Cînd m-am așezat la scris, nu m-am gîndit că aș putea să imi mut inspiratia si masa de scris, cu tot ce implică aceasta (masa!), în fața unui desktop de la internet.Gabriel Lupisor m-a incurajat,
așa că, țineți-vă bine, începem... ÎMPREUNÃ!

REALITATEA DE CARE NU ARE NIMENI NEVOIE

roman

pentru autor trebuie să găsim o formulă nouă -

Ioan LILÃ
și
(de cîte ori băgați un comentariu în text, scrieți-vă numele cît mai citeț!)

A cazut o frunza linga mine. Am si uitat ce este aceea o frunza. Trebuie sa apas pe tasta enter. Brusc, realitatea virtuala prinde substanta.
Gabriel, ingerul meu bun, zice ca ar trebui sa va trimit poezia aceea...

"m-am trezit intr-o zi cu un cal
ce ținea morțiș să-mi vorbească.
stătea pe toate cele patru picioare.
- și nu vertical!-
și mi se plingea
că nu-i mai place să pască.

bine, i-am zis. bea o cafea și trage o țigară
că, doar dintr-atita, nimeni n-o să moară."

stiti cum ma uit la desktop? ca o o figurina de ceara. ma tot astept sa se topeasca.
dar gabriel apare si dispare. el este cel real, de aceeasi parte a ecranului cu mine. voi sinteti dincolo, in realitatea virtuala.
ENTER!