a uitării peste a timpului plângere Iuda mănâncă dintr a trupului frângere. 31.07. Grădini lumini Oameni uimiÈ›i prin grădini de iertare Caută paÈ™ii din cer spre visare. 1.08. Râul sânge Gânduri lungi în apa minÈ›ii Sapă vadul pocăinÈ›ii. 2.08. Poveste de vis Din somnul tău curg vise Ca ntr o poveste scrise. 3.08. ÃŽmplinire Am trecut de vremuri goale Când trudeam la carnea moale, Și au venit vremuri mai pline Cu mănunchiuri de lumine. 4.08. Cotidian urban AceeaÈ™i piatră dură Ce umbra mi înconjoară Tânjind la bătătură Cu iz de lăcrămioară. 5.08. ÃŽnÈ›elepciune Am pierdut timpul pe o cărare ngustă, L a găsit tâmpla È™i l a pus sub crustă. 6.08. Vis copt Ultimul vis începe să se coacă Moartea aÈ™teaptă timpul să treacă Sufletul sapă în cer dup o rază Pentr un înger cuminte de pază. 7.08. Maria Fecioara intră cuminte n altar Prunc să aducă lumii în dar! 8.08. Originea originii ÃŽn deÈ™ert numai liniÈ™tea creÈ™te Lacrima lumii setea potoleÈ™te. 9.08. Chip È™i asemănare Câte feÈ›e are Dumnezeu Preschimbate în vieÈ›uitoare Tot mai palid este chipul Său Rana de pe cruce îl tot doare. 10.08. De generaÈ›ii Floarea fără rădăcină Nu trăieÈ™te în lumină. 11.08. După ieri Inima fără iubire Moare fără nemurire. 12.08. Pro spectru Pelerin printre cuvinte Caut sensurile minÈ›ii, Drumul merge înainte ÃŽn adâncul umilinÈ›ii. 13.08. Lucifer Un înger ce zboară Din iad se coboară, Un înger ce pică Din cer se ridică. 14.08. Cheag Paradoxul vieÈ›ii noastre E un suflet prins de coaste. 15.08. Pantheon Zeu de seară Te coboară, Zeu de zi Să învii. 16.08. Crochiu Pe cer, urme de aripi rotunde pictează Lumina n culori È™i culorile n rază. 17.08. Speranță cu ecou ÃŽÈ™i bat clopotele cântul Tot tânjind s audă Sfântul. 18.08. Rană nouă Am lovit cu un ochi dimineaÈ›a Dumnezeu își clătea, cu o lacrimă, faÈ›a. 19.08. Cuvânt pierdut Șoptesc, murmurând liniÈ™tea mut Mi e teamă să nu spun Cuvântul pierdut. 20.08. Re muÈ™carea mărului Pe pod de lumină ÃŽngerul negru suspină. 21.08. Arză dor MaÈ™ina de oameni încarcă iubire Să È™i ardă dorul de nemurire. 22.08. Porunca zero Porunca iubirii, ce dulce povară, E legea nescrisă a rugii de seară. 23.08. Angoasă Știu că exiÈ™ti È™i totuÈ™i mi e teamă, Păcatu mi întinde un pântec de mamă. 24.08. Verticalitate Se nghesuie frigul în oasele grele De greul pământului ce agață de stele. 25.08. Publicitate NegoÈ›ul cu lacrimi sărate prosperă. Publicitate? „Fericirea i efemeră!†26.08. Colb Căutăm fericirea alături de noi Colbul acoperă ochiul de soi. 27.08. Loc viu Fugim de iluzia locului viu Rătăcind în deÈ™ertul pustiu Ne lăsăm amintirea zăgaz ÃŽn a timpului curgere către azi. 28.08. De cădere Ochii mei alunecă în păcat Peste trupul tău gol, dezgropat, Din povara inimii tari Să cădem către iad, solidari? 29.08. Prea mulÈ›i Suntem mulÈ›i, Doamne, prea mulÈ›i Ca să fim numai buni, ca să fim numai culÈ›i! 30.08. Față Dumnezeu își risipise chipul în apă L a chemat pe Adam È™i i a zis: „Bea, te adapă!†31.08. Mister viu E viu misterul È™i miroase a verde Doar moartea îl pândeÈ™te È™i îl pierde. 01.09. De bine Se mplinea luna roÈ™ie pal Cu picătură de amor carnal. 2.09. De(s)parte Plouă în inimă cu divin Tot mai departe È™i mai puÈ›in. 3.09. Pre veste Ultima veste despre viață: Cu reducere, la preÈ› de paiață. 4.09. Uitat de inimă Mi am uitat rugăciunea în sânge Și inima simt cum mă plânge. 5.09. Rana iubirii Căzut peste cruce, Iisus îmi zâmbi: „Din rana aceasta te nvăț a iubi!†6.09. Trai în rai ÃŽn noaptea cea goală visele cresc Sub tâmpla de lut pentru trai îngeresc. 7.09. Bătrână Ce greu e să mori când nu ai credință Că totul e rod întru Ființă. 8.09. Astenie de toamnă Toamnă cu melancolie VeÈ™tejeÈ™te frunza n vie, VeÈ™tejeÈ™te frunza n noi Toamnă cu miros de ploi. 9.09. Drumuri Drum de oase spre trecut, De lumini spre început. 10.09. Ideal Foame de stele Din visele mele. 11.09. Post mortem Dincolo de nori Pleiadă de comori. 12.09. Răsad Dincoace de fire Sămânță de iubire. 13.09. Durere divină Cât poate o inimă duce? Până la spini È™i la cruce! 14.09. Vremuire Alerg după vreme, sărac, Inima mi face semne să tac! 15.09. Răs plată Ochiul cel mare mereu e deschis Poartă din lume spre paradis. 16.09. Departe de izvor Acasă m aÈ™teaptă părinÈ›ii în prag ÃŽncărunÈ›iÈ›i de atâta iubire È™i drag. 17.09. DisproporÈ›ie Ce mici suntem, Doamne, ce mici, Prea mari pentru lumea de aici. 18.09. Eclipsă Se lasă Deasă Peste viață Ceață. 19.09. Familie Pământul își numără fiii Și nu È™i regăseÈ™te copiii! 20.09. De drag Șoapte divine ÃŽn braÈ›e la tine. 21.09. Trădare Port misterul, port È™i truda Doamne, să nu fiu ca Iuda! 22.09. Pandora Eu nu deschid cutia, Pandora i mai bogată, Deasupra lăcomia N ajunge niciodată! 23.09. RespiraÈ›ie suflet la suflet Poezia se respiră, nu se scrie, Plămânii devin, încet, de hârtie. 24.09. Rătăcire Copacii È™i cereau dreptul la floare Că au rădăcini în loc de picioare! 25.09. Ocazie Priveam din colÈ›ul lumii spectacolul monden: Prin gara fără nume tăcut trecea un tren! 26.09. Șoaptă divină Șoaptă divină ca rugă de dor Din ceruri eternul devine amor. 27.09. Pictură pe os PăpuÈ™a umană prinse suflare Și vieÈ›i i dădea, din lumină, culoare. 28.09. Urmă de zbor Tremură copacul gol Urma zborului de stol. 29.09. Vatră Acasă sunt toate nevremuite Numai pământul parcă mă nghite. 30.09. Ani vers are Sete de trecut Ante nenăscut, Și prin timpuri dor Alb de viitor. 1.10. Hrană de vers Hrană de vers Din univers, Răsărit marin Și apus alpin. 2.10. Metamorfoză Șuieră prin ram Spirit de Adam. 3.10. Trupul poeziei Ce reci sunt picioarele versului meu Fără de harul de plin Dumnezeu. 4.10. Sete de casă Ce grea e lumina când pleoapa se lasă Peste a sufletului sete de casă. 5.10. Re naÈ™tere E târziu pentru a mă naÈ™te încă o dată Pământul se leagă de mâini È™i aÈ™ ieÈ™i fată. 6.10. Pridvorul timpului ÃŽn pridvor, bunicul mai È›ese un trecut Prin părul lui alb timpul mut s a pierdut. 7.10. Rana din suflet M am tăiat la suflet într un colÈ› de cer Și a nceput să curgă fulg de nea È™i ger. 8.10. Pogorâre în citadin La oraÈ™ am văzut pământul rotund Doar la sat reuÈ™eam în cer să pătrund. 9.10. Ignoranță La fântâni, fără ulcior, Mă laÈ™i, Doamne, să cobor! 10.10. Prezent trecut Limba timpului fierbinte Ne despică visu n minte. 11.10. Post faustiană Cât nesaÈ› în privirea flămândă Oamenii nu mai au nici suflet să vândă. 12.10. Dospit Strugur È™i grâu la izvoarele poeziei, Sânge È™i trup la poarta veÈ™niciei. 13.10. Secol nou Doamne ce cleioasă mi i frământătura Și pe suflet È™tearsă îți e semnătura. 14.10. Pendulare Am rămas în urma timpului meschin Agățat de viață între dor È™i spin. 15.10. Brumă de humă Cât gol scormoneÈ™te toamna asta n mine De, spre născut, ca să migrez îmi vine. 16.10. Micul prinÈ› ÃŽmbrăcat în zodii, călător pe o stea Câtă viață curge lângă vena mea. 17.10. PeÈ›it mortuar La fereastra unui nor Bate un suflet călător Căutând un trup să iasă Cerului mândră crăiasă. 18.10. Eu È™i Eu Gândul meu s a nÈ›epenit ÃŽntre pâine È™i cuÈ›it, Gândul meu s a îmbătat De frumos È™i de păcat. 19.10. Sete de suflete ÃŽn a Raiului grădină Florile de dor suspină. 20.10. Ochi pentru stea ÃŽn ochii tăi, stele Ascund nopÈ›ile mele. 21.10. Re vers Nici nu È™tiu de i viață sau pelin Ce greu nuntesc lumina È™i ce plin. 22.10. Vanitas Cleopatra n a mai găsit nici o aspidă Atunci fluturele ei s a închis în omidă. 23.10. Valori Suntem poporul ce s a plâns prea mult De nu mai È™tim cine i netot È™i care cult. 24.10. Fecioară È™i fecior lumină Sub Zidul Plângerii Maria Zâmbea văzându È™i fecioria. 25.10. BrâncuÈ™iană Pasărea È™i a frânt zborul la Masa Tăcerii Plângându È™i frunza din copacul verii, Sărutul fierbinte amorÈ›ise n iubire Urcând, dor cu dor, Coloana fără sfârÈ™ire. 26.10. Nestatornicie Pe sub geana vremii seacă Dorul vrerea È™i o îneacă. 27.10. CreÈ™tinească Sămânță adâncă din gândul divin Culoare de soare, mireasmă de crin! 28.10. Vis de zi Dâră de dor Lunecă n amor Și iubirea mea I agățată n stea. 29.10. Turlă Biserica È™i cheamă îngerii acasă Muzica turlei e tot mai frumoasă. 30.10. Festina lente PoeÈ›ii se întorc de la luptă răniÈ›i Prea buni să poată să fie grăbiÈ›i. 31.10. ÃŽndrăgostit târziu Luna se ncovoaie tristă: „Înc o noapte fără stele! ÃŽngerul iubirii mele Pe pământ nu mai rezistă!†1.11. Dincolo de cer Printre crengi cerul strecoare Stropi de vis È™i de izvoare. 2.11. Prea oameni Deasupra inimii crescuse pământul Peste icoană È™uieră vântul. 3.11. Stăpânire Doamne, nu ne mai putem stăpâni Ne am făcut stăpâni peste dreptul de a fi! 4.11. Fugit irreperabili Pe puntea îngustă a vieÈ›ii trecut Dă inimi un ultim, al Iudei sărut. 5.11. O, tempora ÃŽn căruntul fir de păr Văd râvnitul adevăr, ÃŽn podoaba capilară Văd iubirile de o vară. 6.11. Perpetuum mobile Lunecă, alunecă, Lumea ce se ntunecă. 7.11. Troc spiritual Cruce de stejar Þi am dat, Doamne n dar, Tu mi ai dat lumină Din viață divină. 8.11. Capătul poeziei La margine de poeme Aud inima cum geme. 9.11. Din grădină Am rugat floarea să mi spună De unde È™i a luat cunună; „Rădăcină din pământ Boarea suflului de vântâ€. 10.11. Mi graÈ›ie A plecat pasărea, cu cântul ei viu ÃŽn dâra de zbor, sufletu mi pustiu. 11.11. Rana de aur CreÈ™te bobul grâului După rana plugului Și pământul nu se plânge Că e aur, nu e sânge. 12.11. Seară de iarnă Omătul s a mprăștiat din vis peste sate E o nserare albă, cu gust de singurătate. 13.11. Muzica Chipul FiinÈ›ei se ascunde timid Muzica i gândul nostru fluid. 14.11. Balanță de nisip Dorm în noi cuvinte sfinte Peste aducerile aminte Și se leagănă în minte ProfeÈ›ii de dinainte. 15.11. Destin senin Norii albi È™i reci de nea ÃŽÈ™i aÈ™teaptă cernerea Și din zborul lor tihnit Tot de pământ s au lipit. 16.11. Simplu cred PoÈ›i să zbori Că tot mori, De ai dar credință Aderi la Ființă. 17.11. Ciclu deschis Glia, plămadă de sânge, sudoare Omul răsare, din bulgări, o floare. 18.11. Rău augur ÃŽn colÈ›ul minÈ›ii un paing ÃŽÈ™i È›ese pânza lui hulpavă, Dacă ntind gândul să l ating Mă ntorc la viaÈ›a cu otravă. 19.11. Frumoasa din inimă Poala sufletului tău Grădina lui Dumnezeu. 20.11. SoÈ›iei Inimă de albastră viță ÃŽntr un corp de îngeriță. 21.11. ArginÈ›ii vii Lacrima È™i zvântă amarul, La Iuda n față tot plin e paharul. 22.11. Laborator poetic ÃŽn odaia cu gânduri Creierul macină rânduri. 23.11. Est modus... Suntem moderni, Dar nu eterni! 24.11. Secret discret Libertatea se măsoară ÃŽntr un râs de primăvară Și frumoasa ei mireasmă Stă în gânduri să se nască. 25.11 . Miros de verde ÃŽntr al ierbii fir subÈ›ire, ÃŽnceput de fericire, Totu n liniÈ™te se pierde Sub mirosul lui de verde. 26.11. Trudă divină Adormit a Fecioara de truda divină Trupul ei sfânt devenit a lumină. 27.11. Post blagiană ÃŽn mine bate clopotul ceas: VeÈ™nicia nu s a născut la oraÈ™! 28.11. Sămânță de zi Noaptea, întunericul picură n adâncul zilei Și lasă o rană deschisă n ogorul filei. 29.11. EvoluÈ›ie? MaÈ™ina a reuÈ™it să fac o maÈ™ină Dar n a învățat să se bucure de lumină! 30.11. ÃŽnmulÈ›irea pâinilor Pe mormântul meu va fi Grădiniță de copii Și mă rog ca să pot creÈ™te Lan de grâu È™i iaz de peÈ™te. 1.12. Drum greu Ce neted e cerul, pavat cu iertare Pământul mai aspru de păcat îmi pare. 2.12. Cântec bolnav Picuri de zbor din aripa frântă Mângâie cerul durerea ce cântă. 3.12. Loc de umbră Mi e frică să mor într un singur cuvânt Umbra mea È™i face loc pe pământ. 4.12. TranziÈ›ie boemă Am scris această carte Cu gândul la moarte, Și o să ies pe piață Cu gândul la viață. 5.12. Vis din stea Și apoi fir de mătrăgună ÃŽmi vine să muÈ™c din lună Ca să stâmpăr dor albastru, Aripă de cal măiastru. 6.12. Nins de primăvară Floare albă de cireÈ™i Din iarnă te aÈ™tept să ieÈ™i Și ningând aÈ™a frumos De cald să ne aduci miros. 7.12. Izgonire ÃŽn ochiul tău e umbra unui vis Aducerea aminte a unui paradis. 8.12. Epigramă Azi, când scapă cine poate – Că sunt vremuri fără protocoale – Cine n a nvățat să dea din coate O s ajungă el un coate... goale. 9.12. Gând copt Tot căutând drum spre ființă Coptu s a gândul întru credință. 10.12. Capăt de cer Dorm îngeri la capăt de cer MunciÈ›i de atâta mister. 11.12. Fur din jur Noi suntem tot ce ne nconjoară Și soare, È™i nor, È™i apă, È™i pară. 12.12. E finita... Când se va trage ultima cortină N o să mai fie strop de lumină. 13.12. Dor de nou Dă ninsoare să mă spele De păcatele prea grele Și dă ploaie nvolburată Să mă mai botez o dată! 14.12. Coborâre în sânge Se nluminează, din oase, viul Pe Dolorosa coboară Fiul. 15.12. Suflet de ploaie Ninsori răvășite Prin iarbă topite Un suflet de ploaie Topit în noroaie. 16.12. Carne vie NopÈ›i cu insomnie Pentru carnea vie. 17.12. E pur si muove... Zilele se scurg Mai către amurg NopÈ›ile se storc ÃŽn timp se întorc. 18.12. Rădăcini – pe sticlă sau în ulei Pictural: Ancestral; Virtual: Actual. 19.12. De post Rezemat în gânduri bune Stă creÈ™tinul să adune Și să dea spre tuturor Dintr al cerului izvor. 20.12. Răbdare Doar la capăt de suspin E o inimă de crin. 21.12. LecÈ›ia apei Apele È™i cântă susurul trist Le pătrund ecoul È™i nvăț să exist. 22.12. Visând la visare De când „a fost odată†a devenit „a fi†Basmele È™i caută, triste, copii. 23.12. Melancolie albă E Crăciunul de iubit, Ce È™i aduce frumuseÈ›ea, Crengile s au înălbit Să È™i acopere tristeÈ›ea. 24.12. Somn romantic Unde s visătorii Să admire zorii Că cei vechi, se pare, S au dus la culcare. 25.12. Gânduri seci Umbre adânci prin gânduri seci Bat în suflet să le treci Și de aluneci în ispită Nu ai liniÈ™te tihnită. 26.12. Urare de Crăciun Iar trecut a anu, l aÈ™ezăm în păr Colindăm cu vise întru adevăr Și sperăm ca noul să ne aducă bun Spiritul cel sacru al Sfântului Crăciun. 27.12. DependinÈ›a fericirii Mi se agață viaÈ›a de os Și voi, cu iubire, să nvăț s o descos 28.12. LaÈ™itatea gândului Mi am dus gândul la marginea sufletului È™i i am zis: „Zboară!†S a uitat lung în afară, s a cuibărit È™i mi a spus că nu vrea să moară! 29.12. Regret desuet Din inimă timpul mănâncă, Atâtea zăpezi n am călcat încă! 30.12. Parabola rodului O ramură goală Ca un om fără È™coală. 31.12. Egoism de poet Ultimul gând Nu vreau să vi l vând! |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy